1,815 matches
-
nori aflat la altitudine redusă a împiedicat identificarea țintelor. Germanii au raportat doar explozia a trei bombe. Britanicii au raportat trei bombardiere Armstrong Whitworth Whitley fără să poată identifica motivul doborârii. În 1942, "Scharnhorst" a reușit să evite distrugerea de către bombardierele RAF. "Scharnhorst" a fost reparat până în vară, dar o serie de accidente, ca de exemplu lovirea unei mine și eșuarea, au făcut ca vasul să reintre în luptă doar la sfârșitul anului. Echipajul a încercat de trei ori să navigheze
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
serie de incidente în care britanicii au deschis focul împotriva propriilor forțe, așa cum a fost atacarea de către escadrila RAF nr. 217 a HMS "Mackay". Cel mai mare eșec al britanicilor a fost incapacitatea avioanelor de vânătoare de asigurarea a protecției bombardierelor și vaselor de suprafață. Deși vremea rea i-a împiedicat și pe germani să asigure o protecție aeriană mai sporită flotei proprii, bombardierele britanice au pierdut timp prețios în așteptarea propriilor avioane de escortă. Avioanele britanice de escortă ori nu
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
Mackay". Cel mai mare eșec al britanicilor a fost incapacitatea avioanelor de vânătoare de asigurarea a protecției bombardierelor și vaselor de suprafață. Deși vremea rea i-a împiedicat și pe germani să asigure o protecție aeriană mai sporită flotei proprii, bombardierele britanice au pierdut timp prețios în așteptarea propriilor avioane de escortă. Avioanele britanice de escortă ori nu s-au prezentat în zonele de întâlnire din cauza erorilor apărute la emiterea ordinelor de luptă. Comunicațiile radio au funcționat necorespunzător între unitățile de
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
britanice au pierdut timp prețios în așteptarea propriilor avioane de escortă. Avioanele britanice de escortă ori nu s-au prezentat în zonele de întâlnire din cauza erorilor apărute la emiterea ordinelor de luptă. Comunicațiile radio au funcționat necorespunzător între unitățile de bombardiere și cele de vânătoare, dar și între bombardiere. Eșecul a fost adâncit de slaba pregătire a echipajelor de pe bombardiere, care nu fuseseră antrenate să lupte împotriva țintelor navale. Singurele formații de bombardiere-torpiloare disponibile în acel moment erau escadrilele 42 și
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
avioane de escortă. Avioanele britanice de escortă ori nu s-au prezentat în zonele de întâlnire din cauza erorilor apărute la emiterea ordinelor de luptă. Comunicațiile radio au funcționat necorespunzător între unitățile de bombardiere și cele de vânătoare, dar și între bombardiere. Eșecul a fost adâncit de slaba pregătire a echipajelor de pe bombardiere, care nu fuseseră antrenate să lupte împotriva țintelor navale. Singurele formații de bombardiere-torpiloare disponibile în acel moment erau escadrilele 42 și 217 ale apărării de coastă care, datorită unor
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
prezentat în zonele de întâlnire din cauza erorilor apărute la emiterea ordinelor de luptă. Comunicațiile radio au funcționat necorespunzător între unitățile de bombardiere și cele de vânătoare, dar și între bombardiere. Eșecul a fost adâncit de slaba pregătire a echipajelor de pe bombardiere, care nu fuseseră antrenate să lupte împotriva țintelor navale. Singurele formații de bombardiere-torpiloare disponibile în acel moment erau escadrilele 42 și 217 ale apărării de coastă care, datorită unor probleme de logistică, aveau efectivele mai mici decât normal. Mareșalul aerului
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
a fost torpilat la câteva săptămâni după Cerberus. Toate cele trei vase au fost scoase din serviciul activ pentru lungi perioade de timp. În cele din urmă, "Gneisenau" a fost scos din funcțiune până la sfârșitul războiului de un raid al bombardierelor în februarie 1942, iar "Scharnhorst" a fost scufundat în decembrie 1943.
