3,323 matches
-
zic, și nu mint deloc. E la fel de slab și uscățiv, dar parcă nu mai are aerul ăla ușor tembel, arată chiar... interesant. — Pe bune? spune Tarquin, uitându‑se în oglindă. Pare sincer șocat - și poate că am fost puțin prea brutală cu transformarea asta. Dar sunt sigură că peste un timp o să‑mi mulțumească. Afară se aude claxonul unei mașini și tresărim amândoi. Păi, distracție plăcută, zic, parcă aș fi maică‑sa. Mâine dimineață, nu trebuie decât să‑ți uzi puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
între ea și doctor se formase o punte de legătură. — Doamne, sună de coșmar! Fiona a mestecat în ceașca de cappuccino și-a băgat în gură o linguriță cu frișcă. Ajungi să te întrebi cum de o persoană așa de brutală a fost atrasă de o carieră care-l obligă să trateze cu oamenii, în carne și oase, zi de zi. Alison a zâmbit. Da, mai ales cu oameni care sunt, în mod sigur, vulnerabili și foarte sensibili, a spus ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
coșmar. Nici Fiona, nici Alison n-au scos vreu cuvânt, tăcerea lor indicând faptul că, într-adevăr, Julia ar deveni complet de nesuportat dacă un eveniment din ăsta, care-ți schimbă viața, ar face-o și mai directă și mai brutală decât era deja. Aha! a exclamat ea arătând cu mâna un punct în josul străzii. Iat-o și pe Țopăilă! Toate trei și-au sucit gâturile ca să se uite la Susan, care înainta chinuită pe trotuar, înspre masa lor, poziționată în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se întoarcă în orice secundă. Iubitor de căldură așa cum era, Alison și-a dat seama că Luca o să-i propună să coboare la piscină ca să prindă ultimele raze de soare, mai ales că, la ora aia, ele erau mai puțin brutale decât în restul zilei. Numai că soția lui avea alte planuri. Ea voia să facă sex, iar desuurile din dantelă neagră fuseseră îmbrăcate tocmai cu scopul de a-i maximiza șansele. De obicei, de Luca nu trebuia să tragi prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vrăjitorie. Eternul vânt al deșertului îi măturase culmile timp de milioane de ani, lipsindu-le de orice urmă de pământ, nisip sau vegetație, și aspectul lui era cel al unei imense stânci goale, lucitoare, bătute de soare și tăbăcite de brutalele diferențe de temperatură dintre zi și noapte. Călătorii care avuseseră ocazia să traverseze acei munți afirmau că în zorii zilei se aud glasuri, țipete și gemete, deși, în realitate, era vorba de zgomotele făcute de pietrele încinse când scădea brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a și Întâmplat. Mă simțeam pierdută, rostogolindu-mă În spațiu, iar el mă săruta de parcă nu mai făcuse asta de ani de zile, iar acum Încerca să recupeze timpul irosit. Erau săruturi adânci, intense, date cu un fel de dorință brutală, ca și când ar fi murit de sete. Mi se Învârtea capul de parcă aș fi fost beată și mă agățasem de el cu aceeași disperare, convinsă că, dacă i-aș fi dat drumul, aș fi căzut pe podea, căci picioarele Îmi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lăsase Vartan? În orice caz, prin acea unică sursă cunoaștem influența postumă a lui Khayyam asupra metamorfozei suferite de Asasini. Relatarea evenimentelor, concisă, dar de neînlocuit, se continuă, astfel, vreme de aproape un secol, Înainte de a cunoaște o nouă Întrerupere brutală. Odată cu invaziile mongole. Primul val, condus de Ginghis Han, a reprezentat, fără Îndoială, flagelul cel mai devastator care va fi lovit vreodată Orientul. Cetăți renumite, ca Pekinul, Buhara sau Samarkandul, au fost șterse de pe fața pământului, iar populația lor, exterminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un Împrumut normal unui client normal, respectabil, potențial solvabil. Era un pas important. În ochii celor care Încercau să subjuge Persia, era un precedent periculos. Guvernul britanic interveni pentru a bloca Împrumutul. În acest timp, țarul recursese la metode mai brutale. În iulie, s-a aflat că fostul șah se Întorcea, Împreună cu doi dintre frații săi și În fruntea unei armate de mercenari, pentru a recuceri puterea. Nu era oare reținut la Odesa, În domiciliu forțat, cu promisiunea expresă a guvernului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu voi da greș. Șoferul coborâse ca să deschidă portbagajul mașinii și aștepta să fie luată cutia. Bărbatul și femeia nu-și luară rămas-bun, nu spuseră pe sâmbătă, nu se atinseră, era ca o ruptură