3,109 matches
-
cu alți oameni și alte preocupări, nadăduiam să sugrum tot ce mai rămăsese viu din dragostea mea. Câteva zile n-am îndurat aproape deloc amintirea ei și eram vesel din cauza asta. Munceam în grădină, mă oboseam fizicește și noaptea dormeam buștean, fără vise. Însă, în săptămâna următoare, dulcea ei otravă se revărsă ca un val asupră-mi și-mi inundă gândurile. Degeaba căutam să mă eliberez de obsesia amintirilor scriind primele capitole ale unei lucrări juridice pe care o concepusem. Munca
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
des în sala unde era butoiașul cu vin și mai trăgea câte o dușcă. Nașterea a fost tare grea. După ce s-a născut copilul și s-a făcut ce trebuie, moașa, de oboseală și de licoarea lui Bachus a adormit buștean. Dincolo de toate însă eram fericiți că ni se mărise familia cu încă un flăcău. Cornelius. Oamenii din sat erau liniștiți și săraci. Cei mai mulți erau căruțași. Își trimeteau copiii la școală numai la insistențe și nu toți. Școala și primăria erau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pe care o avea înainte. Am și aici un somn agitat, dovadă că dimineața găsesc, cu regularitate, cearceaful mototolit, strâns sul, dar, de când am venit la mare, doar într-o noapte a trebuit să înghit un somnifer. Încolo, am căzut buștean. Probabil, contează și oboseala fizică. În București, nu am ocazia "să fac mișcare". Lacurile din jurul Bu-cureștiului sunt prea murdare, ca să înot în ele fără să mă tem de boli. Pentru piscine n-am bani, iar ca să alerg pe stradă, în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
până jos, pe întregul versant, tot ce fusese, de la străbuni, lăsată, moștenire: pădurile. Păduri, păduri de tot felul.. Sus păduri montane. Mai jos teiușaguri, salcâmării și,în fine, livezile cu pomi roditori, ale oamenilor. Defrișarea pădurilor, fasonarea arborilor, transformarea lorîn bușteni și-n scânduri, și trimiterea materialului rezultat, în afara granițelor țării, i-a lăsat, pe oameni, aproape muritori de foame. În vremea asta, hoțimea locală se ocupa cu așa-zisa construcție capitalistă, a țării, spoliindu-i și mai mult, pe cei mulți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și s-au apucat de tras. Ion, paznicul de vânătoare și de pescuit, veghea; și-a luat mândra cu el și s-a dus pe malul barajului. Au făcut ce au făcut, pe acolo, după care, au adormit. Pe când dormeau buștean, soldații braconieri au ajuns, cu trasul năvodului, tocmai prin dreptul lor. Era o noapte de basm. Lună plină. Liniște. Cald. O adiere, cu iz de iaz, înmiresmat cu toate parfumurile pe care le emana pădurea de alături, și, un cântec
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să și-o scoată, fiindcă somnul Îi dădu tîrcoale prima oară cînd Își căuta pijamaua sub pernă, a doua oară În timp ce-și scotea pantalonii și În sfîrșit Îl doborî cînd Începea să-și descheie nasturii de la cămașă. Adormi buștean. Și dormea buștean cînd Țanțoșa deschise ușa făcîndu-și apariția cu pieptul ei uriaș și-l anunță printr-un singur țipăt că-l așteptau de un ceas la masă. Azi părinții lui nu erau acasă și prin urmare trebuia să mănînce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scoată, fiindcă somnul Îi dădu tîrcoale prima oară cînd Își căuta pijamaua sub pernă, a doua oară În timp ce-și scotea pantalonii și În sfîrșit Îl doborî cînd Începea să-și descheie nasturii de la cămașă. Adormi buștean. Și dormea buștean cînd Țanțoșa deschise ușa făcîndu-și apariția cu pieptul ei uriaș și-l anunță printr-un singur țipăt că-l așteptau de un ceas la masă. Azi părinții lui nu erau acasă și prin urmare trebuia să mănînce singur și devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de urzici. Aerul duhnea a verdeață iar băiețeii gîfîiau opintindu-se să tragă căruciorul; un tunet jos cutremură pămîntul sub tălpile lor; în vîrful pantei ajunseră pe buza unei rîpe adînci. Un capăt era blocat de niște uși duble din bușteni imenși, putreziți. Un arc lucios de apă luneca pe deasupra, se prăvălea jos, apoi se revărsa de-a lungul rîpei și curgea prin ușile deschise din celălalt capăt, strîngîndu-se într-un mic lac tivit cu papură și pavat cu frunze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui, care i-a dus pe puntea unui vapor. în amurg au stat lîngă hornul care emana o căldură