7,946 matches
-
milimetru această realitate. Inspectorul împinse pachetul în față, Adusesem asta, spuse el, Ce e înăuntru, Păi ce ne-au lăsat aici pentru micul dejun e atât de groaznic că ne-am hotărât să cumpărăm alte fursecuri, proaspete, un pic de brânză, unt de calitate, șuncă și pâine albă, Ori luați, ori lăsați, spuse comisarul zâmbind, Mâine, dacă sunteți de acord, o să luăm micul dejun împreună și ceea ce prisosește rămâne, zâmbi și inspectorul. Zâmbiseră cu toții, agentul ținându-le companie celorlalți, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fel de dorință instinctivă de a da viață petrecerii, așa că era mult zgomot în cameră. Dar conversația nu era generală. Fiecare vorbea cu vecinul lui. Cu vecinul din dreapta în timpul supei, peștelui și antreurilor, cu vecina din stânga în timpul fripturii, dulciurilor și brânzeturilor. Vorbeau despre situația politică și despre golf, despre copiii lor, despre ultima premieră teatrală, despre tablourile de la Galeria Regală, despre vreme și despre planurile de concediu. Nu a existat vreun moment de pauză și zgomotul creștea mereu. Dna Strickland se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
era ordine. Pe un raft erau farfuriile pe care le folosise la cină în seara conflictului cu Strickland și erau spălate cu grijă. Furculițele și cuțitele erau puse la locul lor în sertar. Sub o învelitoare erau niște resturi de brânză, iar într-o cutie de metal o coajă de pâine. Întotdeauna ea făcea piața zilnic cumpărând doar ce era strict necesar, ca să nu rămână nimic pe a doua zi. Stroeve știa din cercetările întreprinse de poliție că Strickland părăsise casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
eu, bineînțeles! Încerca să-i evite pe soldații ăia beți care se înghesuiau la două sute de metri mai încolo... N-ai ceva de băut? Mi s-a uscat gura de cât am vorbit. Am scos două pahare și o sticlă, brânză, un cârnat și o ceapă. Am băut și am mâncat în tăcere, fără să ne mai spunem nimic. Am privit-o pe Josăphine ca pentru a vedea prin ea descrierea pe care mi-o făcuse. Ronțăia ca un șoricel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
acolo. Mă privi zâmbind. Din pricina căldurii, pelerina fumega ca o locomotivă, iar din sutană se ridica un abur mirosind a humus și a lână arsă. Îngrijitorul se întoarse cu două farfurii de supă, o pâine neagră mare, o bucată de brânză tare ca lemnul de stejar și o ulcică de vin. Lăsă totul pe o măsuță și ne ură noapte bună. Mă dezbrăcai și-mi dusei hainele mai aproape de foc. Miros de lemn, de lână nespălată și de ars, firicele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
judecătorul o chemă pe Louisette. Fata veni cu capul plecat, tremurând toată. Credea că va fi interogată în legătură cu spânzuratul. Mierck o întrebă ce găsise de mâncare. Ea răspunse: — Trei cârnați, jumări, jambon, picioare de porc, o găină, ficat de vită, brânză de vacă și de capră. Chipul judecătorului se lumină: — Bine, foarte bine... spuse el salivând. Și dădu comanda: preparate din carne de porc în deschidere, un platou cu carne de găină și cu varză, morcovi, cepe, cârnați, apoi picioarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și de capră. Chipul judecătorului se lumină: — Bine, foarte bine... spuse el salivând. Și dădu comanda: preparate din carne de porc în deschidere, un platou cu carne de găină și cu varză, morcovi, cepe, cârnați, apoi picioarele de porc înăbușite, brânzeturile și o prăjitură cu mere. Și vin, desigur. Din cel mai bun. Alb la primul fel și apoi roșu. Și, cu un gest al mâinii, o trimise în bucătărie. De-a lungul întregii seri, Louisette nu încetă să facă drumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
frig și se întorcea imediat la căldură. Despiaux vedea toate acestea. Scufundat în întuneric, de parcă ar fi fost și el legat de copac. Către miezul nopții, Mierck și Matziev, cu buzele încă lucind de unsoarea picioarelor de porc, terminau și brânzeturile. Vorbeau din ce în ce mai tare, mai și cântau. Băteau în masă. Băuseră șase sticle. Atât. Ieșiră împreună în curte, ca pentru a lua o gură de aer. Era pentru prima dată când Mierck se apropia de prizonier. În schimb, era a cincea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
