17,899 matches
-
trece pe la el? Da, desigur, stă în bloc cu mine. Sînt Ștefănescu, șeful secției, am o rugăminte: poate reușește să vină să facă de serviciu și la noapte, că trebuie asigurată asistența tehnică; unul din adjuncți mi-e plecat, adjuncta, bolnavă. Îl anunț, dom' inginer, sigur îl anunț clatină Vlad din cap afirmativ. Pînă la zece, la noapte, îl găsesc eu... Pe o plăcuță subțire, din plastic, stă scris: "Mihai Vlădeanu". Liniște deplină. Chiar și vîntul, afară, a stat. Undeva însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu datorită mie. Înfiorat de tonul medicului, surprins de o asemenea mărturisire, Lazăr întoarce privirea. Radu scapără printre dinți o înjurătură la adresa vieții și se trîntește pe saltea. Groaznic, Lazăre, groaznic! Băiatul ăsta nu venea numai pentru că mama lui e bolnavă. Era chemat să scoată niște bani puși la cec pe numele său..., era presat de ideea că viața mamei sale depinde de banii pe care... Oare eu, dacă m-aș îmbolnăvi grav, ce-aș face?! De ce, Lazăre, de ce?! Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
te rog, că și aici se poate auzi pe sală țipătul tău. Bine că nu se aude țipătul femeilor în suferință, nu?, care, cunoscînd niște reguli elementare de igienă, ar fi fost la locul lor de muncă, fericite, nu aici, bolnave, ori moarte. Hm! pufnește Mihai ironic apărăm legea, ori mai precis-zis ne ascundem după ea cînd este cazul și luăm cîte cinci mii cînd ne convine. Mama ei de conștiință hipocratică! Auzi? face Mihai un gest spre fereastra dincolo de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plutonierul prompt, dar încet, cu ochii mereu la cei care coboară din cursă. Știi unde-i Sălcii? întreabă ofițerul. Da, să trăiți! Știi la cîți kilometri e cel mai apropiat sat? Nu, să trăiți! Opt kilometri. Numai un hoț tîmpit, bolnav, nebun de-a binelea făcea asta surîde ofițerul. Cine ți-a spus? Aia în capot? Da, ea, tovarășe ofițer. Vezi că i-am pus cătușele. A început să-l pocnească pe unul, zice că-i soțul ei, tot spunea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Bine; sper, de dragul tău, că nu consideri penisul lui Carol drept altceva decât este de fapt. Sper că nu încerci să-i descoperi o simbolistică. Și mai sper că nu faci o analiză complicată a acestei povești, în mintea ta bolnavă și curioasă. Și când spun „curioasă“, îți dai seama că nu-ți fac un compliment, nu? Numai un poponar ar putea face așa ceva - susurând apoi că „cine se aseamănă se adună“. Nu e chiar așa. Se întâmplă câteodată să nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fusese de mult transformat în carbohidrați. Șuvoaie groase țâșneau pe linoleumul ce acoperea podeaua și se scurgeau mai departe, ducând cu ele fire de păr, scame și praf. „Mi-e rău“, își spuse Bull. „Mi-e rău de-adevăratelea. Sunt bolnav. Am o infecție enormă în scobitura genunchiului. Ar fi bine să merg la un doctor. Dacă vomit, asta înseamnă că infecția a început să-mi otrăvească sângele.“ Își trase o pereche de pantaloni și străbătu coridorul până la baie, pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Dermatologie St John. Clădirea era goală și dărăpănată, iar ferestrele, acoperite. Însă lui Bull îi atrăseseră atenția ornamentele de mortar care se aflau în partea de sus a fațadei spitalului. Ce ironie perversă, se gândise el, să le oferi acestor bolnavi priveliștea unor decorațiuni care evocă propriile lor descuamații. Îi aminteau de vaginul său; asemănarea îl atrăsese. Se sprijini, încercând să-și păstreze echilibrul, de vitrina de la Poons Restaurant, dar se retrase imediat. Câteva bucăți din specialitatea casei, pastramă de rață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lungă și un conținut bogat. Se caracterizează prin utilizarea unui conținut redus de medicamente, are efecte terapeutice bune, iar cheltuielile sunt mai puține. Medicina naționalității mongole se bazează pe multe metode terapeutice inedite, printre care terapia de înlăturare a sângelui bolnav, terapia prin arsură și masaj, terapia cu iaurt de iapă și altele. Medicina naționalității uigure Regiunea Xinjiang se află în partea vestică a Chinei. Celebrul "Drum al mătăsii" străbate această zonă, promovând dezvoltarea comerțului și schimbul de valori spirituale. Prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
