KorAP: Find »[drukola/base=bluză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...120 >

2,994 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

dintre enoriașii obișnuiți. Nici măcar nu era grecoaică. Apăruse la biserică doar În acea zi, niciodată mai apoi; pare să fi existat doar cu scopul de a o face pe mama mea să se răzgândească. La baie, fetița Își ținu Întinsă bluza aburindă, ca să n-o atingă, În vreme ce Tessie aduse prosoape umede. ― Ai pățit ceva, scumpete? Te-ai fript? ― Foarte stângaci băiatul ăla, spuse fetița. ― Așa e câteodată. Își bagă nasul peste tot. ― Băieții sunt câteodată foarte anarhici. Tessie zâmbi. ― Da’ știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
scape un strigăt scurt, de mirare. Cei douăzeci de mii de viermi de mătase ai ei, sensibili la emoțiile umane, se opriră din țesutul gogoșilor. Mijind ochii În lumina slabă, bunica mea se uită În jos și-și văzu pieptul bluzei fluturând vizibil. Și, În acea clipă, luând aminte la insurecția dinăuntrul ei, Desdemona deveni ceea ce avea să rămână tot restul vieții: o ființă bolnavă, prizonieră Într-un corp sănătos. Cu toate acestea, neîncrezătoare În propria sa rezistență, În ciuda inimii care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
afară o tavă și o scutură, apoi trase alta. Exact În acel moment simți cum i se oprește inima, cum i se strânge ca un ghem și Începe s-o izbească dinăuntru. Scăpă tava din mână, văzu cum Îi tremură bluza de la forța dinăuntru și Înțelese că inima ei funcționa după propriile ei reguli, că n-avea nici o putere asupra ei, după cum, Într-adevăr, n-avea putere asupra nimic altceva. Așa că yia yia mea, suferindă de prima dintre bolile ei imaginare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-i: ― Sper că o să-l umpli Într-o zi. Acum, În fața oglinzii din dormitor, Desdemona ținea piesa aceea de vestimentație ciudată, complicată, lipită de corp. Jos cu ciorapii până la genunchi și lenjeria cenușie. Jos cu fusta cu talie lată și bluza cu guler Înalt. Își scoase basmaua și Își despleti părul, lăsându-l să-i cadă pe umerii goi. Corsetul era din mătase albă. Îmbrăcându-l, Desdemona avea impresia că Își țese propria gogoașă, așteptând metamorfoza. Dar când se uită din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
senzația asta că trăiește deasupra lumii. A intrat În crescătorie ca să se mai uite o dată la viermii ei. Toți Încetaseră să fileze. A Întins mâna, a smuls o gogoașă dintr-o rămurică de dud și a băgat-o În buzunarul bluzei. Pe 6 septembrie 1922, generalul Hajienestis, comandantul suprem al forțelor armate grecești din Asia Mică, s-a trezit cu impresia că avea picioare de sticlă. Pentru că Îi era frică să se dea jos din pat, l-a alungat pe bărbier

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
era mai mult decât o umbră și n-o zărise niciodată la lumina lunii. Nu se ghemuise niciodată așa, pe spate, ridicându-și picioarele ca să-și scoată pantofii. O privi și când tânăra Își dădu jos fusta și-și ridică bluza, fu izbit de cât de diferit arăta sora lui În lumina lunii, Într-o barcă de salvare. Strălucea. Iradia o lumină albă. Clipea Îndărătul mâinilor. Lumina lunii, Înălțându-se, Îi Învălui gâtul. Abia când Îi ajunse la ochi, Înțelese: Desdemona