na!, nevastă-mea ce-ar face? Credeți că s-ar bucura? O și văd pe nevastă-mea! N-o să mă creadă niciodată că am locuit în asemenea palat, că am mâncat numai miere și lapte și dulcețuri și măsline și brânză mucegăită (pun pariu că proasta o să zică „bleaaa!”) și struguri acuma, în martie... Și mai ales că umblam gol goluț cu așa o frumusețe pe lângă mine! Platonic! Pentru astăzi trebuie să scriu o poezie cu tema „platonic”. Așa m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
goală peste treptele de marmură, să-și bucure ochii cu priveliștea Contesei deznude și să adune atâta energie sexuală, încât ultimele două minute ale zilei să cuprindă toată plăcerea din lume. Îi zâmbi Contesei cu dinții plini de firimituri de brânză (domnul Popa renunțase de ani buni să se spele seara pe dinți), care aproape că-i acopereau măseaua îmbrăcată în aur. - Bună dimineața, Contesă! Contesa era atât de îngrijorată, că uită să-și încrucișeze picioarele, cum făcea de obicei în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
neașteptat, păgân, ridicol, târziu, cumplit, disperat, analfabet și amoral, îngrozitor și trist de îndrăgostită. * - Cioară! Ci-oa-ară! O armată de învățăcei americani blonzi și bine făcuți trăgeau de fiare și învățau românește după forma buzelor lui Mișu. Știau deja să zică „brânză”, „mămăligă”, „varză”, „pizdă”, „pulă”, „țigan borât”, „negru borât”, „cioară”, „Mișu” și „bazat”. Afară, unchiul Tom și unchiul Sam călcau peste cadavre, într-o foame titanică. Fast-food-ul funcționa eficient de ambele părți. Chiar și Mișu se mai îngrășase puțin. * Mariana murea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fie inumani și fac tot posibilul să arate ca atare. Orice ai face e zadarnic și grețos. Totul te scârbește, chiar fără să‑l dai la o parte, dimpotrivă, te scârbesc hârtiile mototolite, chiștocurile de țigară de pe podea, cojile de brânză și de salam, petele de cafea și mai ales cotoarele de măr și sâmburii de portocală. Aceștia sunt cei mai răi. Nu sunt îndepărtați fiindcă e un sentiment frumos să ți se întoarcă stomacul pe dos. Apartamentul e plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Uite‑așa decad valorile, după cum se poate foarte bine observa: valorile autorității și ale puterii paterne. Dar mai există o mamă și soție pe care te poți răzbuna. Îi spui că trupul ei seamănă din ce în ce mai mult cu o bucată de brânză împuțită sau îi ascunzi banii de coșniță din vasul de porțelan, unde stau de obicei, iar apoi o acuzi că i‑a cheltuit pentru ea. Astăzi, de exemplu, se ivește o astfel de situație: mami caută consolare la copii, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pleacă la drum în Pădurea vieneză. Cu căciuli de lână, împletite din lucruri vechi, de pe vremea războilui, deșirate și refolosite, pantaloni de schi, pantofi grosolani și tot ce poate fi mai rău: afurisita de gustare la pachet. Care miroase a brânză și‑ți face sete. Nu se poposește nicăieri, fiindcă asta costă bani; un copil poate să bea și apă, care oricum nu‑i de găsit. În curând, sandvișul cu brânză o să‑și dea duhul în dinții de metal ieftin ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai rău: afurisita de gustare la pachet. Care miroase a brânză și‑ți face sete. Nu se poposește nicăieri, fiindcă asta costă bani; un copil poate să bea și apă, care oricum nu‑i de găsit. În curând, sandvișul cu brânză o să‑și dea duhul în dinții de metal ieftin ai mamei și apoi o să‑i duhnească din stomac pentru că nu l‑a mestecat bine. Mestecatul prea îndelung nu face decât să răspândească gustul cel rău peste tot. Blestemata asta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
gemenii își strâng mâinile și își arată dinții de lapte ca niște vampiri, așteaptă, mami, să creștem noi mari și atunci o să‑ți facem la fel sau chiar mai rău. Sub scaun sunt un cotor de măr, două coji de brânză și câteva de salam, aruncate de unul care a crezut că‑i la el acasă și poate să spurce tot, când, de fapt, călătorește într‑un mijloc de transport în comun, care aparține tuturor. Faptul că îi aparține și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
