2,653 matches
-
umbra unui nor". Rezistența organizată de Stoicea este promptă și fermă: "Din ferestrele cu zăbrele dese, de sub strășini, din pridvoare, coconii și argățimea împușcară în tătari". Punctul slab este constituit chiar de intrarea conacului, fapt exploatat rapid de invadatori: "ușa boierească [...] îngriji pe Stoicea. Și, într-adevăr, tătarii, la adăpost de gloanțe, tăbărâră pe ea. Topoarele lor cădeau ca grindina". Disperat, eroul face o ultimă încercare de a-i opri pe tătari, coborând furtunos scările spre intrare, însă este șocat să
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a-i opri pe tătari, coborând furtunos scările spre intrare, însă este șocat să primească, dinspre ușa aproape zdrobită, răceala unei pale de vânt și sarcasmul unui "glas de cucuvaie", hârșâit de bătrânețe. Lectorul descoperă, odată cu protagonistul, că întreaga aventură boierească fusese un vis provocat de magia vrăjitorului. Bucla onirică zăvorăște, ineluctabil, disperarea flăcăului, care se vede deposedat de soție, de copii și de avere într-o singură clipă. Vorbele crude ale lui Călifar cad infinit mai greu decât topoarele de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
foarte sus de împletitura corsetului". Între timp, Simina, în postură cvasi-somnambulică, este surprinsă, în grădină, de Nazarie și de doctor, care, lansați în urmărirea ei, au o viziune spectrală: "pe alee, aștepta un rădvan demult scos din uz, o caleașcă boierească veche, fără sclipire, cu doi cai somnoroși". O umbră se apropie de atelaj, "un bătrân foarte ostenit, cu fața suptă", care "[t]recu prin fața lor ca și cum nu i-ar fi văzut". Simina nu întârzie nici ea să reapară. Interesant este
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mistică difuză. În articolul "Din operile sculptorului Storck", publicat în martie 1908 în Viața Românească, Tzigara-Samurcaș remarca sarcofagul de bronz expus de Storck în rotonda Ateneului Român. Criticul sesiza influențe bizantine în câteva cazuri de monumente funerare concepute pentru familiile boierești. "În primul rând se impun capelele născocite într-un stil particular, cu reminiscențe bizantine de către d. Mincu, precum și acele ale talentatului arhitect Clavel"197. În ceea ce privește statuile celor patru evangheliști destinate capelei lui Evloghie Gheorghief din cimitirul Bellu și sarcofagul comandat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ramura de la Bârzești, cât și cea de la Telejna membrii familiei Frimu, în mare parte, s-au ridicat prin învățătura societatea vremii, de funcționari sau militari, la Vaslui sau București. Întotdeauna, însă, unii dintre ei au rămas cu amintirea originii lor boierești. De altfel, primarul Alecu Frimu era proprietar, iar casa fratelui său, Costache, tatăl lui I. C. Frimu, care o mai vedem la Bârzești, este foarte mare pentru acea vreme, aproape cât un conac boieresc oarecare de la țară, ceea ce denotă starea socială
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
școlii din Bârzești. Nu putem ști cum s-au simțit părinții săi, dar ne putem pune în pielea lor. Ce să facă mama Zamfira, fată de patron din Huși, și tata Costache, răzeș, proprietar de pământ cu un mic rang boieresc și funcționar public? Probabil, pentru a nu-i face de râs prin sat, s-au hotărât să-și dea copilul pe mâinile unui maestru pentru a învăța meseria de tâmplar și nu la Vaslui, unde-l puteau vedea oamenii din
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
o dezvoltare administrativ teritorială bipolară, având în cursul pârâului Cuejdi o veritabilă linie de demarcație: vechea vatră domnească din partea dreaptă a pârâului a avut o conducere distinctă (Eforie și, ulterior, Primărie), în vreme ce în partea stângă a Cuejdiului, pe marile moșii boierești, se vor dezvolta mahalalele Mărăței și Poștei. Apariția acestora din urmă a fost posibilă grație locurilor de casă pe care marii boieri le-au oferit târgoveților în schimbul plății unei chirii (bezmăn), „care consista dintr-o dare anuală, stabilită după o
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
respectivele cartiere. O astfel de compartimentare administrativ-comunală pe criterii de apartenență la diferitele categorii socio profesionale ne este indicată chiar de Grigore Grigorovici: „(...) se mai găseau în Bacău (la mijlocul secolului al XIX-lea, n.n.) câteva mahalale, care purtau numele de boierești, negustorești, a calicimei”. La nivelul primei jumătăți a secolului al XIX lea, ciastiile erau prezente și în alte orașe ale Moldovei. În Galați, spre exemplu, odată cu aplicarea prevederilor Regulamentului Organic, orașul a fost împărțit „în patru ciastii, ce cuprindeau cele
