1,819 matches
-
un vechi cântec de Crăciun, bogat în semnificații: Din an în an sosesc mereu La geam cu Moș Ajun, E ger cumplit, e drumul greu, Da-i obicei străbun. E sărbătoare și e joc În casa ta acum, Dar sunt bordeie fără foc Și mâine-i Moș Crăciun. Și-acum te las, fii sănătos Și vesel de Crăciun, Dar nu uita, când ești voios, Române să fii bun. Dragii mei, acum vă las să vă gândiți la toate cele ce v-
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
OITUZ - UNDE am găsit compania mea, cu foștii mei camarazi de la regiment, toți țărani ilfoveni, printre care sergentul Bură Petre, cu chipul său de medalie romană -, am găsit mai multă sănătoasă bunăvoie decât În Bacăul huzurelilor noastre. Am intrat În bordeiul lor din spatele rețelelor, aducându-le o bucată de afumătură și ceva rachiu, lucruri rare și pe la noi, de care Însă camarazii n-au prea făcut caz, fiindcă le uitaseră gustul, puși pe trai călugăresc, cu fasole și iar fasole, așa cum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nostru culinar de altădată, cum era coana Lucreția a lui nea Liță, bunul cârciumar din spatele oborului de porci, [de la] La doi salcâmi, mustăcios, cu fața veselă și focos sub cămașa totdeauna desfăcută la piept, și care ne aducea vinul din bordeiul numai cu răcoarea pământului, iar coana Lucreția ne răsfăța, drăguța de ea, cu pui de porumbei la tavă pe orez și roșii, În odăița din fund, cu tavanul jos, În care ne Înghesuiam În compania neuitată a câtorva prieteni și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ajuns exact la nivelul trotuarului. Dacă se schimbă bordurile, are loc un fenomen fizico-optic. Trotuarele se vor înălța cu două palme, ceea ce înseamnă că, la modul relativ, toate casele de chirpici se vor scufunda cu două palme și vor deveni bordeie. Oamenii însă nu sunt proști. Sărăcia i-a învățat să găsească soluții în cele mai disperate situații. Acum, bunăoară, au furat borduri. O soluție, e drept, relativă, dar dacă primăria intră la ambiție și aduce în neștire alte și alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
una și am găsit alta. Ca și mine, de altfel, care, căutând pe străzile dimprejur poarta din zidul ce înconjura movila, am găsit-o deschisă. Cât despre dealul acela de pământ năpădit de buruieni, el nu fusese decât un imens bordei militar, părăsit de mult. Un depozit de muniții al armatei, care, cercetat de aproape, numai mister nu respira. Pe celălalt mal La Boston, am vrut să-i iau un interviu unui informatician care lucra pentru NASA. Compatriotul pusese la punct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fabricii fiind răspândite prin tot orașul. Când bătea la ușă, nici nu-l zăreai, pentru că nu ajungea cu creștetul capului până la geam. În fabrică i se zicea de aceea: „Domnul Nu-i-aici“. Sau țiganii, care lăsaseră în urmă mizeria bordeielor de lut, ajungând fochiști sau lăcătuși în fabrică, și cărora li se spunea, disprețuitor, mătăsari. Să admiri într-o dictatură umorul acesta prompt, aproape fără lacună, înseamnă însă să-i aureolezi și derapajele. Acolo unde umorul se naște din lipsa
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
câmpurile arate cu tractoarele, fabricile, tunelurile și șoselele asfaltate, barajul în construcție al hidrocentralei de la Bicaz, apartamentele superbe din cartierele pentru muncitori, creșele, școlile, spitalele, bibliotecile, institutele pentru promovarea științelor și artelor, ar lăcrăma pentru plugul de lemn și pentru bordei, ni s-ar părea slab la minte ca și bietul general care zicea naiv: «Contesă, asistăm la ruina unei țări.»“ („7 Noiembrie“, Contemporanul, 7 noiembrie 1958) G. Călinescu între sublim și ouă (nota V. I.) „La bunurile de îmbrăcăminte e
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Grovu - Coastele Malului - Gaura Neamțului - Pârâul Malului - Piscul lui Hândruș - Pârâul Ursului - Coasta Jgheabului - Pârâul Comenzii de Jos - Pârâul Comenzii de Sus - Pârul Plesciorii - Mormântul lui Vasile - Țolfa - Hodina lui Vasile - Cărbunari - Pârul Cheii din Jos - Pârâul lui Ilisie - La Bordeiul lui Mateuț - Poienița lui Peperigu - Vărful Rădăcinilor - Poiana Sub Rădăcini - Cărarea Rodului - Plaiul Pe Cărări - Pârâul Cheii de din Sus - Pârâul Sașilor - Pârâul dela Piatra Țiganilor - Pârâul cu Podu - Poiana cu Steregoile - Stâna din Mierea - Pârâul Trocilor - Pârâul Dracului - Pârâul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
