5,885 matches
-
Tristețea vibrează-n suflet fremătând, La confrați români, când e omagiat Poetul cu suflet de doruri flămând Și de poezie, veșnic însetat. Dar „Geniu pustiu..." vitregit de soartă, Regretul în lacrimi ascunde sub nor. Cu chip preschimbat în Lucefăr pe boltă, Alături de zei este nemuritor. 15 iunie, Comemorare Mihai Eminescu Maria Filipoiu (LSR, USEM) Referință Bibliografică: OMAGIERE EMINESCIANĂ / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1993, Anul VI, 15 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Filipoiu : Toate Drepturile
OMAGIERE EMINESCIANĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370065_a_371394]
-
pârâiaș flancat de trestii și rogoz. Stăteam întinși pe spate, cu mâinile sub cap, încercând să numărăm nucile micuțe de pe ramurile ce păreau că se împreună cu cerul de un albastru de Voroneț atât de senin, încât părea a fi o boltă imensă de azur ce acoperă întreaga lume. Am întors capul spre ea pentru a-i spune ceva... Ce tablou...! Buzele cărnoase și roșii precum cireșele, stăteau întredeschise ca într-o admirație sublimă. Sânii micuți înțepau cu sfârcurile bluza răsfrântă larg
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
verzi? ODINIOARĂ Odinioară te pictam în astre- Hățișuri de rubine care curg Și te pierdeai prin valurile-albastre Născând în ceruri flăcări de amurg. Odinioară mă-ncălzeai în soare Mănunchi de raze pe pământ erai, Prindeai în brațe stele căzătoare Și bolți senine-n pleoape adunai. Odinioară îmi cântai prin floare O doină de petale albăstrii Și te pierdeam în susur de culoare Chemându-te prin toamnă să revii. Odinioară îmi scriai pe frunze O mărturie că vei reveni Și am cules
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]
-
lungă, Iar anul se topește-ncet în vară. Mi-e calea șchioapă, uneori chiar ciungă, Locomotiva-n fum o să dispară Și-o să rămân, din anotimp, afară, Mă ia durerea-n vocea ei, prelungă. Apoi se face noaptea mai înaltă Și bolta înstelată aurie, Când sufletul se-agită și tresaltă, Iar inima se-arată, iarăși, vie, Că am ajuns în vechea noastră haltă, Dar fără tine-i tristă și pustie. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: HALTĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare
HALTĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370477_a_371806]
-
augurii. Ei, Castor și Polux, doi fii dimpreună, Spre Argos colindă, vestiți marinari, Focul Sfântului Elmo cu brațele tari, Binară lucire în noaptea străbună. Povestea-i mai multă, Ea nu se sfârșește, Înstrunând lăută, Blând, bardul rostește: A Racului zodie bolta presară Cu slaba-i lumină la fel ca Selene Semn al cuadraturii hiperboreene De însuși Heracle făcut de ocară. Amantă a zeilor, sfântă a nopții, Iubirilor sol, Luna-n taină coboară, Iubind pe Endymion seară de seară, Ferindu-i de
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
rostește: Departe-n adânc, miezul Căii Lactee Închide trimis de Artemis călăul Vărsându-și venin în Orion, iar răul, Otrava și Scorpio devin odisee. În alte legende se spune că-s vajnici Atenți păzitori lui Shamasa când zorii Se-nalță spre boltă și seara ori norii-l Recheamă și porții-i sunt aprigii paznici. Povestea-i mai multă Ascultă cum crește Acord de lăută Și bardul vestește: Un ceas mai departe-a lui Crotus e lumea El, muzelor pază, pe Helicon munte
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
seduce, Stârnind-o pe Hera, geloasă să-l urce Etern Vărsător, și în cer îl surupă. Povestea-i mai multă, Ea nu se sfârșește, Înstrunând lăută, Blând, bardul rostește: Atâtea legende, sfârșit e cadranul, Eter împânzit de zeești faetoane Pe boltă-mprejur așezate icoane Zodiacul pictat își remacină anul. Desigur, din toate n-avem zodia pești Lipsesc Cupidon și măreața stea Venus De Typhon salvați poartă nodul ca signus Alrescha îi leagă în final de povești. Povestea-i mai multă Dar
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
liniștea mea... plină de neliniște, Cheia sufletului meu!” Exact așa se întâmplă și în viața reală: sufletul primește cu bucurie orice firimitură de iubire și se vindecă mai repede decât s-ar putea crede, pentru a-și reîncepe călătoria pe bolta vieții, încărcată cu stele luminoase, dar și căzătoare, cu planete, dar și cu meteoriți, așa cum bine subliniază poeta, înțelegând micimea omului în fața iubirii: „Aș dezbrăca cerul de mantia sa de stele, Să mă-nfășor cu ea pentru tine, Dar poate
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369323_a_370652]
-
