5,404 matches
-
toate, Vampirii din state, Din Apusul pervers; Vin lighioane, La noi se îndes; Nu mai avem carne, Nu mai avem lapte; Ale noastre nu-s bune, Nu-s bune de fel! Gustosul nostru șeptel Doarme pe coadă și el; Vacă, bou și vițel Visează la glonț de oțel, Că vor s-ajungă-n hotel Pe tavă de-argint Schnitzel; Holdele de grâu, Mărite, Stau pe câmpuri risipite; Mâncăm pâine de la turci, Să-ți faci semnul sfintei cruci! Fetelor noastre divine Să-ți faci
SCOALĂ, MĂRIA TA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355822_a_357151]
-
umplută cu apus Spre ele alunecă flori fără polen Aripi urcând cu mine mai sus. Din motani coboară păsări către pădure Cu zborul întreg descătușat sub pene Și cerul coboară sub aripi sure Aduceri aminte strecurându-se în vene. Și boii lepădându-se de jug Și-au găsit în glod potcoava lor Trag după ei câmpia aprinsă rug Spre talpa unui întreg popor. Când în unire apa unui râu Va săpa în maluri ca un gând Eu îl voi trece cu
ZIUA LUI DUMNEZEU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356047_a_357376]
-
grai metalic bocetului stins. Prin el strămoșul meu uitat - Cu tânguiri de bronz în glas Și răsuflarea-i rece - și-a strigat Cuvântul frânt de bun-rămas. Prieten bun a fost și cu bunicul Căci despicând în două valea, Mai lesne boii-i trăgeau dricul, Mai lină parcă-i era calea. Cât despre dangătul cel care Striga plecarea tatei înspre astre, Și-acum aud ecou de jale Întors din depătările albastre... Îmi va sluji și mie clopotul, la rând, Mă va-nsoți în
CLOPOTUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354821_a_356150]
-
e din Reuseni, sat în care Aron Vodă și-a ucis fratele, pe Bogdan, tatăl marelui Ștefan, care i-a făcut pe localnici răzeși. Și au rămas așa până ce Ghiță Deju i-a făcut colectiviști. Atunci le-au confiscat locurile, boii și plugurile și uneltele celor care, ocazional, tăbăceau pieile, croiau cojoacele sau aveau piuă de făcut pănură pentru sumane. Tata, când a venit după mama la Udești purta costum național, cu bundiță și pălărie sau căciulă brumărie. Întrebat de ce a
IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354954_a_356283]
-
cu tălpoaie de lemn, căruțe cu roți din obezi, strânse de șine nituite, meșterite de rotarii locului. Înaintașii acestora întocmiseră roțile chervanelor care rostuiau în preajma Podului Înalt, cu patru veacuri în urmă, cele trebuincioase oastei voievodului Ștefan. Și tot cu boi ca aceștia, cât elefanții, blânzi și, în neștiința lor, solidari cu soarta celor ce-i țineau de funie, oștenii-plugari rânduiau atunci tunurile spre mlaștinile Bârladului. Și acum era război în țară. Boii cei mari de la Deleni nu mai erau însă
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
cele trebuincioase oastei voievodului Ștefan. Și tot cu boi ca aceștia, cât elefanții, blânzi și, în neștiința lor, solidari cu soarta celor ce-i țineau de funie, oștenii-plugari rânduiau atunci tunurile spre mlaștinile Bârladului. Și acum era război în țară. Boii cei mari de la Deleni nu mai erau însă de trebuință ostașilor, căci lumea și obiceiurile ei s-au schimbat. E drept că bătăliile cele aprige se dădeau în alte locuri. Tunurile bubuiau în partea de jos a Moldovei, înspre munți
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
cu lut, cu o mână pe-un direg și cu cealaltă ridicată a grijă pentru ceea ce vedea la poartă, o femeie, care părea mai degrabă bunică decât mamă, striga de zor la fiu-său: - Încetișor, Ioane, c-o să te calce bou' pi chicior! Lasă că nu-i grabă. Tată-tu o să mai rabde, că n-o fi prima dată. Are la el o sticlă di rachiu cu care o să-și ostoiască pofta de mâncare. - Văleu, mamă, ce moale-i glodu' pi
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
grabă. Tată-tu o să mai rabde, că n-o fi prima dată. Are la el o sticlă di rachiu cu care o să-și ostoiască pofta de mâncare. - Văleu, mamă, ce moale-i glodu' pi uliță!. Mai bine era dacă legam boii la sanie ... Aș ajunge mai repede la stână, își dă cu părerea copilul cel răsărit, aproape un flăcău. -Ți-o rămas gându' la omăt, Ioane! Mai bine ia sama să nu te tragă boii-n șanț, îi strigă mamă-sa, cu
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
pi uliță!. Mai bine era dacă legam boii la sanie ... Aș ajunge mai repede la stână, își dă cu părerea copilul cel răsărit, aproape un flăcău. -Ți-o rămas gându' la omăt, Ioane! Mai bine ia sama să nu te tragă boii-n șanț, îi strigă mamă-sa, cu oarece îngrijorare. Și, domol, în pasul dobitoacelor, carul urmărit de departe de mama-Catrina dispăru după Cotu' Popii. Nică Ionașcu, tatăl băiatului cu boii de funie, se îndărătnicise să iese cu oile-n câmp
