4,944 matches
-
cu o voce foarte plăcută și i-am spus că sun din partea lui Yamamoto. Categoria a treia, nu-i așa? a râs ea ușor, apoi mi-a spus că În treizeci de minute va bate la ușa mea o femeie blondă, cu pielea albă, apoi a Închis. Timp de treizeci de minute m-am Învârtit prin cameră, ca un leu În cușcă, urmărind marginea covorului, tot Întrebându-mă cu ce haine să mă Îmbrac la prima Întâlnire cu o femeie blondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
blondă, cu pielea albă, apoi a Închis. Timp de treizeci de minute m-am Învârtit prin cameră, ca un leu În cușcă, urmărind marginea covorului, tot Întrebându-mă cu ce haine să mă Îmbrac la prima Întâlnire cu o femeie blondă și cu pielea foarte albă. Am probat mai multe cămăși și În cele din urmă mi-am ales o pereche de pantaloni din lână bleumarin și o cămașă albă din bumbac. Mă gândeam că trebuia să existe un serviciu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dai seama, ai impresia că n-a trecut decât o clipă când te trezești deja la amiază. Astea erau exact cuvintele lui Gan. Mie nu mi se Întâmplase Încă așa ceva, dar aseară pierdusem noțiunea timpului lingând la nesfârșit picioarele prostituatei blonde și nu mi-am dat seama că trecuseră două ore până nu mi-a atras ea atenția. Când faci sex normal, fără a folosi droguri, chiar dacă ești puțin beat, poți să-ți amintești după aceea tot ce s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mult cu un evreu, dacă ar fi fost să ia în considerare mărimea nasului. Acesta domina centrul feței sale precum tija unui cadran solar și îi trăgea buza superioară într-un zâmbet subțire, mai mult un rânjet. Își purta părul blond, care încărunțea, tuns scurt, ceea ce îi accentua fruntea înaltă. Era un chip șiret, al unui expert în arta disimulării, și i se potrivea perfect. — Surprins? mă întrebă. — De faptul că șeful Poliției Criminalistice din Berlin ar putea să-mi trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
locuiește omu’ nostru, i-am spus. La etajul al doilea, apartamentul 9. — Ai un nume? — Cel al amicului nostru de la clinică, Klaus Hering. — Foarte frumos, toate bune. Cum arată tipu’? — Cam cât mine de înalt, subțire, dar cu mușchi, păr blond, ochelari fără ramă, la vreo treizeci de ani. Când a intrat era îmbrăcat într-un costum albastru. Dacă pleacă, vezi dacă te poți strecura înăuntru să găsești scrisorile de dragoste ale amorezilor. Dacă nu, stai calm. Mă duc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nițel gândurile. Așa că, pe lângă sentimentul de convingere că în nici un caz nu avea să mai câștige premiul local pentru activism social, nu se puteau spune prea multe despre Klaus Hering - decât că avea cam treizeci de ani, construcție astenică, părul blond și, în parte grație cravatei, că era mai degrabă înalt. Treaba părea cât se poate de clară. Din experiența mea, spânzurarea e aproape întotdeauna sinucidere, că doar există alte modalități, mai ușoare, de a omorî un om. Am văzut câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
servit-o. A cumpărat niște țigări, deși nici unul dintre părinții ei nu fumează, niște Blueband și o pâine. Apoi a mers la farmacia de alături. Proprietarul își amintește și el de ea. A cumpărat niște vopsea de păr Schwarzkopf Extra Blonde. 60 din 100 de fete germane folosesc asta, mi-am spus în sinea mea aproape automat. Erau caraghioase prostiile pe care mi le aminteam în acele zile. Nu cred că aș fi putut să vă povestesc multe din ceea ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
În încăpere fu liniște pentru o clipă. Illmann se apucă să-și ruleze încă o țigară. — Iar acum a dispărut o altă fată, am spus. Nu-i așa, Inspektor Deubel? Deubel se foi încurcat în scaun. Era un tip mare, blond, cu ochi cenușii, neliniștiți, care priveau ca și cum ar fi petrecut prea multe schimburi de noapte în poliție, din acelea care necesită să porți mănuși de protecție din piele groasă. — Da, domnule, zise el. Numele ei este Irma Hanke. — Păi, de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tras un fum și am adăugat: Așadar, ceea ce avem sunt cinci fete, toate cam de aceeași vârstă și toate încadrându-se în stereotipul arian pe care îl cunoaștem și îl iubim atât de