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
este un tip de trenuri construite de Changchun Bombardier Railway Vehicles (joint venture între Bombardier Transportation și CNR Changchun) pentru Downtown Line, Singapore. În total au fost comandate 88 de rame în două comenzi. 73 de trenuri formate din câte 3 vagoane fiecare au fost cumpărate pentru aproximativ S
Bombardier MOVIA C951 () [Corola-website/Science/335757_a_337086]
-
este un tip de trenuri construite de Changchun Bombardier Railway Vehicles (joint venture între Bombardier Transportation și CNR Changchun) pentru Downtown Line, Singapore. În total au fost comandate 88 de rame în două comenzi. 73 de trenuri formate din câte 3 vagoane fiecare au fost cumpărate pentru aproximativ S$570,7 milioane pentru transportul pasagerilor
Bombardier MOVIA C951 () [Corola-website/Science/335757_a_337086]
-
Transportation și CNR Changchun) pentru Downtown Line, Singapore. În total au fost comandate 88 de rame în două comenzi. 73 de trenuri formate din câte 3 vagoane fiecare au fost cumpărate pentru aproximativ S$570,7 milioane pentru transportul pasagerilor. Bombardier a câștigat contractul în defavoarea Alstom, Kawasaki Heavy Industries și Hyundai Rotem datorită prețului mai mic oferit. Land Transport Authority a comandat ulterior încă 15 trenuri, pentru un total de 88. Trenurile au fost livrate până în 2016, fiind repartizate între depourile
Bombardier MOVIA C951 () [Corola-website/Science/335757_a_337086]
-
Chuan. Pe 12 octombrie 2012, primul din cele 11 trenuri pentru prima parte a liniei Downtown a sosti la Jurong Port și a fost transportată la depoul Kim Chuan pentru testare înaintea livrării către SBS Transit. Până pe 28 februarie 2013, Bombardier livrase 9 din cele 11 trenuri pentru Downtown Line. LTA, împreună cu operatorul SBS Transit au testat ramele pentru a se asigura de respectarea standardelor de siguranță, performanța și compatibilitate înainte de intrarea în serviciul călători pe 22 decembrie 2013. Trenurile C951
Bombardier MOVIA C951 () [Corola-website/Science/335757_a_337086]
-
războiului - Apărarea Reichului. Pe 2 septembrie 1939, Regatul Unit a declarat război Germaniei după invazia germană din Polonia, evenimentul declanșator al conflictului mondial. Britanicii nu au acordat niciun sprijin semnificativ maritim sau aerian Poloniei dar, în săptămânile care au urmat, bombardierele RAF au efectuat mai multe misiuni împotriva unor ținte din Germania. Mai multe astfel de raiduri aeriene au avut ca ținte vasele de război ale "Kriegsmarine" ancorate în porturile germane. Obiectivul atacurilor aeriene era împiedicarea germanilor să își folosească marina
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
submarinelor care acționau în Atlanticul de Nord. Pe 18 decembrie 1939, trei escadrile ale RAF au fost trimise să atace vasele germane din Golful Helgoland, să scufunde sau varieze cât mai multe dintre ele. Au plecat în misiune 24 de bombardiere Vickers Wellington, dar două dintre ele s-au întors din drum mai îninte de să intre în spațiul aerian german datorită unor probleme tehnice. Germanii au reacționat încet la început. Ei au reușit să mobilizeze în cele din urmă o
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
puternică forță de avioane de vânătoare care să răspundă atacului. În bătălia aeriană au fost mobilizate cel puțin 80 și cel mult 100 de avioane germane și 22 britanice, dar doar 44 de avioane germane au luat efectiv contact cu bombardierele britanice. Avioanele de vânătoare ale "Luftwaffe" au reușit să provoace pierderi mai mari bombardierele "RAF" decât invers, iar aceată bătălie a influențat profund strategiile viitoare ale celor două tabere. Pierderile suferite în această bătălie aeriană a forțat RAF să abondoneze
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
fost mobilizate cel puțin 80 și cel mult 100 de avioane germane și 22 britanice, dar doar 44 de avioane germane au luat efectiv contact cu bombardierele britanice. Avioanele de vânătoare ale "Luftwaffe" au reușit să provoace pierderi mai mari bombardierele "RAF" decât invers, iar aceată bătălie a influențat profund strategiile viitoare ale celor două tabere. Pierderile suferite în această bătălie aeriană a forțat RAF să abondoneze misiunile pe timp de zi și să se angajeze în bombardamente de noapte. În
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
influențat profund strategiile viitoare ale celor două tabere. Pierderile suferite în această bătălie aeriană a forțat RAF să abondoneze misiunile pe timp de zi și să se angajeze în bombardamente de noapte. În perioada interbelică, RAF ajunse la credința că „bombardierele vor reuși întotdeauna” (afirmație făcută pentru prima dată de Stanley Baldwin, care susținea că indiferent cât de puternică este apărarea antiaeriană, în orice atac vor reuși să scape suficient de multe bombardiere care să distrugă țintele). Bătălia din Golful Helgoland
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