de-a rândul de câteva luni. Străbat cu teamă o cale puțin cunoscută, Când cade din înaltul cumpenei noaptea, În gură simt gustul verde-amărui de cucută, Iar, tot mai aproape, pe urme, tiptil, vine moartea. În zori, când poarta cu bolta de curcubeu A fost deschisă larg de-o aripă de vânt, Am descărcat din strânsură tot ce mi-a fost greu Slobozind femeia-Soare din adâncul din mine-Pământ. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: ÎN ZORI / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN
ÎN ZORI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369402_a_370731]
-
paradisul clarului nocturn, Prin nopți de sanctuare- nveșmântate Nu mai e umbră de-ntuneric fad, Lumina, preschimbată-n forțe sfinte, E Dumnezeul lumii, neîntunecat. Și-n înălțarea gândurilor, clară, Veșmintele în temple se mărturisesc, Când nopți cu voluptăți amare, Spre bolți cu jumătăți de cer privesc. Aice mă înalț în vieți nestinse, Heruvice ascensiuni s-au împlinit, Sunt cât un suflet, cu lumini nescrise În sanctuarul, dezbrăcat de necuvânt. Îmi caut zeitatea -n alte lumi, Cu -atâta paradis și voluptate, Prin
GRUPAJ DE POEZII. E DIMINEAȚĂ PUR-CREȘTINĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369423_a_370752]
-
spre soare-apune. Trunchiuri răzlețite, coloane-n stil gotic, Străjuiesc cărarea spre abstracțiune Tăceri mormântale cheamă la repaos, Freamătul pădurii e purtat de vânt, Cântece de vrajă pornite din haos Mă lasă de strajă, singur, pe pământ Verdele pădurii protejat de boltă Îmi pavează calea spre eternitate Măiastra coboară din ceruri în voltă Liniștea veghează visele ciudate. Zi de toamnă Pășesc pe covorul de frunze tăcute În cărămiziul zilelor de toamnă Oare din noianul viselor pierdute Câte dintre ele destinu-și condamnă? Neguri
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
era atât de mică, numai doi copăcei și un mic strat pe care creșteau cîteva floricele albastre.... Pe aceeași străduță, la câteva case mai departe, se înălța semeață, o casă cu două etaje... O scară interioară se întindea sub o boltă plină de trandafiri; în această vilă trăia o mică familie, fără copii... Amândoi, soțul și soția, aveau serviciu: diminețile le erau pline de stres; micul dejun era luat în fugă, iar ultima gură de cafea și ea, băută în grabă
LA INTERSECȚIA TRECUTULUI CU... VIITORUL de DOINA THEISS în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369505_a_370834]
-
aștept maine dimineață la postul de jandarmi să stăm de vorbă, da ?” și-și continuă drumul cu Ivan între ei ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Luna, ce răsărise între timp, privea și ea mirată spectacolul, de sus, de pe bolta înstelată. Niște cucuvele cântau undeva peste Dobrice. Femeile, cu spaimă în suflet, își fac crucea mare chemând copiii și luând-o fiecare încetișor către casă. Bărbații mai rămân puțin să mai audă încă o dată, pentru a nu știu câta oară
NIŢǍ AL POPII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369483_a_370812]
-
Basarabia, în cele aproape două veacuri de stăpânire rusească. Privind în Album la imaginea Bisericii “Sf. Teodor Stratilat” de la Soroca, la noblețea albului pur al chipului ei exterior, mi-am simțit deja inima în rugăciune, iar scrutând o secvență de pe bolta Catedralei “Schimbarea la Față” din Tighina, mi s-a părut că deodată s-au deschis cerurile, arătându-mi-se lumea de sus a Domnului. O secțiune din “Rugă pentru Neam” e atribuită sculpturii populare dedicate lui Hristos, sculpturi în piatră și-n
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
și din balada Pe-o Gură de Rai) - îndeamnă semenii să se țină «bine ca scaiul / de sfinții ciobiți, să ne poarte, / când din crug sar of-ul și vai-ul, // cum din bălți ne-ar scoate buhaiul / și spre bolți ne soarbe niznaiul.» (Să ne ținem de sfinții ciobiți, p. 7), observă - în așteptarea „neantului, la derută“ - «când blând lumina bea cucută» (p. 8), dar și cum „sub el, moare mânzul“ «prin iarba de mirt a minimalismului» (p. 9), ori
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
în spate și cade.) Nu. Mama: Trebuie să mergem la un medic. Cu tine se întâmplă ceva rău. (Vicu se ridică cu greu și fuge pe ușă.) Actul II Decorul: O stradă luminată. Stelele și luna se pot zări pe boltă. In fundal clădiri. Unde și unde se află câte o bancă. Personajele: Vicu, un grup de oameni, Femeia ce mătură strada. Secena I Personajele: Vicu, un grup de oameni. (Vicu merge cu greu. La un moment dat se sprijină cu
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
O să mă las de scris în humă, Am să mă-nalț ascuns de nopți, Unde chemarea mă îndrumă. Voi sparge-n ceruri poarta grea În mii de cioburi reci, de sânge. Și dacă n-am să dau de ea, Albastrul bolții îl voi stinge! Eu nu te las din nou să-mi iei Iubirea fragedă din mine. Alegeți alta din femei, Că-ți plânge cerul de rușine. CHEMAREA DE ARGINT S-a rătăcit pe cer, un om venind spre tine Cu