mult. Cu alte cuvinte, toate aveau părul blond, natural sau nu. Ei, și după ce cea de-a treia fecioară de pe Rin e omorâtă, Josef Kahn se lasă arestat pentru tentativă de viol asupra unei prostituate. Cu alte cuvinte, a încercat să plece fără să plătească. — Evreu tipic, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Criminală. Ochii mei priviră către femeia cu ten deschis, cremos, care stătea la capătul îndepărtat al mesei, în timp ce în mintea mea mă lingeam pe buze. Purta o fustă de culoarea magnoliei și o bluză albă din crep, iar părul ei blond era prins într-o coc răsucit, strâns la ceafa capului ei fin sculptat. Zâmbi la prezentarea mea și își scoase din servietă un dosar, pe care îl deschise. — Când Josef Kahn era copil, zise ea, a făcut encefalită letargică acută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
altul pentru a începe. — O să avem nevoie de un mandat pentru căutarea persoanelor dispărute. — Mai bine te-ai duce să faci rost de unul, Becker. Becker era înalt, cu ochi albaștri, mici și plictisiți, cu o fâșie subțire de păr blond, nasul ca de câine și un zâmbet batjocoritor aproape ca de maniac. Avea o expresie cinică a feței, care îi reflecta firea. În conversația de zi cu zi a lui Becker era mai multă blasfemie împotriva frumuseții divine a vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
unul care a fost importat de la Paris. — Ce culoare? — Șaten. Nu mă întreba ce nuanță, nu pot fi atât de exact. — Dar ești sigur că nu-i aparține Irmei Hanke? — Foarte sigur. Ieșea în evidență din perfecta ei păsărică ariană blondă precum rahatul într-un borcan cu zahăr. Se lăsă pe spate și suflă un nor deasupra capului său: — Vrei să încerc să văd dacă se potrivește cu o mostră din pădurea cehului tău nebun? — Nu, i-am dat drumul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lăsă pe spate și suflă un nor deasupra capului său: — Vrei să încerc să văd dacă se potrivește cu o mostră din pădurea cehului tău nebun? — Nu, i-am dat drumul la prânz. E curat. Și, întâmplător, părul lui e blond. Am răsfoit prin paginile bătute la mașină ale raportului de autopsie: — Asta-i tot? — Nu chiar. Trase din țigară și apoi o lăsă în scrumiera mea. Scoase din buzunarul de la jacheta lui de vânătoare din tweed o foaie de ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Julius Streicher. Un titlu mare de-a latul colțului de sus din stânga a ziarului îi făcea reclamă ca fiind un „număr special despre crima rituală“. Nu că era nevoie să se reamintească asta. Ilustrația vorbea de la sine. Opt fete germane blonde, dezbrăcate, atârnau cu capul în jos, cu gâturile tăiate, iar sângele lor se vărsa într-o imensă farfurie de împărtășanie, care era ținută de o oribilă caricatură a unui evreu. — Interesant, nu crezi? zise el. — Streicher publică întotdeauna genul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mod de omorâre vă face să vă îndoiți că ar fi ei. Am dreptate? — Asta, și faptul că nici una dintre victime nu era evreică. — Poate că doar preferă fete mai atrăgătoare, rânji Martin. Poate că pur și simplu preferă fete blonde cu ochi albaștri în locul depravatelor de corcituri evreice. Sau poate că e doar o coincidență. Îmi zări sprânceana ridicată: — Numai că nu sunteți genul de bărbat care crede prea mult în coincidențe, Kommissare, nu-i așa? — Nu atunci când e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
În mod sigur asta este ceea ce voi scrie în raportul meu, domnule. Sună telefonul. Martin răspunse și apoi îmi dădu receptorul: — De la Berlin, zise el. Pentru dumneavoastră. Era Deubel: — A mai dispărut o fată, zise el. — Când? — Aseară, pe la 9. Blondă, ochi albaștri, de aceeași vârstă ca și celelalte. Nu sunt martori? — Deocamdată nu. — O să luăm trenul de după-amiază. I-am dat receptorul lui Martin. — Se pare că azi-noapte criminalul nostru a fost din nou ocupat, i-am explicat. O altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