În perioada interbelică, RAF ajunse la credința că „bombardierele vor reuși întotdeauna” (afirmație făcută pentru prima dată de Stanley Baldwin, care susținea că indiferent cât de puternică este apărarea antiaeriană, în orice atac vor reuși să scape suficient de multe bombardiere care să distrugă țintele). Bătălia din Golful Helgoland dusă în timpul zilei a schimbat această poziție și i-au obligat pe planificatorii britanici să reevalueze posibilitățile RAF. Eșecul raidul i-a făcut de cei din "Luftwaffe" să creadă bazele de pe teritoriul
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
dintre factorii care au contribuit la înfrângerea "Luftwaffe" în campania „Apărarea Reichului”. Istoria militară germană consideră că această bătălie s-a numărat printre cele mai importante acțiuni ale întregului război. Până la izbucnirea războiului, RAF Bomber Command credea cu tărie că bombardierele pot câștiga orice război fără să aibă nevoie de sprijinul marinei sau a forțelor terestre. Formațiile strânse ale bombardierelor dotate cu armament de bord defensiv erau considerate capabile să distrugă avioanele de vânătoare inamice chiar și în condițiile în care
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
s-a numărat printre cele mai importante acțiuni ale întregului război. Până la izbucnirea războiului, RAF Bomber Command credea cu tărie că bombardierele pot câștiga orice război fără să aibă nevoie de sprijinul marinei sau a forțelor terestre. Formațiile strânse ale bombardierelor dotate cu armament de bord defensiv erau considerate capabile să distrugă avioanele de vânătoare inamice chiar și în condițiile în care ar fi zburat fără escortă. De fapt, RAF nu avea în dotare bombardiere cvadrimotoare, cu blindaj puternic, care să
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
a forțelor terestre. Formațiile strânse ale bombardierelor dotate cu armament de bord defensiv erau considerate capabile să distrugă avioanele de vânătoare inamice chiar și în condițiile în care ar fi zburat fără escortă. De fapt, RAF nu avea în dotare bombardiere cvadrimotoare, cu blindaj puternic, care să fie capabile să transporte încărcători mari de bombe la mare distanță, până în inima Germaniei. Singurele ținte pe care le puteau atinge bombardierele britanice erau cele din regiunea industrială Ruhr . Olanda și Belgia au dorit
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
ar fi zburat fără escortă. De fapt, RAF nu avea în dotare bombardiere cvadrimotoare, cu blindaj puternic, care să fie capabile să transporte încărcători mari de bombe la mare distanță, până în inima Germaniei. Singurele ținte pe care le puteau atinge bombardierele britanice erau cele din regiunea industrială Ruhr . Olanda și Belgia au dorit să păstreze statutul de neutralitate și au refuzat să permită RAF să își stabilească baze militare pe teritoriul lor, ceea ce ar fi permis bombardierelor britanice să lovească ținte
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
care le puteau atinge bombardierele britanice erau cele din regiunea industrială Ruhr . Olanda și Belgia au dorit să păstreze statutul de neutralitate și au refuzat să permită RAF să își stabilească baze militare pe teritoriul lor, ceea ce ar fi permis bombardierelor britanice să lovească ținte mai îndepărtate în Germania. Guvernele celor două țări au înterzis chiar și survolarea spațiului lor aerian de către avioanele britanice în drum spre sau dinspre Germania. După izbucnirea războiului, Franța nu a permis decolarea bombardierelor britanice de pe
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
fi permis bombardierelor britanice să lovească ținte mai îndepărtate în Germania. Guvernele celor două țări au înterzis chiar și survolarea spațiului lor aerian de către avioanele britanice în drum spre sau dinspre Germania. După izbucnirea războiului, Franța nu a permis decolarea bombardierelor britanice de pe aeroporturi franceze pentru efectuarea unor acțiuni de bombardament împotriva orașelor germane. Dacă pe de-o parte, francezii se simțeau în siguranță apărați de Linia Maginot, ei nu dispuneau de bombardiere cu rază lungă de acțiune, care să efectueze
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
După izbucnirea războiului, Franța nu a permis decolarea bombardierelor britanice de pe aeroporturi franceze pentru efectuarea unor acțiuni de bombardament împotriva orașelor germane. Dacă pe de-o parte, francezii se simțeau în siguranță apărați de Linia Maginot, ei nu dispuneau de bombardiere cu rază lungă de acțiune, care să efectueze lovituri preventive împotriva Luftwaffe. Escadrilele de avioane de vânătoare franze nu erau la rândul lor gata să participe la o campanie defensifă împotriva atacurilor germane. Poate cel mai important motiv al refuzului
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
pe 3 septembrie, când un avion de recunoaștere Bristol Blenheim pilotat de Andrew McPherson a identificat în timpul unui zbor deasupra Mării Nordului o mare forță navală în dreptul portului Wilhelmshaven. Aparatul de emisie recepție a avionului britanic nu a funcționat, iar atacul bombardierelor a fost lansat doar după ce McPherson a revenit la bază. A fost organizată o forță de atac compusă din 15 bombardiere Handley Page Hampden și 9 Vickers Wellington. Bombardierele nu au reușit să identifice țintele, poate și datorită condițiilor atmosferice
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]