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Your Feet. Cu o discreție pe care n-o conștientizau, Milton și Tessie se retrăgeau În colțuri liniștite ale casei și acolo, ridicându-și puțin fusta sau scoțându-și o șosetă sau o dată, când nu era nimeni acasă, ridicându-și bluza ca să-și dezvelească partea de jos a spatelui, Tessie Îl lăsa pe Milton să-și apese clarinetul pe pielea ei și să-i invadeze corpul cu muzică. La Început doar o gâdila. Dar după o vreme notele i se răspândiră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
urmă, Într-o după-amiază, când erau singuri-singurei, Tessie, verișoara lui bună, se Întinse pe spate. Își puse un braț peste chip. ― Unde să cânt? șopti Milton, cu gura prea uscată ca să cânte indiferent ce. Tessie Își desfăcu un nasture de la bluză și spuse cu o voce gâtuită: ― Pe stomac. ― Nu știu nici un cântec despre stomac, se Încumetă Milton. ― Atunci pe coaste. ― Nu știu nici un cântec despre coaste. ― Pe stern? ― Nimeni n-a compus vreodată un cântec despre stern, Tess. Cu ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
crede că asta nu contează la cinci dimineața, dar v-ați Înșela. Pentru că În 1967 Twelfth Street din Detroit e deschisă toată noaptea. De exemplu, când ajung polițiștii, pe marginea străzii stau fete În fuste mini, ciorapi cu portjartier și bluze cu spatele gol. (Algele marine pe care le spală Milton cu furtunul de pe trotuar În fiecare dimineață includ și meduzele moarte ale prezervativelor și, ici-colo, câte-un toc pierdut, zăcând ca un ghioc părăsit.) Fetele stau lângă bordură, iar mașinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
ordonate, purtați Înainte cu o viteză pe care nu o percepem. În timp ce domnișoara Grotowski mâzgălește ecuații pe tablă, colegii mei de clasă Încep să se schimbe. Coapsele lui Jane Blunt, de exemplu, par să se alungească puțin În fiecare săptămână. Bluza i se umflă În față. Apoi, Într-o zi Beverly Maas, care stă lângă mine, ridică brațul și văd ceva Întunecat pe sub mânecă: un petic de păr maroniu deschis. Când a apărut? Ieri? Alaltăieri? Pe parcursul anului și ecuațiile devin din ce În ce mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
mantie. Lucrând acum În interior, mi-am tras sutienul În sus pe bust până când am putut să-mi bag brațele prin bretele. După ce am reușit asta, mi-am pus kiltul pe sub prosop, mi-am scos jerseul, mi-am pus și bluza și am aruncat prosopul. N-am fost dezbrăcată nici o secundă. Singurul martor al Înșelătoriei mele era mascota școlii. Pe peretele din spatele meu, un drapel decolorat proclama: „Campioanele statului la hochei pe iarbă În 1955“. Sub el, În postura ei obișnuită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
din față a Lânei de Aur Sophie aranja părul clienților; În spate Îl Îndepărta. În spatele draperiei albastre, femei pe jumătate dezbrăcate Își expuneau porțiuni ale corpului spre a fi date cu ceară. O femeie grasă stătea Întinsă pe spate, cu bluza trasă În sus, expunându-și buricul. Alta stătea Întinsă pe burtă, citind o revistă, În timp ce pe dosul coapselor i se Întărea ceara. Mai era o femeie care stătea pe un scaun, cu perciunii și bărbia mânjite cu ceară auriu Închis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Imediat Obiectul Obscur se Îndepărtă de mine. Își trecu din nou o mână prin păr, de parcă l-ar fi clătit la duș. Se strecură afară din bancă și părăsi clasa. În unele zile, când sera avea o anumită lumină și bluza Obiectului Obscur se descheia la doi nasturi, când lumina Îi scotea În evidență centura scapulară legănându-se Între cupele sutienului, avea oare Calliope vreo bănuială despre adevărata ei natură biologică? Se gândea vreodată, când Obiectul Obscur trecea pe hol, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
se Înfățișa - iarba de smarald, tribunele de lemn alb, școala din depărtare, cu acoperișul ei de șisturi albastre și cu iederă - Îl Încânta. Ca să te speli de etnicitate În America, te prefaci că ești englez. Milton era Îmbrăcat cu o bluză sport albastră și cu pantaloni crem. Arăta ca un căpitan de vas de croazieră. Cu un braț pe spatele lui Tessie, o conducea delicat În jos pe scări, căutând un loc bun. Am auzit cum publicul s-a liniștit. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
este atacat de un vampir. Și - ăsta-i clenciul - vampirul fumează pipă. Poartă un costum de Harris Tweed. E Împuțitul de director, frate! Așa că a doua zi dimineața eroul nostru se trezește și se duce direct să-și cumpere o bluză sport albastră și niște mocasini și - presto - e cât se poate de adecvat! ― Dă-te la o parte, că Îmi iei soarele! ― E o metaforă despre Întrega experiență a școlilor pregătitoare, spuse Jerome. Fiecare generație mușcă din următoarea, transformându-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
să Înot. Au piscină. Doctorul Bauer a ieșit și el și stătea acolo și se holba. Apoi a Început: „Picioarele tale au proporții perfecte. Proporții absolut perfecte“. Doamne, ce pervers! Doctorul Bauer. Te compătimesc. Își Înălță stomacul ca să-și elibereze bluza. Am masat-o la șale, apoi am băgat mâna pe sub bluză ca să-i ajung la omoplați. După aceea Obiectul a tăcut. Ca și mine. Încercam să-mi abat gândurile de la ginecologie, abandonându-mă masajului. Nu era greu. Spatele ei de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
stătea acolo și se holba. Apoi a Început: „Picioarele tale au proporții perfecte. Proporții absolut perfecte“. Doamne, ce pervers! Doctorul Bauer. Te compătimesc. Își Înălță stomacul ca să-și elibereze bluza. Am masat-o la șale, apoi am băgat mâna pe sub bluză ca să-i ajung la omoplați. După aceea Obiectul a tăcut. Ca și mine. Încercam să-mi abat gândurile de la ginecologie, abandonându-mă masajului. Nu era greu. Spatele ei de culoarea mierii - sau a piersicii - se Îngusta spre talie Într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
plecat, mi-am pieptănat părul. Din colecția de pulverizatoare de pe masa de toaletă, am ales unul și am apăsat pompa, dar n-a ieșit nici un fel de parfum. Am intrat În baie și mi-am desfăcut bretelele salopetei. Ridicându-mi bluza, mi-am Îndesat câteva șervețele În sutien. Apoi mi-am dat părul pe spate, mi-am ridicat salopeta și m-am grăbit să ies afară, spre plimbarea noastră În pădure. Mă așteptau sub un felinar galben de pe verandă. Jerome avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
de vacă. Doctorul Luce a stins luminile și curând a Început filmul. Era despre o fată care livra pizza la domiciliu. Titlul era de fapt Annie te servește la ușă. În prima scenă Annie, Îmbrăcată cu pantaloni scurți și o bluză care-i lăsa buricul pe-afară, iese din mașină În fața unei case de pe malul oceanului. Sună la ușă. Nu e nimeni acasă. Pentru că-i pare rău de pizza, se așază pe marginea piscinei și Începe s-o mănânce. Filmul era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
geamantanul din dulap. Apoi, uitându-mă la florile turcoaz, l-am schimbat cu geamantanul tatălui meu, un Samsonite gri. Fustele și tricoul Fair Isle le-am lăsat În sertarele de la scrin. Mi-am Împachetat numai hainele Închise la culoare, o bluză albastră, cu gâtul drept, cămășile Lacoste și reiații. Am abandonat și sutienul. Deocamdată mi-am păstrat șosetele și ciorapii și mi-am luat trusa de toaletă cu totul. Când am terminat, am căutat În geanta lui Milton banii pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
de aer beatnik. Pantalonii aveau un luciu ca de piele de rechin. Datorită Înălțimii mele, puteam trece drept mai În vârstă decât eram - de șaptesprezece, poate chiar optsprezece ani. Sub costum era bluza cu mânecă lungă și guler drept, sub bluză era tricoul Lacoste, două straturi protectoare de bani de la părinți aproape de piele. Plus mocasinii aurii din picioare. Dacă m-ar fi observat cineva, s-ar fi gândit că mă Îmbrăcam țipător, cum fac adolescenții. Sub aceste haine inima Îmi bătea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380