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
a purtat hramul Sfinților Arhangheli „Mihail și Gavril” (1848-1859) - grav afectată de cutremurul din 10 noiembrie 1940, biserica avea să cunoască un destin tragic, fiind demolată de autoritățile comuniste locale în anul 1977. În afară de aceste edificii și de câteva case boierești, Bacăul era o vastă periferie înțesată cu sute de dughene amplasate haotic. Amintirile lui Costache Radu stau mărturie, în acest sens: „Pe atunci (la mijlocul secolului al XIX-lea, n.n.) nu se puteau numi clădiri decât casa lui Morțun, unde e
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
-lea, n.n.) nu se puteau numi clădiri decât casa lui Morțun, unde e acum primăria, casa Milicescu, în locul căreia s-a zidit liceul, casa Mavromati Sion, în locul căreia s-a construit palatul municipal (...) și alte vreo cinci sau șase case boierești sau negustorești. Restul, și mai cu seamă ulița mare (ulița Negustorilor, n.n.), erau compuse din barăci mici, în pământ, cu podețuri înaintea ușilor și cu mușchi verde pe acoperăminte”. Descrierea de mai sus ne edifică atât asupra lipsei de reglementare
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
pământ, cu podețuri înaintea ușilor și cu mușchi verde pe acoperăminte”. Descrierea de mai sus ne edifică atât asupra lipsei de reglementare din domeniul construcțiilor cât și asupra dezechilibrului existent între „puterile” locale. Peisajul urban se afla sub „controlul” clădirilor boierești și negustorești, în vreme ce administrația locală - dependentă, în mare măsură, de impozitarea tranzacțiilor comerciale - era aproape inexistentă. Acest tip de „subordonare” edilitară în spațiul public va deveni mult mai pregnant la sfârșitul deceniului șase al secolului al XIX-lea, atunci când, odată cu
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
a lungul unui culoar sau geamlâc. O altă caracteristică a locuințelor particularilor este dată de poziționarea la stradă a acestora. În măsura în care suprafața terenului permitea, grădina era amplasată în lateralul caselor sau, mai rar, în spatele acestora. Excepțiile sunt oferite de casele boierești, ale marilor proprietari sau ale potentaților politici. În cazul acestora, datorită generozității spațiului, grădinile sunt o avangardă a spațiului de locuit (de exemplu, casa Cantilli). Până în primul deceniu al perioadei interbelice, atunci când suprafața intravilană a crescut spectaculos, orașul s-a
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
contextul diplomatic tensionat la nivelul relațiilor internaționale, producția locală fiind apreciabil sporită, ca urmare a solicitărilor armatelor beligerante. Inițial, extracția acestui zăcământ se făcea rudimentar, el fiind colectat de la suprafață, direct din bălțile de păcură aflate pe moșiile mănăstirești sau boierești. Începând cu secolul al XIX-lea s-a trecut la săparea manuală de puțuri (în anul 1866, în județul Bacău se aflau în exploatare un număr de 275 de puțuri), împrejmuite cu plasă de nuiele, din care petrolul se scotea
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
spune anchetatorilor datorită faptului că „... geandarmul Melian m’a alungat acasă”, prin urmare habar nu avea cine a prădat Pungeștii. Foarte interesantă și tragică este relatarea curseșteanului Neculai Popescu, însurat, de 35 de ani, care a participat la asedierea curții boierești din târgușorul Pungești. Iată ce a declarat, printre altele, acest martor: „...când am ajuns (la Pungești, n.a.) am găsit târgușorul stricat și o mulțime de oameni năzuind să se ducă la curtea boerească, dar nu s’au mai dus că
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
striga că acolo e nenorocirea lor (subl.ns.), au scos condicile afară și C. a Andrioaei le rupea”. Probabil, toate cele relatate de către martor se întâmplaseră seara, aproape de înnoptare, deoarece povestea zilei de 7 martie 1907 se oprește la curtea boierească, însă nici a doua zi nu a fost pace și liniște la Negrești de vreme ce Bercovici mai dictase următoarele întâmplări: „A 2-a zi joi au venit iarăși foarte mulți țărani în târg, având în fruntea lor pe V. Horișcă, Gh.