plăcută. Aerul era rece între norii de culoarea ardeziei cenușii și marea agitată de culoarea ardezie albăstrui. O terțarolă ca un buștean lung și negru era scăldată de mare, iar într-un capăt, un trepied de fier susținea un glob galben aprins. Vaporul a pornit în larg. Ajunseră să locuiască într-un bungalow, numit cămin, printre costrucții joase din beton. Se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Thaw a închis aparatul și a ieșit să se plimbe pe lîngă canal. A rămas în picioare la marginea unui canal adînc din piatră și a urmărit fără nici un gînd sau sentiment, cu se rotește apa înspumată rotindu-se între buștenii putrezi. După-amiază a trecut pe la Coulter, așa cum aranjase cu cîtva timp înainte. Doamna Coulter își scosese bărbatul la plimbare, iar Thaw s-a așezat lîngă foc, în timp ce Coulter, în vestă și pantaloni, se spăla la chiuvetă. — Apropo, Bob, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de oră. - Dar te-ai supus, nu-i așa? Îl întreba Grosvenor, pe un ton caustic. - Dar dumneata, ce-ai făcut? - N-am făcut nimic, răspunse Grosvenor, zâmbind. Am fost condiționat prin diferite metode, până când am ajuns să pot dormi buștean opt ore în șir, fără ca aparatul să se oprească. - Opt ore în șir?! exclamă geologul, uimit. - Da, opt ore în șir, repeta Grosvenor. - Totuși, asta nu modifică radical datele problemei, spuse geologul după o pauză. Chiar și fără să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
la gură. Suie sus, că te duc înapoi în oraș și mă cinstești cu doi lei și-un bahar de vin. Îți luăm și cutia... Uite, trage șuba asta beste tine. Ești în stare să te ții? Am tăiat niște bușteni, am luat și gheață, din drum, de la lac, da’ tre’ să ascut târnăcobu’. M-au trecut sudorile. Când vorbea, îi ieșeau aburi din gură. A apucat hățurile, iar calul și-a mișcat vioi fundul. Sania s a întors pe urmele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
două ori la rând, cu toată pofta grozavă a zilelor de arest - ea a răcnit de s-a auzit până afară, a doua oară chiar mai tare, așa era ea, apoi s-a văitat gutural, ca porumbeii -, au adormit amândoi buștean. A doua zi, Fane i-a depănat de-a fir a păr ce i s-a mai întâmplat și prin câte-a trecut în ultimul timp, iar ea a cotcodăcit ca orice muiere când i se-ntoarce stăpânul. Cât despre
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cer un singur lucru: calm, calm și iar calm. ― Mi-e frică să nu se prindă. ― N-au cum! După ce s-au urcat, apăsați pe butonul cafeniu instalat de noi. Nu vor trece 60 de secunde și vor adormi toți buștean. ― Să dea Dumnezeu, șopti pilotul. Cristescu închise ușa în urma lui. ― Peste zece minute plecăm. La 8, 30 vom fi la Stâlpi. ― Dacă vrea Dumnezeu! constată placid Azimioară. Se priviră în ochi și își zâmbiră. * Dascălu se lăsă pe o aripă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fierbinte. Chiar și noaptea era o căldură de iad care mă secătuia de vlagă și-mi dădea o senzație oribilă că putrezeam în propria mea transpirație. O singură satisfacție aveam. Nici individul cu mers de pisică nu mai dormea acum buștean; mai scăpam astfel de sforăitul lui. Ziua, soarele ardea ca un cazan de smoală albă, încît și la umbră atmosfera devenise irespirabilă. Acum ― așa se întîmplă mereu, regretăm ceea ce abia am așteptat să treacă ― toată lumea se uita la cer, dorind
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
săptămâni, fiindcă numărul zilelor de gardă a fost ridicat la cincisprezece, ca să se reducă efectivul echipelor. Și, în timpul acestor cincisprezece zile, Rambert a muncit fără să se cruțe, neîntrerupt, oarecum orbește, din zori până noaptea. Se culca târziu și dormea buștean. Trecerea bruscă de la lipsă de ocupație la această muncă istovitoare îl lăsa aproape fără visuri și fără puteri. Vorbea puțin de evadarea lui apropiată. Un singur fapt de reținut: la capătul unei săptămâni, el i-a mărturisit doctorului că, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
-i se mănânce pomana. Pomană, cel avertizat, îi strigă „pușchea pe limbă”, dă bice boilor care cunoșteau bine drumul pe care-l făceau zilnic, se lungește în căruță alături de soție - gravidă în 7-8 luni și legănat de micile zdruncinături adoarme buștean. La nici un kilometru distanță căruța trebuia să treacă peste linia ferată. Aici, rampa de închidere a barierei era defectă. Un braț al rampei a rămas ridicat, permițând căruței cu boi să intre pe linie, în timp ce brațul următor care să permită