răcoroasă, dădură colțul străzii Bourbonnais. În fața casei domnișoarei Lange se afla o camionetă. CÎnd se apropiară, auziră lovituri de ciocan. — Mă Întorc la hotel? murmură doamna Maigret. — Vin și eu Într-o clipă. Ușa salonului era deschisă și bărbați În bluze bej agățau draperii negre pe pereți. Își făcu apariția și Lecoeur. — Eram sigur că veniți. Pe-aici... Îl conduse În dormitor, unde era mai liniște. — Va fi Înmormîntată la Vichy? Întrebă Maigret. Așa a hotărît sora? — Da. A venit spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
cumpărături, dar făcu la stînga, intră Într-un pasaj, Pasajul Teatrului, unde, În fața unei librării, puteau fi văzute cărți de ocazie În cutii și alte cărți pestrițe pe suporturi turnante. — Intră, Îi spuse soției sale, care ezita. Patronul purta o bluză lungă de culoare gri și făcea ordine. Păru că Îl recunoaște pe Maigret dar nu spuse nimic. — Puteți să-mi acordați cîteva minute? — SÎnt la dispoziția dumneavoastră, domnule Maigret. Presupun că vreți să mă Întrebați despre domnișoara Lange? — Era una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

nici hainele; deși cântăresc mult, mult mai mult decât ar trebui, nu mă las, mereu îmi dau silința. Adică, uitați-vă acum la mine. Dacă eram slabă, ați fi spus că arăt fantastic în pantalonii mei obraznici dungați și în bluza lungă gen tunică, ambele într-o nuanță perfect asortată de oranj. Dar nu, din cauza dimensiunilor mele, oamenii se uită la mine și-și spun: „Doamne, n-ar trebui să poarte culori atât de deschise, n-ar trebui să atragă atenția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
se potrivesc de minune. Ambele sunt strălucitoare, șic, au exterioare lucioase și motoare care torc. Geraldine s-a aranjat superb, ca de obicei. Poartă un costum bleumarin frumos croit, jacheta abia îi atinge coapsele, iar reverele dau la iveală o bluză de mătase albă. Pe cap are o pereche de ochelari negri de soare, care îi scot în evidență trăsăturile, iar în mână ține languros și sexy o țigară, scoasă afară pe fereastră. Lângă Geraldine mă simt o năroadă mătăhăloasă, așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]