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
și junimismul în general. Aproape nu există nume important din cultura română modernă care să nu fie legat de oferta Junimii" Junimea evocă un moment fast din istoria culturii noastre, acela în care un grup de intelectuali cei mai mulți de origine boierească s-a pus de acord asupra unui proiect de examen critic al culturii și societății românești. Soluții de amendare, soluții ameliorative se așteptau de la această societate, înființată la 1863. Peste câțiva ani au apărut Convorbirile literare. Din activitățile Junimii și
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
mod constructiv cu specific local particularizant, unde tiparele impuse de autoritatea timpului se integrează într-o compoziție arhitecturală armonioasă și rafinată, trecută prin filtrele orgolioase ale spiritului locului. Drept consecință, nu o dată în forma occidental-clasicistă a unor palate sau case boierești, se insinuează încă elementele decorului oriental"34. Două evenimente notabile sunt de punctat în chiar primele decenii de viață ale clădirii: casa devine sediul revistei "Convorbiri literare" (1867) și îl găzduiește pentru o scurtă perioadă de timp (câteva luni ale
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
numită Sala "Mihail Kogălniceanu"; ne întâmpină aici o nouă schimbare de stil. Mobilierul original "M. Kogălniceanu", de secol XIX, tapițat cu catifea roșie și ornamentat cu motive florale și antropomorfe, încă mai poftește musafirii în atmosfera de altădată a conacelor boierești. Măsuța pentru cafea și ciubuc (din lemn sculptat, acoperit cu tăblie de metal) creează, împreună cu ibrice de aramă și pernuțe ,,aruncate" pe jos, un colț oriental. Deosebit de interesant este un "secretaire" original de secol XIX, din familia Negri, executat din
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
așeze hanul în serie sinonimică cu tractirul al cărui sens învechit e acela de casă de toleranță, spune destul despre opinia sa defavorabilă. Pentru locuitorii munteni exista o familiaritate de mai bine de un secol cu hanurile domnești, mănăstirești sau boierești așezate în importante noduri stradale ale orașelor sau târgurilor de provincie; la răscruci mari și mici de drumuri comerciale. Orășenii cu precădere văd hanul ca o fortăreață în care pot găsi cel mai bun adăpost în cazul confruntărilor armate sau
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Îi mai mărișor / Și nu te-o lăsa sub țol ... / Hop, hop, găină hop! Darurile la masă puteau fi și un vițel, câțiva stupi, doitrei purcei, ori câțiva cârlani. Multe din jocurile de acum un veac au fost date uitării: boiereasca, de-a lungul, varvigeanca, lăzasca peste botă, rața, țărănește, roata stelelor și altele. Mai dăinuie Învârtita, roata, hora, ștraierele și alte câteva. Valsurile și tangoul, cu timpul au luat locul jocurilor tradiționale. Ștraierele se jucau numai În Subcetate, Sărmaș, Gălăuțaș
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
după porunca orânduirii(!) Subliniem că fără exemplul lui (oamenii satului exclamau mereu: „bravo lui că și-a scos fetele învățate, așa să faceți și voi”) n-ar fi existat, poate, capitolul personalități. Școala din Răcușana, un sat mic, parțial moșie boierească, s-a înființat în 1955 și localul s-a construit în 1962. Din lipsă de elevi s-a desființat în 1998. Primul învățător a fost tot Hristache Popa, urmat de un alt bun gospodar, Tache Brumă (alt prigonit al sistemului
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
ce frânghii durabile ...!) seculari, prin stejarii ori fagii care hrăneau turme de porci. Dacă n-aș fi păzit porcii la jir sau ghindă, n-aș ști ... Păstrează, locul acesta, „aroma” unui trecut răzeșesc, pentru că, sigur, n-a fost vreodată moșie boierească deși, se spune că boierul Giurgioneanu a construit primul bordei, să se ferească (în păduri, în gura văii) de nahlapi și tătari. Lângă fântânile din Dorinești era o casă ... Era ! Satul este atestat în 1531. Istoria veche consemnează și un
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Atât. Grăbiți-vă! Țigăncile așezară pruncii pe o laviță înaltă și porniră să i îmbrace. Jupâneasa Stanca ieși, începând să poruncească cele spuse de bărbatul său. Papa dispăru pe ușa ce dădea în cerdac și coborî în curte. Lepădase caftanul boieresc iar cojocelul strâns pe trup îl făcea să pară și mai arătos. Avea de gând să deschidă poarta din spate, de puțini știută. Zamfira se așeză pe laviță și, lăsând băiețelul ei, începu să-l alinte pe Constantin, apoi, fără ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dincolo de poartă, strigăte și vaiete îndepărtate. Simțea Zamfira că micuțul pe care îl ridicase ea, căci se născuse înainte de soroc, îi sugea acum mai mult decât laptele. Câte înaintea ei nu pățiseră la fel! Când le luau ca să hrănească coconii boierești, născuți odată cu plozii lor, le descânta câte o țigancă bătrână ca să nu-și lege sufletul de cocon. Și pe ea a descântat-o Rada în taina nopții de august, dar nu a avut putere descântecul... Un ghiont în umăr o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-mi pare rău că mi-am dat fata Bălenilor. Smărăndița tatii... Nici cincisprezece ani nu împlinise. Crezi că o fi murit de inimă rea? Nimeni un cuvânt nu spune. Doar Zamfira, nebuna Stancăi, aia de se strecoară pe la toate curțile boierești, i-a spus Brâncoveanului că Smărăndița găsise niște hârtii și că de atunci... Fata tatii. Și ce mică era! Vodă se ridică din jilțul lui și începu să măsoare cu pași repezi odaia în lung și în lat. — Poți să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]