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
omăt, Ioane! Mai bine ia sama să nu te tragă boii-n șanț, îi strigă mamă-sa, cu oarece îngrijorare. Și, domol, în pasul dobitoacelor, carul urmărit de departe de mama-Catrina dispăru după Cotu' Popii. Nică Ionașcu, tatăl băiatului cu boii de funie, se îndărătnicise să iese cu oile-n câmp mult prea devreme în primăvara aceea. Și asta-i cam supărase pe ceilalți ciobani din sat. “Bădie Nică, îl necăjeau sătenii, ai iernat la stână?. Pesemne că ai de-acum
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
Ionașcu se apropia de stâna lui tată-său. Așezat pe brațul de paie din coșul căruței, stropit din cap până-n picioare de glodul copitelor celor care-l scuteau de mersul pe jos, mai plesnea cu biciul din când în când boul cel din brazdă, mai leneș decât celălalt, mai fâșcâia cu degetele-n gură ca să-i răspundă ecoul cel țâșnit din coastele de deal... Și drumul se scurta, parcă înghițit de gurile boilor. Aproape de stână, Ion puse mâna streașină la ochi
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
mai plesnea cu biciul din când în când boul cel din brazdă, mai leneș decât celălalt, mai fâșcâia cu degetele-n gură ca să-i răspundă ecoul cel țâșnit din coastele de deal... Și drumul se scurta, parcă înghițit de gurile boilor. Aproape de stână, Ion puse mâna streașină la ochi spre ocolul oilor, de unde s-aștepta să-l întâmpine câinii, mai întâi porniți ca asupra unui străin, apoi gudurându-se spre cel recunoscut ca fiind stăpânul cel fără mustață. Acum însă nu
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
mea! Tâlhar blestemat!..Tot de glonț o să mori și tu! Jandarm mă fac ... Jandarm! ... ”. Si-n graba lui zbuciumată, căzu de câteva ori, cât s-arate totuna cu lutul cel frământat, în făgașul drumului, de carele satului și de copitele boilor, plăvanii cei mari cât elefanții, blânzi și, în neștiința lor, solidari cu cei care-i țin de funie. Referință Bibliografică: CUM A MURIT NICĂ IONAȘCU (AMINTIRI MOȘTENITE) / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 467, Anul II, 11 aprilie
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
timidă și impertinentă, pentru că ea își trăia viața cu intensitate și nu învățase să-și disimuleze instinctele primare. 69 LECȚIA O ființă educată are următorul avantaj față de un prost: educația! Cînd o calci pe bătături, ea îți cere ție scuze, boului care ai călcat-o pe picioare în autobuz, iar tu, animalul rumegător, rîgîi satisfăcut și te benoclezi în oglindă, ca să te asiguri că ai cărarea exact pe-o parte, șmecheroasă! Cînd Lizuca s-a apropiat de mine, i-am privit
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
să vedem cum trece locomotiva mai înainte de-a se tîrî șinele alea paralele spre zarea albastră, șerpuitoare și tremurătoare, unde par a se împreuna ca fiarele sălbatice ... Categoric! zicea, tare, să se audă că vorbea un om, nu un bou, responsabilul cu protecția socială. Totul ar fi vax albina dacă n-ar fi exact așa, după cum presupunem noi aicea ... Categoric! țipa Alunică, accentuînd pe litera e, pentru că așa percepea el cuvintele, pînă la jumătate ca pe niște adevăruri, și de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
care spiritul brut are nevoie ca de aer. Omul trebuie să pună ceva în locul incertitudinilor sale și, în loc să ancoreze în portul primitor al iubirii absolute, el se risipește în formele egoiste ale sinelui, care se vrea buricul lumii. Mancuse scăpase boii în arătură, barul era plin de bărbații cei mai importanți ai momentului, se dădeau pe gît paharele cu licoarea ce le sfîșia lăuntrurile, lumea era mai frumoasă, femeile lipseau, bombăneau poate în jurul sobelor, cu copiii atîrnați de poale, greu și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
omul gospodar în curtea lui, cu sapa și cu hîrlețul în mînă și spre amiază pe deal, după uscături, că iarna e aproape și odată îți bate la ușă și vaca zbiară în grajd de foame, că lapte vrei tu, boule! răgea el, amenințător, da' fîn, canci! Se găsise cineva să-i dea și lui un păhărel și se părea că mai băuse pe undeva, pentru că nu se dădea dus, iar madam Jorjet apăruse la gard și îl blestema de cele
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