n‑o consolează deloc pe Anna. Doar mai aparține și altora. Unii se cred peste tot la ei acasă. Cu siguranță ăsta face și la el acasă același lucru, ptiu drace, ce oameni. Băiețelul Rainer mușcă icnind din coaja de brânză și se cramponează de ea ca lipitoarea. Nisip umed scrâșnește în maxilarele care nu sunt încă dotate cu toate măselele de minte. Hâc, stomacul se și întoarce pe dos, iar pâinea cu untură semidigerată se înghesuie spre ieșire. Spre ieșirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lipsesc. Anna îl sărută zdravăn pe Hans. Plescăie un pic prea tare, iar Hans se jenează din cauza asta. Se îndepărtează de Anna și‑și pune pantalonii de lucru și cămașa în carouri. Pe masă se află al doilea sandviș cu brânză și sticla de bere de care ai nevoie ca să te refaci. Iar pe pat stă femeia care te ajută apoi să te înalți și mai mult. Trebuie să iubești foarte mult pe cineva ca să‑i permiți respectivului să mănânce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de care ai nevoie ca să te refaci. Iar pe pat stă femeia care te ajută apoi să te înalți și mai mult. Trebuie să iubești foarte mult pe cineva ca să‑i permiți respectivului să mănânce în prealabil un sandviș cu brânză. Anna îl iubește așa de mult pe Hans, că nici n‑a observat primul sandviș, întocmai ca o mamă care nici nu mai observă rahatul bebelușului ei. Hans spune că nu crede că asta a fost dragoste, deoarece dragostea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
împrejurări că iubirea nu este eros. Adevărata fericire este sentimentul că ți‑ai dorit tot ce e mai bun în viață, deși poate că acest lucru a fost interpretat greșit. Impasibilă, Sophie tocmai servește pe cineva cu un sandviș cu brânză. Să‑i servești pe alții e plăcut dacă nu ești obligat s‑o faci. Anna ar prefera să‑și taie mâna decât să împartă cuiva sandvișuri cu brânză. Gerhard vrea să se învârtă pe ring cu adorata lui Anna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
interpretat greșit. Impasibilă, Sophie tocmai servește pe cineva cu un sandviș cu brânză. Să‑i servești pe alții e plăcut dacă nu ești obligat s‑o faci. Anna ar prefera să‑și taie mâna decât să împartă cuiva sandvișuri cu brânză. Gerhard vrea să se învârtă pe ring cu adorata lui Anna și să fie fericit, dar Anna îl dă la o parte, fiindcă vrea să‑l localizeze pe Hans, care se află între două bunicuțe. Hans, la rândul lui, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
internau în clinică erau probabil deprimați sau neliniștiți în legătură cu ceva, fie chiar și numai în legătură cu nota de plată pe care aveau să o plătească. — Cum dormiți? — Prost. Câteva ore pe noapte. — Aveți coșmaruri vreodată? — Da, și nici măcar nu-mi place brânza. Aveți vise care se repetă? Nu ceva anume. — Și cu pofta de mâncare cum stați? Nu am așa ceva, ca să vă pot povesti despre ea. — Viața sexuală? — La fel ca pofta mea de mâncare. Nu merită adusă în discuție. — Vă gândiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Moabit se afla la intersecția dintre Bremerstrasse și Arminius Strasse. Era o clădire mare din cărămidă, cam la fel de mare ca un depozit, și era locul în care clasa muncitoare din Moabit - ceea ce însemna toată lumea care trăia în zonă - își cumpăra brânza, peștele, carnea și alte provizii proaspete. Erau chiar unul sau două locuri unde puteai să stai în picioare ca să bei repede o bere și să mănânci un cârnat. Locul era întotdeauna aglomerat și existau cel puțin șase intrări. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
trecătorilor și adăugând că este în căutarea unui om... îl știm pe Diogene în stare să tragă după el o scrumbie legată cu o sfoară pentru a-și merita statutul de discipol al lui Antistene, să ridice o bucată de brânză la demnitatea de obiect filosofic, să dea lecții de detașare cu ajutorul unei străchini scoase din sac și aruncate apoi la lada de gunoi a istoriei, să recurgă la coarne și la silogism pentru a-și bate joc de practicile logiciene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
supraviețui... Epicur trăiește cu pâine și cu apă, poate chiar și cu un sfert de litru de vin pe zi. Unui discipol care-i oferă de-ale gurii pentru o petrecere, el îi cere - anecdota e celebră - un boț de brânză... Când vine și ziua sorocită, festinul se înfiripă în jurul modestului cadou. Dietetica lui, concepută ca o etică, și viceversa, îi permite târâș-grăpiș să ducă o existență destul de plină de evenimente până la vârsta de șaptezeci și doi de ani. Țintuit la pat vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]