sentimentală, din cele dramatice, din cele brutale, ca și cum ar fi făcut un jurământ de sânge să nu se mai revadă niciodată. Cu violoncelul agățat de umăr, muzicianul se Îndepărtă și intră În clădire. Nu se Întoarse Înapoi, nici măcar când, ajuns În prag, se opri pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și i se culcă alături după ce făcu cele trei ture În jurul lui Însuși care constituiau singura amintire care-i mai rămăsese din vremea când fusese lup. Muzicianul acorda violoncelul după la-ul diapazonului, restabilea cu duioșie armoniile instrumentului după tratamentul brutal la care Îl supuseseră trepidațiile taxiului pe piedrele caldarâmului. Pentru câteva momente reușise s-o uite pe femeia din lojă, nu chiar pe ea, ci conversația tulburătoare pe care o Întreținuseră la intrarea artiștilor, cu toate că schimbul violent de cuvinte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să o întreb pe mama dacă a pus capăt postului, și Udi mă privește uimit, ce s-a întâmplat, credeam că ai adormit. Trebuie să știu dacă Noga a mâncat de dimineață, murmur eu emoționată, iau telefonul cu un gest brutal, dar la mama nu răspunde nimeni, iar la școală nu îndrăznesc să sun, și Udi spune iritat, de fiecare dată când te simți bine, cauți până în fundul pământului după un nou motiv de îngrijorare, iar eu mă înfurii, acesta chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în fața ei, chipul ei de asfalt inflexibil pălește în fața ochilor ei tineri, plini de o vitalitate aproape enervantă, îmi întorc privirea spre perete, pe el atârnă o fotografie veche, în rama prăfuită eu și Yotam suntem împietriți într-o îmbrățișare brutală, eu mă aplec asupra lui și îi dau o prăjitură, iar el zâmbește, și în spatele nostru e casa aceea veche, sub protecția imaginară a țiglelor roșii, eu spun, poate este adevărat că nu știu să iubesc, dragostea este un lux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în mâini capul, nu este decât un musafir în viața mea, înțeleg deodată, a venit într-o scurtă vizită, este imposibil să îl rețin, dar de ce să îl rețin? Ce s-a întâmplat, întreabă el, mă întoarce cu o mișcare brutală, eu îi privesc fața care se încețoșează, nu ne vom mai vedea, șoptesc eu, iar el spune, de ce nu, depinde numai de tine, dar eu clatin din cap cu încăpățânare, lacrimile încep să curgă din ochii mei, trebuie să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
brațul acela ferm rămâne în urma ei ca o barieră, urc scările, eu, care făcusem greșeala vieții mele, cum de putusem să îi spun lui Yael lucrurile acelea într-un mod atât de explicit, să îmi impun dorințele în cel mai brutal mod, în felul acesta nu făcusem decât să o întorc împotriva mea, atât prin ceea ce spusesem, cât și prin ceea ce făcusem, dar mai ales prin ceea ce ea încă nu știe că am făcut. Tot ceea ce făcusem cu cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spate auzeau strigăte. Dar nu Împușcături. Cineva o placă violent și căzu. Îi auzea respirația grea În timp ce o ținea la pămÎnt. Altcineva o apucă de sub braț și o ridică-n picioare. Ținînd-o de mîini, merseră Împreună spre mașină. Nu erau brutali, dar o duceau spre mașină fărĂ ca ea să aibă posibilitatea de a se Împotrivi. — Nu, spuse ea. Nu! Nu! — Este sora lui Vicente Irtube, spuse locotenentul. Ar trebui să ne fie de folos. — A mai fost interogată și Înainte, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cele mai importante lucruri pentru el, de aceea învățasem să nu-l deranjez. Părea mai degrabă educat în spiritul protestantismului american decât în manieră britanică. Dacă îi faci avansuri într-un moment nepotrivit, te trezești respinsă cu o privire destul de brutală și bați în retragere cu sentimentul că nu ești deloc atrăgătoare. Sper că Anita va face același lucru și se va alege cu uitătura aceea indiferentă și severă care s-o facă să se simtă nesigură pe viață. —Nici mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai Întârzie o clipă, ca izbit de un gând Întâmplător: „Apropo, colonelul acela... Cum Îl chema, ăla care a venit să vă vorbească despre un tezaur al Templierilor... N-ați mai aflat nimic?” M-am simțit parcă șfichiuit de acea brutală și indiscretă paradă ostentativă de cunoștințe pe care le credeam discrete și Înmormântate. Voiam să-l Întreb de unde știa, dar mi-a fost frică s-o fac. M-am mulțumit să-i spun pe un ton indiferent, nepăsător: „A, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în general, Dumnezeul Legii celei Vechi, al Torei, Dumnezeul evreilor este iute pedepsitor și aprig răzbunător, cu aceia care ignoră sau care nu păzesc poruncile, ca și directivele Sale. Altfel spus, se exprimă adesea, prea adesea, într-un mod categoric brutal, paradoxal și ultra-capricios. De exemplu, îl adoarme pe strămoșul nostru Adam, în ambulatoriu, în Gan-Edenul din Geneză, pe timpul unei celebre operații chirurgicale, la o coastă. Dar o va lăsa pe Eva, ca și pe urmașele ei să sufere ca vitele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lui, ne fac pe muritori, bipezii târșeloși, să fim ceea ce suntem. Așa o fi, nu zic nu, cu o singură rezervă, bătrâne prieten, îi răspunde Poetul, luîndu-l afectuos pe după umeri. Eu... Eu spun că nu vom accepta, totuși, un sfârșit brutal, ca dobitoacele, un sfârșit hotărât la grămadă, de către nu știu cine și de nu știu unde! Am înțeles, acum, de ce ne-am regăsit noi, ăștia, aici și de la ce-am pornit împreună, la drum, mai dinainte. Noi, cei părăsiți, cei osteniți, cei fără de nădejde
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cele ce mișună, se târăsc sau înoată și va doborî păsările zburătoare, din văzduh! Va stârpi și va pârjoli pajiștile, florile și verdeața câmpului, soiurile ierburilor celor cu sămânță și pomii roditori...! Pe Avocat, îl chinuie din rărunchi apăsarea, viermuirea brutală, căznită, a morților înnebuniți și năvăliți ca viespile la stupină, tăbărâți pe spinarea Poetului, care continuă să-l apere, ca o pavăză, cu întregul lui trup. Apoi, Stăpânul va înnegri Soarele și va înghiți Luna! Va scufunda munții cu stâncile
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în buzunar cu scadența pentru mâine. O considera aur curat. Semnătura celei mai importante firme de export de cereale din România se bucura de respect în toată Europa. În strada Bursei, primul punct din program, soarta a tras o dungă brutală peste combinațiile lui. Șeful firmei, un armean înalt, bătrân și rigid, l-a poftit în biroul său particular, i-a oferit cafea și o havană de contrabandă și l-a rugat confidențial și stăruitor să-i îngăduie o amânare de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
repetate aproape cu aceleași cuvinte, parcă ar fi fost înțeleși cu toții. Reluă conversațiile cu Dumescu, neoficial, la mese în doi. A obținut o promisiune vagă. Costică îl iubea atât de mult, că nu se putea menține până la urmă în atitudinea brutală de refuz. Sperau amândoi că vor sfârși prin a se convinge: Dumescu pe Iuga să renunțe la cumpărare, Iuga pe Dumescu să-i înlesnească cumpărarea. Grigore știa pentru ce se zbate tatăl său. Din înfățișarea lui și din unele cuvinte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nemulțumire întîi și în sfârșit de răzvrătire în sufletul simplist al țăranului. Pornirile anarhice trebuiesc curmate în primul moment, când sunt în germene. Atunci e suficientă persuasiunea energică. După ce au prins rădăcini și au început să se manifeste, numai forța brutală le mai poate stăvili distrugerile. Își dădea deci perfect seama că dânsul singur nu mai poate lupta cu mulțimea care și-a pierdut cumpătul. Dar nici nu putea dezerta de la datoria de a-și apăra pământul. Simpla-i prezență, prin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Îmi spunea că sunt o femeie tânără, licențiată, sunt cultă și am pentru ce lupta cu boala ca să revin la viață și să trăiesc. A reușit să mă convingă. După operația, pe care am perceput-o ca pe o incursiune brutală în corpul fizic, mângâierile doctorului și vorbele lui frumoase mi-au creat o stare sufletească sublimă, care m-au convins să trăiesc. De fapt, doctorul anestezist m-a adus înapoi în corpul fizic, fără voia mea. Eu doar am acceptat
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
instinctul zace foarte bine înrădăcinat”. Stefan Zweig în cartea „Triumful și destinul tragic al lui Erasm din Rotterdam” scrie despre credința nestrămutată că istoria este un progres moral, în care specia umană se înalță de la animalitate la divinitate, de la forță brutală la un spirit înțelept ordonator și că treapta finală este ca și atinsă. Autorul sus menționat, scrie că orice om fără cultură este un minor. Oamenii fără cultură formează „vulgus profanum”, formează „mulțimea sedusă și condusă” . Umaniștii doreau să cârmuiască
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]