munții de înaltă și frumoasă .../ O, de-aș putea să văd/ pe-acest pământ/, asemenea nemaivăzută casă/, atunci/ chiar fără acoperământ/, chiar înghețat, tot aș striga/: nu-mi pasă!" În 770, Du Fu, în vârstă de 59 de ani, moare bolnav și sărac, pe râul Xiangjiang, într-o barcă, în timp ce mergea din Chengdu spre Yueyang. Du Fu își dispută cu Li Bai primul loc în ierarhia poeziei chineze clasice. Creațiile acestui tandem de corifei configurează întreaga poezie chineză clasică: direcția Li
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de bucurie. Du Liniang a fost trezită de mama ei care venise s-o vadă. Fata a revenit în grădină unde priveliștea era neschimbată, dar nici urmă de tânărul din vis. S-a întors mâhnită în cameră și a căzut bolnavă, cu gândul mereu la primăvara frumoasă din visul ei. Și-a desenat autoportretul și i-a cerut lui Chunxiang să-l pună sub o stâncă din grădină. Peste puțin timp tânăra a murit, înainte însă le-a cerut părinților să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
însă șerpii fermecați nu pot suporta această băutură. Xiao Qing a propus să se retragă amândouă în munți, dar Bai nu a putut renunța la soțul ei. De teamă că Xu le va bănui, au fost nevoite să se prefacă bolnave. Xu, deși nu credea în spusele lui Fa Hai, i-a oferit soției un pahar de vin cu sulfat de arsen, așa cum era obiceiul. Bai n-a putut să-l refuze. După ce a băut, a început să se simtă foarte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sine, cât și pentru urmași. Acești încă oameni au pierdut de mult speranța într-un mai bine, singura lor rază de lumină este „bine că nu e mai rău”. Or, ce mai rămâne să fie mai rău când ești sărac, bolnav și singur, batjocorit de toți? Doar moartea. Doar moartea e mai rea. Ea e ultimul sprijin, ultima îmbărbătare pentru românii aflați la marginea condiției de om: „Aoleu, maică, văzuși câte nenorociri sunt pe lumea asta?! Ce de morți, fie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
soldată cu un carnagiu, mai șterg din amărăciunea de a nu avea nici măcar o Dacie. Acoperișul făcut scrum al vilei generalului Sandu mai încălzește cât de cât inima celor care zac câte șapte într-o garsonieră din Ferentari. Imaginile copiilor bolnavi de cancer prin spitale mai iau din tristețea celor care își privesc copiii murdari până în albul ochilor, căutând de mâncare prin gunoaie. Simpla posibilitate de a respira capătă valoare, a fi viu face cât un jeep și două-trei vile. Accidente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Mao, pe care să încerce s-o publice în tiraj de masă - cu niște sponsori, poate chiar gratis. Și-a imaginat că într-o țară în care un milion de lei înseamnă viață sau moarte pentru cei mulți, săraci și bolnavi, într-o țară în care viața nu-ți mai dă voie să recitești nici suta de pagini a Micului Prinț, va cumpăra și va citi cineva această monstruozitate editorială? Că după ce a avut ocazia unică să facă, mai e cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
acolo cu zilele, am spus cu voce tare (și cu o nesimțire precoce) că au o casă urâtă fiindcă nu sunt tablouri pe pereți. Tata-mare, în schimb, cred că a ajuns pe aleea Băiuț de vreo zece ori. Îmbătrânit, destul de bolnav și aflat pe teritoriu străin, parcă nu mai lansa fulgere scăpărătoare. Îmi dădea câte-o fisă de trei lei sau câte-o hârtie de cinci și-mi zicea să-mi iau gogoși, mai meșterea ceva la o clanță, mai punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
privi În ochi pe Digby, ca și cum ar fi vrut să-l cîntărească. Te-am văzut adesea pe-aici, dar nu ți-am vorbit pînă acum. Figura dumitale mi-e simpatică, nu te supăra că ți-o spun. Ai fost, desigur, bolnav ca noi toți. Mulțumesc lui Dumnezeu, o să plec curînd de-aici. O să pot fi din nou de folos. Dumneata ce-ai pățit? — Pierderea memoriei, răspunse Digby. — Ai fost acolo? Îl Întrebă maiorul, arătînd cu capul spre insuliță. — Nu, la Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