IUBIREA ÎNSEAMNĂ DURERE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370788_a_372117]
-
întinde și în crâng Toamna blândă, fermecată, Fluturii în vii se strâng, Unde-i poama parfumată. Măcieșii, cu năduf, Se dezbracă-n deal de straie, Să își spele finul puf, O gutuie cheamă-o ploaie. Ultimele berze trec, Gâfâind pe bolta rece; Un harbuz bătrân și sec Le-ar urma, dar cum să plece? Referință Bibliografică: TOAMNĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1680, Anul V, 07 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate
TOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368103_a_369432]
-
Atunci când se termină clipele Ai vrea să te-ntorci înapoi... Dar una-i mai grea... Nu te lasă!... Prietene-i CLIPA când mori! Te-așteaptă în prag de lumină Prietenii tăi, cei plecați... Cei duși te îndrumă de mână, Sub bolți de etern ferecați. Te-așteaptă părinții sau frații, Bunicii... Ai tăi ție dragi, Și sângele-n ger se preface, O luntre plutește spre magi. A morții uitare e viața... Când ea își aduce aminte, Te-mbracă în mantie rece, Te
CLIPA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368141_a_369470]
-
mâna, îmbrățișări, săruturi, Cum pretutindeni fac la despărțire toți petrecăreții; I-a prins lumina zilei că-n jocul lor de fluturi, Doar umbre mai dansau, nocturn, pe toți pereții. * S-a împlinit blestemul, că Mirii-ndrăgostiți S-au înălțat pe boltă în două părți opuse Și veșnic cu iubire de Lume sunt priviți, Că razele lor - viață - în suflet ni-s aprinse. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: JOCURI DE NOAPTE / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1680, Anul V
JOCURI DE NOAPTE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368142_a_369471]
-
conștiința responsabilității, insistând pe hărăzire („locurile unde m-a trimis Domnul Destin s-o slujesc pe Doamna Lume”), pe misiune („strădania întru idealul cultural al acestui ținut”), lumină și speranță („lumea valorilor, spiritul înalt nu poate să dispară”). Așezate sub bolta sacră a „Duhului Adevărului”, aceste editoriale vorbesc despre un jurnalist talentat, scânteietor, care pune sub lupa propriei observații realități, trăiri, evenimente ce nu pot fi trecute cu vederea, ce merită a fi sancționate sau, dimpotrivă, remarcate. Jurnalista le numește inspirat
SCRISORILE UNUI JURNALIST – LUCIA OLARU NENATI de CATINCA AGACHE în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368170_a_369499]
-
Bunget Publicat în: Ediția nr. 1754 din 20 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Eu te iubesc cu lume și cu stele, Cu versu`-n care astăzi te zidesc, Să fii a mea... cu bune și cu rele, Un dor pe bolta gândului ceresc. Să fii a mea cu primăveri și verde, Cu toamnele-nrobite peste noi, Cu timpu`-n care lacrima se pierde, Să fii a mea... cu cântecul din ploi. Să fii a mea peste tăcerea nopții, Să te alint... cu
SĂ FII A MEA... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368225_a_369554]
-
copacii rămân goi și singuri. Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze! Iubește-mă acum, când pădurea se transformă În viori și în vise cu plete în vânt de lumină Și poți să-mi ridici o liră pân’ la bolta-nstelată Cântând a iubire în tăcerea verbului ”a fi”... 6 octombrie, 2015 Referință Bibliografică: ELISABETA IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1754, Anul V, 20 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elisabeta Iosif
ELISABETA IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368232_a_369561]
-
De ce îmi spuneți așa? Eu doar am vrut să vă întreb dacă știți la ce oră răsare soarele? mă atacă ea, vădit iritată. - V-am spus așa, pentru că ați apărut ca o zână adusă de luna plină ce strălucește pe bolta cerească. Mă așteptam să apară colegii mei și iată ce-mi aduce luna sub copacul unde garez eu, de obicei, mașina. Dar vă răspund imediat: deocamdată încă mai este lună plină și până pleacă la culcare mai trece aproape o
FEMEIA DE SUB LUNĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368230_a_369559]
-
la Dumnezeu, Prin raiul îngerilor să o port un veac. Cu nori să-mi plouă lacrima în rădăcini, De dorul și iubirea versului nescris. Sufletul sângerând de-ai străinilor spini, Să-mi scrie amintiri pe legendarul vis. SABIA CUVÂNTULUI Din boltă albastră în condei să-mi cadă Enigma sorții ce a zidit misterul Iubirii mele troienită-n zăpadă, Am ascuțit cuvânt, ca să despic cerul. Cu el mi-am disecat inima iubirii, De-mi curg în vene, doruri însângerate. Și îmi inundă
„LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ -ANTOLOGIE STARPRESS 2016 de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362566_a_363895]