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o masă de joc rabatabilă, acoperită cu o mușama deșirată și pătată. Samovarul de pe ea părea cuprins de o dezamăgire îndoliată, iar cănile ciobite erau împrăștiate împrejur fără scop. Fierăstrăul era aruncat pe podea, lângă o grămadă de cărămizi și bușteni, iar fundul unui butoi era sprijint de unul din pereții magaziei. Viața se maă făcea simțită numai în pânzele de păianjen care creșteau fără frică peste uneltele și cutiile ocupației sale. Porfiri trase o linie în aer, într-un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fierbinte. Chiar și noaptea era o căldură de iad care mă secătuia de vlagă și-mi dădea o senzație oribilă că putrezeam în propria mea transpirație. O singură satisfacție aveam. Nici individul cu mers de pisică nu mai dormea acum buștean; mai scăpam astfel de sforăitul lui. Ziua, soarele ardea ca un cazan de smoală albă, încât și la umbră atmosfera devenise irespirabilă. Acum - așa se întâmplă mereu, regretăm ceea ce abia am așteptat să treacă - toată lumea se uita la cer, dorind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Străbătu ultimii câțiva metri în fugă, ca o fetiță de șase ani îndreptându-se spre petrecerea zilei ei de naștere. De afară, Five Ashes părea o casă primitoare. Puteai să ți-o imaginezi plină de copii, cu un foc de bușteni aruncând scântei în cămin, cu miresme de prăjituri revărsându-se din bucătărie, dar o preocupare grăitoare pentru curățenie te avertiza în privința stării de fapt. Pe tot parcursul vieții lui Fran, Phyllis transformase preocuparea pentru curățenie într-o adevărată religie. Farfuriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nivelul la care fuseseră nevoiți să se coboare pentru a obține un subiect. Cu mult înainte să vină pastele, lui Fran începură să i se închidă ochii, capul îi alunecă pe bancheta moale și, după un minut sau două, adormi buștean. Jack, care o privise amuzat, se aplecă spre Stevie. — Cred că ar trebui să o ducă cineva acasă pe domnișoara redactor-șef. Stevie oftă și se întinse să-și ia haina. Din bucătărie veneau cele mai îmbietoare arome. — Ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
conduse în camera de zi. În mijlocul unui perete era fixat un televizor mare, cu volumul dat la maxim. În jur de douăzeci de bătrâni stăteau acolo așezați pe mai multe rânduri, cu capetele date pe spate, cu gura căscată, dormind buștean sau uitându-se la Home & Away. — Nu e momentul cel mai potrivit să vizitați locul imediat după prânz, remarcă intendenta pe un ton defensiv, simțind că Fran era oripilată, dar le place să se uite puțin la televizor. Fran simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
știți, beau puțin mai dulce.“ Te duceai să-mi aduci zahărul. În timpul ăsta, îți puneam ceva în cafea. Un diazepam. Au făcut, în ultimul timp, unii prin tren de-astea. Cât stăteam noi de vorbă, nici în 5 minute, dormeai buștean. Și pe urmă lucrul pe care vroiai să-l vinzi nu-l mai vindeai, că ți-l luam eu. Și la a patruș’ opta fapta asta, am fost recunoscut de către dânșii. Eu nici n-am știut că-i asta acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fată din sat trecea podul pe bicicletă. „Și Gaston a trecut pe aici“, gândi Takamori. „A privit și el același peisaj, probabil. Ba nu, Gaston a călătorit noaptea. Cred că era beznă când a trecut el pe-aici. Toată lumea dormea buștean, cu siguranță.“ Takamori și-l imagina pe Gaston în vagonul de noapte, cu picioarele-i lungi chircite incomod, ca să încapă în spațiul îngust dintre banchete. Probabil că a fost singurul care nu dormea. Oare la ce s-a uitat? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
unui vulcan vechi, probabil. Cea mai mare este Mlaștina Mare. De ea se lega o veche legendă. Balaurul stăpân al acestei mlaștini avea obiceiul să o atace pe stăpâna mlaștinii vecine. Într-o zi, un samurai pe nume Fujigorō dormea buștean la marginea mlaștinii, când i-a apărut în vis o fecioară care-l ruga să o salveze. Îl implora s-o scape de stăpânul Mlaștinii Mari. Când s-a trezit, apa întunecată era agitată de valuri mari. A fixat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]