frica „Pavilionului special“. Deodată, vocile amuțiră, ca un cîntec urît. Iar către seară, Still și Fishguard aveau să se Întîlnească din nou, În salon, ca să joace șah... Uneori, Digby se Întreba dacă nu cumva „Pavilionul special“ era rodul unei imaginații bolnave. Firește, clădirea exista aievea, cu zidurile ei de cărămidă roșie, cu ferestrele zăbrelite și cu zidul Înalt care o Împrejmuia. Exista și un personal special, cunoscut de ceilalți pacienți de la seratele lunare, la care Digby nu avusese Încă prilejul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de o calmă noblețe a doctorului Forester se zbîrci deodată. — Îți vei achita, sper, nota de plată, spuse el, tăios. Fața doctorului redeveni calmă, dar Într-un fel neconvențional. — Dragul meu Digby, Încearcă să fii mai rezonabil! Ești foarte, foarte bolnav. Douăzeci de ani din viață ți s-au șters din memorie... Încă nu te-ai restabilit... iar ieri și chiar adineauri te-ai lăsat pradă unei ațîțări de care mă temeam și pe care speram s-o evit. Doctorul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
avea nici bilet, nici bani. Știa cum Îl cheamă, sau Își Închipuia că știe, dar nu-i putea spune controlorului nici o adresă. Nimerise, din fericire, peste un om cumsecade și generos, căruia i se făcuse milă de el - arăta, pesemne, bolnav. Controlorul Îl Întrebase dacă se duce la vreun prieten. — N-am nici un prieten, Îi răspunse Rowe. Vreau să mă duc la poliție. — Nu trebuie să bați drumul pînă la Londra pentru atîta lucru, Îl mustrase cu blîndețe controlorul. Rowe crezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
apoi se ridică din pat și păși vioi în baie. În cursul săptămânii următoare, Catherine pluti prin sălile de plecare ale aeroportului ca o regină în călduri. Uitându-mă la ea din mașină în vreme ce Vaughan o curpindea cu privirea lui bolnavă, mi-am simțit prohabul cum se umflă, penisul apăsând volanul. Capitolul 13 - Ai terminat? Helen Remington îmi atinse umărul cu o mână nesigură, de parcă aș fi fost un pacient pe care muncise din greu să-l resusciteze. În timp ce stăteam întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aspecte vizând flagelul corupției, birocrației ș.a.m.d. Mă raliez opiniei multor intelectuali români, care susțin că asistăm la o decădere a culturii din zilele noastre, fapt care evident se repercutează asupra calității vieții noastre. Societatea în ansamblul ei este bolnavă iar unul din simptomele ei este prăbușirea valorilor universal valabile. În orice domeniu cultural observăm neputincioși o apatie și o mediocritate mulțumită de ea. Se poate vorbi de o criză a culturii, care determină oamenii să se preocupe exagerat de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
conținut comercial în cadrul emisiunilor TV. Prea mult sex (vulgaritate), violență pe micul ecran și în ziare, accentul fiind pus mereu pe evenimentele neplăcute, grave și negative (jafuri, omoruri etc) inducând românului în cazul de față că trăim într-o societate bolnavă, alienată (și uneori chiar incită la săvârșirea lor). În mare măsură, societatea e chiar așa dar cine o va vindeca? Mă întreb oarecum retoric cui servește în fapt manipularea mijloacelor de informare (mass-media) într-o proporție atât de mare încât
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sunt lăsați cu bună știință, să admire discursul primitiv al Andreei Marin, maneliștii nocivi ai lui Teo sau agitația vulgară a lui Dan Negru. Lor nu li se oferă alternativă de model, fiind împinși - de indolența și ipocrizia unei puteri bolnave (care a anulat ideea obținerii virtuții prin educație) - spre autodistrugere. Ce se va întâmpla cu ei ca adulți? Vreți să vă răspund sincer? OK! Probabil că vor intra în politică!” Într-un alt articol semnat de Adrian Cioflâncă este analizată
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la o masă cu un creion în mână și hârtie și a tras un zero. „Femeia mea-i de neam mare; tată său a fost ministru“.Celălalt mai tras un zero. „Femeia mea îi sănătoasă ca oul, n-a fost bolnavă și nu-i bolnavă“. Acela a mai tras un zero. „Femeia mea îi foarte învățată.“ Acela a mai tras un zero. „Femeia mea știe să lucreze lucruri de menaj, să facă prăjituri de tot neamul, bucate la mese mari.“ Acela
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un creion în mână și hârtie și a tras un zero. „Femeia mea-i de neam mare; tată său a fost ministru“.Celălalt mai tras un zero. „Femeia mea îi sănătoasă ca oul, n-a fost bolnavă și nu-i bolnavă“. Acela a mai tras un zero. „Femeia mea îi foarte învățată.“ Acela a mai tras un zero. „Femeia mea știe să lucreze lucruri de menaj, să facă prăjituri de tot neamul, bucate la mese mari.“ Acela a mai tras un
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]