grinzile, scândurile din care și-a realizat cea mai rudimentară cabană. Mai târziu, necesitățile impunând folosirea unei cantități cât mai mari de lemn, spiritul său inventiv l-a îndemnat să folosească forța hidrauluică, a apei ce-i curgea chiar prin fața bordeiului pe care și-l realizase. Au apărut joagărele, ce-i asigurau o creștere a randamentului și a productivității muncii sale de zeci, de sute de ori. De aceea istoria satului se derulează de la începuturi în jurul acestor joagăre aducătoare nu numai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ocupațiilor pe care ei le practicau de preferință. Una din acestea era și prelucrarea artistică a lemnului. Primele două familii de țigani Ursu, din Țara Românească, Jiga din Pianu de Jos-județul Alba, au venit aci și si-au construit inițial bordeiele, unul «Pe Laita», celălalt în «Lunca Plăiașului». Au mai fost și alte familii de țigani ce la început se țineau mai departe de sat, «La Ghețari», în «Lunca Oveselor», la «Stejari» sau pe «Secșoară», unde au început să producă și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Arthemiza-Mihaela Ungureanu Tr. Gabriela-Daniela Ursache S. GinaMaria Vechiu V. Vladimir Vlad M. Adina Nicoleta Zala St. Maria-Oana Registru matricol 232, voI. I; Costin Clit,op.cit.,p.248. XII Fizică-Chimie 1 Vicol Const. Nadia Aurelia Andronache I.Antoneta Bârsa M. Mihai-Eugen Bordei Vict. Crina Paula Buhuși V. Măgduța Burlacu AI. Maricela Cehan I. Paula-Irinel Cruceanu Cât. DragoșSergiu Danteș C. DianaGeorgeana Florea E. AdrianCorneliu Gheorghiu J. Cristina Gogoașa I.Oana Hariton Viet. Oana Victoria Hortolomei L. Manuela Huzum Ghe. Amalia Alina-Gianina Liciu Ghe
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Vălu M.Daniel Voinea F.Anișoara Iftene A.EvelinaJanina Măcrescu N.Mircea Mădălin Romila I.Elisa Iosefina Registru matricol 234,vol I;Costin Clit,op.cit.,251. XII-a Informatică Badea Const.Marian Costel Bălan J.Florin Bohotineanu M.Vlad Cristinel Bordei Vict.CătălinGabriel Ciliacu M.Marian Ciobotariu FL.Florin Cogălniceanu Virg.Alina Elenă Cornea Ghi.Adrian Croitoru Gr.Alin Diaconu Adrian Vasile Dumitrel Ge.Alexandru Ganea M.Liliana Hortolomei M.Mariana Ianuș V.Oana Marcu A.Aliona Mihoc A.CarinaMaria Munteanu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
exemplare din marii noștri autori confiscate, manuscrisele clasicilor ca și documentele istoriei noastre duse în Rusia sau distruse, profesorii universitari zvârliți în stradă sau în închisori și înlocuiți, pe catedre, cu agenți străini, scriitorii și artiștii muritori de foame în bordeiele lor sau în temnițe etc. etc. Toate acestea se știu. Ceea ce se știe mai puțin, sunt consecințele, de o extremă gravitate, ale acestui metodic asasinat al culturii românești. [...] E vorba, pur și simplu, de un ma sacru cultural până în cele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe poziții doctrinare foarte rigide, exclusiviste și, prin urmare, intolerante față de doctrinele altor religii (mozaism, islamism) sau față de diversele erezii creștine. Acceptarea diferenței confesionale s-a materializat În câteva zicale populare, care indică un anume tip de mentalitate tolerantă : „câte bordeie, atâtea obiceie”, fiecare om fiind lăsat „În legea lui”, dacă nu chiar „În plata Domnului”. În acest sens, este simptomatic faptul că În spațiul cultural românesc nu s-au născut mișcări eretice, care apar de regulă acolo unde dogma oficială
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
francezul Raoul Perrin În 1839 („rasa aceasta [= evreii] Întâlnită pretutindeni și care, În Orient, se cunoaște după dezordinea și murdăria ei, cum nu se poate mai nerușinate și mai revoltătoare” ; <endnote id="cf. 363, p. 168"/>), Mihail Kogălniceanu În 1844 („bordeie acoperite cu paie, nevăruite, locuite de un roi de jidani stremțuroși” ; <endnote id="cf. 501, p. 59"/>), Dimitrie Bolintineanu În 1857 („Ne duserăm la un birt [evreiesc] ținut de acești necurați oameni, dar Îndată ce intrarăm În casa lor, furăm nevoiți
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Comunității spune că sunt „oameni total săraci, chiar cerșetori care nu au decât o cămașă, o haină zdrențuită pe ei, dar sunt trecuți pe exercițiul 1940/1941 în matricolul fiscal cu un venit imobiliar de 1000-2000 lei anual pentru un bordei în ruină, locuit în condiții de mizerie. Acești oameni săraci, fiind încadrați la un venit de 36000 lei sunt obligați să predea un costum de haine, o pereche de bocanci, flanelă de lână, în valoare de 12000 lei deși ei
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