de sprijin decât balamaua care mai ține ușa nopții fără nici-o stea iar carul mic pe cer își frânge oiștea de sare și crapă limba cotidianului ca într-un tablou de Dali și razele de lumină ca două coarne de bou își lasă gelatina în creierul nostru și nu observă că în ochii nopții se nasc noi melodii iar nepoții nu întrezăresc simbolul pe cer când eu tot mai puțin simt copitele cailor ca o mângâiere și cer ca siluetele gândurilor
ECOUL NOPŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356974_a_358303]
-
Mare unde, fratele meu păzea mânzările. Era într-o lună de august și ne-a prins zăpada, a fost greu că ziceam că nu mai ajungem acasă. Pe la vârsta de 10 ani, unchiul meu Mihai Pârnuță, care avea căruță cu boi s-a îmbolnăvit rău și nu mai putea să facă chirii cu căruța, m-au trimis pe mine pe post de chirigiu, căram lemne și piatră de calcar pentru varnițele din Vârful Mateiașului ale lui Milea. Cu căruța trasă de
PENTRU UN BAN TRĂGEAM BUŞTENII CU CÂRLIGUL PE DÂMBOVIŢA... (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357015_a_358344]
-
-i codiriștea biciului sub coadă să grăbească și ai să vezi că se opintește și el la greu!... Așa am procedat și am văzut îndată efectul “învățăturii”. Pe Mateiaș, la varnița lui Catrinu din Dragoslavele era loc de dejugat, opream boii. Puneam câte un bolovan la roata din spate. Dădeam jos poala de fân din căruță, dejugam boii care își luau supuși tainul și apoi se culcau oarece timp. Ne apuca dimineața sus, la varnița lui Milea. Căruța mea o descărca
PENTRU UN BAN TRĂGEAM BUŞTENII CU CÂRLIGUL PE DÂMBOVIŢA... (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357015_a_358344]
-
greu!... Așa am procedat și am văzut îndată efectul “învățăturii”. Pe Mateiaș, la varnița lui Catrinu din Dragoslavele era loc de dejugat, opream boii. Puneam câte un bolovan la roata din spate. Dădeam jos poala de fân din căruță, dejugam boii care își luau supuși tainul și apoi se culcau oarece timp. Ne apuca dimineața sus, la varnița lui Milea. Căruța mea o descărca neica Niță Bărbucu, în timp ce eu stăteam la căldură în fața vetrei de la varniță și mai moțăiam. Ce dulce
PENTRU UN BAN TRĂGEAM BUŞTENII CU CÂRLIGUL PE DÂMBOVIŢA... (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357015_a_358344]
-
Pe atunci, nu era ca acum circulația mare pe drum, care să ne îngrijoreze. Mi-era frică aici pe Valea lui Andreiași, când treceam podețul peste firul apei să intru în curte. Nu era nici o intervenție de-a mea, pentru că boii nu dădeau greș niciodată, pentru a călca care cumva cu roata, pe alăturea de cărarea ce șerpuia spre curtea casei părintești. Mamei nu-i spuneam îndrăzneala mea de a-i lăsa slobozi, mai ales pe direcția podului. Nici eu nu
PENTRU UN BAN TRĂGEAM BUŞTENII CU CÂRLIGUL PE DÂMBOVIŢA... (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357015_a_358344]
-
zestre a bunicii ucise de singurătate . Cine îi furase trecutul până atunci? Cine dorise ca ea să nu-și afle obârșiile ? Cu această comoară la piept, donată de străbuni, Evanghelia ce-i costase pe vremea Împăratului, prețul unei perechi de boi plus trei măji de nutrețuri coborând pe scară toate treptele deodată. Revenind în podul bisericii are din nou revelația prezenței lui Iisus. Momentul e atât de bine zugrăvit încât îți taie respirația : Am urcat fără să mă mișc, am urcat
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
oamenii și lucrurile intraseră în normal. Prefacerile, mai bine zis, înnoirile care au loc în sat, nu sunt de înțeles aproape pentru nimeni. Nu se poate închipui cum, o mașinărie, un colos de fiare, un monstru adică, poate lua locul boilor și al cailor, la arat. De asemenea, experiența limită avută pe când traversa oceanul către Canada, i-l revelează din nou pe Iisus, din crucea unui cardinal afro-american. De data aceasta, Iisus se implică și reabilitează pasărea de metal care-i
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
tu că nu știu cum să‑mi muncesc pământu’? Hai, spune! - Nu zic, Doamne ferește! Toată lumea te apreciază pe matale. Dar... cu ce‑l muncim, tată? Pluguri nu mai avem, grapă și rariță, nici atât. N‑avem car și nici căruță. Nu mai avem boii de care ne‑ai povestit matale și nici caii lui tataie. Avem uneltele astea de care ne folosim în grădină. Câteva sape și cazmale și o coasă. Atât! Cu ce muncim pământul pe care‑l vom primi? - Ha! De aia
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]