putea zări o batistă din dantelă care părea udă fleașcă. — Povestiți-mi despre fiica dumneavoastră. E un copil fericit? — Atât de fericită cât poate fi orice fată care de curând și-a pierdut tatăl. Își dădu la o parte părul blond de pe față, ceva ce a făcut cu siguranță nu o dată, ci de cincizeci de ori cât am fost acolo, și privi țintă în ceașca ei de cafea. — A fost o întrebare stupidă, i-am zis. Îmi cer scuze. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mustră ea, de ce nu ne-ai spus că una dintre prietenele tale a dispărut? Sarah, o adolescentă supraponderală, dar sănătoasă și atrăgătoare, care nu se conforma deloc stereotipului rasist al lui Streicher despre evrei, căci avea ochi albaștri și părul blond, își smuci nerăbdătoare capul ca un ponei încăpățânat: — A fugit de acasă, asta-i tot. Vorbea întotdeauna despre asta. Nu că mi-ar păsa prea mult ce-a pățit. Emmeline Steininger nu e prietenă cu mine. Spune întotdeauna lucruri urâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Mai în vârstă decât șoferul. La vreo 55-60 de ani. Foarte voinic, fără prea mult păr, sau poate că era tuns foarte scurt, și cu o mustață mică. — Și celălalt? Ridică din umeri: — Mai tânăr. Un pic cam palid. Păr blond. Nu-mi aduc deloc aminte prea multe despre el. — Spune-mi despre vocea lui, a bărbatului care stătea în spate. — Vă referiți la accent? — Da, dacă poți. Nu știu sigur, zise ea. Accentele mi se par foarte greu de identificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe mine. — În mod sigur nu pare, am zis. Becker, vreau să-mi găsești o fată. El rânji și își privi vârful pantofilor. — N-ar trebui să fie prea greu pentru tine. — Vreun anumit gen de fată, domnule? — 15-16 ani, blondă, ochi albaștri, membră BdM și... l-am lăsat un pic să aștepte, preferabil virgină. — Partea asta ultimă s-ar putea să fie cam dificilă, domnule. — Trebuie să aibă mult curaj. Vă gândiți s-o folosiți ca momeală, domnule? — Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
gândească la el însuși ca la nimic mai mult decât ca la o coală albă de hârtie. Și totuși, aproape că împotriva ei, am continuat să o consider atrăgătoare. Pentru gustul meu, era prea mult preocupată de nuanța părului ei blond, de lungimea unghiilor și de starea dinților, pe care și-i peria întruna. Prea vanitoasă și prea egoistă. Dacă i s-ar fi dat de ales între a-și face pe plac sieși și a face pe plac altcuiva, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
binecuvântare de vreme ce asta însemna că, cel puțin pentru un timp, gura lui urât-mirositoare, afișând dezolare, rămânea din fericire închisă. Bărbatul care-l însoțea era cu un cap mai scund decât Vogelmann și avea în jur de 35 de ani, păr blond, ochi albaștri și un aer academic. Vogelmann așteptă până ce ne așezarăm cu toții înainte de a-l prezenta pe celălalt bărbat drept dr. Otto Rahn și promise să spună mai multe despre el curând. Apoi oftă zgomotos și clătină din cap: — Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
soției dumneavoastră. — A, da, Urania. Așadar, iată-l acolo, scund și îndesat, cu o gropiță într-unul dintre obraji și cu buza de jos în afară, ca și cum te-ar fi provocat să-l pocnești sau să-l săruți. Părul lui blond era bine dat peste cap, deși era ca de bebeluș pe lângă urechi. Nu avea sprâncene, iar ochii îi erau pe jumătate închiși, ca niște fante chiar. Amândouă aceste trăsături îl făceau să pară slab și labil, într-un fel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
locotenent, aflat în aparență la comanda serviciului de pază. Există o singură modalitate de a trata în mod eficient cu tinerii ofițeri SS aroganți, care arată ca și cum au fost special concepuți cu ochi în nuanța potrivită de albastru și păr blond, și aceasta este să îi întreci în aroganță. Așa că m-am gândit la bărbatul pe care îl omorâsem în seara aia și l-am fixat pe locotenent cu acel soi de privire rece, plină de superioritate atotdisprețuitoare, care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
având în vedere circumstanțele ultimei noastre întâlniri. După o vreme am auzit pași și ușa fu deschisă de un tânăr maior SS. Ar fi putut să fie luat direct dintr-unul din cursurile de teorie rasială ale Irmei Hanke: păr blond deschis, ochi albaștri și un maxilar care părea că fusese turnat în beton. Tunica lui era descheiată, cravata era slăbită și nu arăta ca și cum s-ar fi aflat acolo pentru a vinde un exemplar din revista SS. — Cine e, dragule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]