locuitori în această direcție. Drumurile pe traseul Vaslui-Valea Racovei, precum și cele spre Băcești, Roman și Iași au fost reparate, s-au completat terasamentele și au fost astupate gropile, iar pe islazul comunal, în punctul numit „Coastă” s-a amenajat un bordei în pământ, pregătit să devină un punct de observație pentru aviația inamică și chiar s-au făcut instruiri cu echipe de premilitari pentru observația aeriană. Trupe germane și-au făcut apariția iar oamenii se așteptau că în curând va începe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
am făcut, da’ te rog să nu spui nimănui ce s-a întâmplat...te rog mult, da? − Bine, îți promit. Ia s-auzim... − Eram toți copiii cu vitele pe Coastă și stăteam sub pâlcul de ulmi, știi tu, acei de lângă bordeiul cu observator, aproape de grâul lui Bastache. Noi ne apucam de crengile mai joase ale copacilor și ne dădeam pe rând, huța, cât se mișca creanga spre vale și înapoi. Am făcut o întrecere, care ajunge mai sus pe deal dintre
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în amintirea eroului aviator Georgescu. La începutul lui noiembrie 1943 ne deplasăm într-un nou dispozitiv de luptă, la Limanul Bug-Nipru. Ne-am familiarizat cu noile poziții și cu unele raiduri ale aviației ruse, cu pierderi neînsemnate. Am stat în bordeie camuflate la țărm de mare și priveam îngrijorați spre răsărit de unde ne putea veni oricând inamicul. Cu sporite măsuri de pază ziua și noaptea, eram în așteptare. Îmi amintesc de o întâmplare care putea să-mi fie fatală. Executam pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
au abandonat, cei de pe "Cinque Ports" au eșuat, au fost capturați de spanioli și au petrecut 4 ani în închisorile din Lima.) Se pare că revenirea la civilizație nu prea i-a priit, fiindcă se spune că-și săpase un bordei în curtea casei părintești, unde se ascundea. În 1723, și-a reluat călătoriile pe mare și contractând o febră a trecut într-o lume mai bună la vârsta de doar 47 de ani! Insula lui Robinson este astăzi punct de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să facem? Să ne mutăm în altă țară? Bună, rea, a noastră e... Strângem din dinți. Oftăm și scoatem sabia, o apărăm. Mai murim... După ce trece urgia, ne îngropăm morții... Ne suflecăm brațele, frământăm lutul și, pe cenușă, înălțăm alte bordeie, alte bisericuțe, așa, mai micșoare, de nasul nostru, să ne fie temelie pentru suflet la iertarea păcatelor și pomenirea morților. Pentru o țară mică, anevoie-i a sta cu capul sus, spune Vlaicu. Mi-au povestit niște călugări de la Bistrița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
școli. Nu știu ce l-a făcut pe bunicul Ion Mihai să se grăbească cu plecatul, că era de felul lui calm și liniștit, dar de părere de rău s-a împotrivit parcă și iarna, c-a trebuit să-l scoată din bordei prin tunel de zăpadă și să-l poarte până-n cimitirul din Piscu printre aracii de vie, acolo unde zăpada nu era prea troienită. Am mers cu tata la Galați, la seminarul Sf.Andrei și am dat examen de admitere. Aveam
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
în fața gropilor unde erau puși câte cinci numai în cămașă și izmene. Biserica era o fostă magazie de cereale, nu mai era biserică. Locuitorii în marea lor majoritate nemți deportați stăteau în locuințe de câte o singură cameră, din pământ. Bordeie. La întoarcerea la regiment am fost oprit la trenul regimentar unde am lucrat cu plutonierul activ Cocuz Vasile din Vaslui și plutonierul T.R. Krefe Otto, un neamț-austriac care era sigur de pierderea războiului. După căderea Odesei, regimentul nostru fiind aproape
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
au abandonat, cei de pe "Cinque Ports" au eșuat, au fost capturați de spanioli și au petrecut 4 ani în închisorile din Lima.) Se pare că revenirea la civilizație nu prea i-a priit, fiindcă se spune că-și săpase un bordei în curtea casei părintești, unde se ascundea. În 1723, și-a reluat călătoriile pe mare și contractând o febră a trecut într-o lume mai bună la vârsta de doar 47 de ani! Insula lui Robinson este astăzi punct de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
mea o explicație. Nu am întrebat nimic. Mi-a spus, fără să-l întreb, domnul de lângă mine: "Strada este relativ nouă, eu am proiectat-o, prin 1960. Sunt arhitect. Adică am fost, acum sunt pensionar. Am croit-o în locul câtorva bordeie de țigani care ziua dormeau sau jucau barbut, iar noaptea, la lumina lămpilor cu gaz, se certau până în zori, fără vreun motiv oarecare. Când au apărut case mai de doamne-ajută, grădini orânduite și canalizare, țiganii au părăsit cartierul. Nu i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]