KorAP: Find »[drukola/base=bucătar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...133 >

3,316 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

vom folosi doar limba, de la țipari - inimile, și tot așa... Trebuie să-ți explic asta tocmai ție, care ești preferatul împăratului? Bucătarul-șef agita cârpa de parcă ar fi vrut să alunge o muscă. — De parcă tu ai fi cel mai priceput bucătar din întreaga Romă! adăugă furios. Le porunci servitorilor să curețe peștii și păsările, apoi, urmat de ajutoarele sale, se îndreptă spre masa unde aveau să prepare mâncarea. O plasase în așa fel încât să-i poată supraveghea pe servitori, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ca și cum ai sta pe marginea unui vulcan care, mai devreme sau mai târziu, va erupe. Puterea prea multă nu mai este sigură. — Eu nu uit călătoria obositoare de la Colonia până aici, cu toată armata după noi, oftă primul ajutor de bucătar. Cremona, cu toate leșurile alea... Bononia, apoi trecerea peste Appenninus, nenumăratele opriri și banchete, Vitellius și soldații lui, mereu gata să se îmbuibe, să bea și să ucidă. Erau șaizeci de mii de soldați, știați asta? Și toți erau adunați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
trebuia să-l cucerim. Îmi era rușine să-i privesc pe oameni în ochi, când mergeam în spatele lui Vitellius. Mă simțeam ca un invadator - eu, care dintotdeauna am fost cetățean roman... — Iar acum suntem la Roma, continuă primul ajutor al bucătarului-șef, dar Roma de azi nu-mi place. Furios, începu să mărunțească piperul negru și ghimbirul. — Cui îi place Roma? La un capăt al mesei, paharnicul așezase mai multe soiuri de vin pe care urma să le amestece și în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
spune soției și copiilor mei să plece în provincie, cât mai departe de Roma. Paharnicul interveni din nou, cu un aer de superioritate, dar atent să nu ridice glasul: — Nu-i nevoie să fii prezicător, cum este ajutorul nostru de bucătar, ca să înțelegi că se va întâmpla o catastrofă. Vitellius dă un banchet după altul, ascultă de sfaturile celor mai josnici și mai avari indivizi din orașul ăsta, înșfacă bani de pe unde poate, trăiește în lux și crede că are sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
sub control tot Imperiul... Nu vrea să audă ce se întâmplă în provincii. Lucilius își scărpină nasul ascuțit. — Mie mi se pare că împăratul nostru are adepți peste tot... — Doar nu crezi tot ce spun mesagerii! șuieră primul ajutor de bucătar. Știi câți îl ajută pe Vespasianus în Orient? Chiar și regina Berenice din Judaea, care e îndrăgostită de Titus, fiul lui Vespasianus... Îl vor ajuta și cei din Pontus și din Armenia. Vespasianus face recrutări, bate monede de aur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
tot ce se poate fura și violând femeile celor care îl găzduiesc... — Dar Vitellius știe toate astea? întrebă Lucilius uimit, încruntându-se. Cum de dă atâtea banchete, fără să-și facă griji? Ce v-am spus acum e secret, prieteni. Bucătarul-șef își duse la buze degetul arătător murdar de făină. Dacă provinciile se ridică împotriva Romei, nu ne vor mai trimite provizii... Fără grâul din Aegyptus murim de foame! Lucilius continua să taie un iepure după altul, de parcă l-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
l-ar fi avut pe masă pe Vitellius. — Din câte am înțeles, Vitellius are în Vespasianus un rival teribil, spuse cocoșatul, alungându-l pe sclavul care îi pusese în față o grămadă de ficăței de sturz; se întoarse apoi spre bucătarul-șef: Îmi pare bine, pentru că Vitellius e crud, desfrânat și hoț. Ești de acord cu mine? — Dar mama lui Vitellius? Biata femeie, o căină paharnicul. Oracolul a prezis că Vitellius va domni multă vreme numai dacă îi va supraviețui mamei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-l ucidă pe loc. A spus că voia să-și bucure ochii cu scena aceea. Mi-a povestit fratele meu... care, din păcate, face parte din gărzile lui. O vreme, își văzură tăcuți de treabă. Cei care îl ajutau pe bucătarul-șef erau speriați de parcă ar fi intrat în cușca unui tigru înfometat. Listarius se uita pe rând la ei, în timp ce prăjea un amestec de bobi și măruntaie de oaie, mâncarea preferată a împăratului, pe care venise să o comande însuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
amestece. — Ce deosebire e între discuțiile pe care le auzeam în bucătărie la Colonia Agrippinensium și astea de acum! Pe atunci râdeam, vă înțepați unul pe altul... Acum însă... — Acum ți se pare că ar fi ceva de râs? replică bucătarul-șef privindu-l pieziș. Și apoi, ai grijă cu Asiaticus. Ești un băiat frumușel, iar el e un ticălos. Nu-i este credincios lui Vitellius, în ciuda inelului de aur pe care i l-a dăruit împăratul și a titlului de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
să se simtă sătul. Paharnicul era gata să izbucnească în plâns. — Pe mâinile cui am încăput? — De ce spuneți toate astea? Nu vă e teamă că s-ar putea să fie spioni pe-aici? întrebă Listarius în șoaptă. — Vitellius nu găsește bucătari mai buni ca noi în tot Imperiul, răspunse bucătarul-șef. E dispus să facă orice, dar nu să renunțe la mâncărurile rafinate pe care doar noi știm să le gătim. Noi și cu tine. Se uită la Listarius, care turna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
în plâns. — Pe mâinile cui am încăput? — De ce spuneți toate astea? Nu vă e teamă că s-ar putea să fie spioni pe-aici? întrebă Listarius în șoaptă. — Vitellius nu găsește bucătari mai buni ca noi în tot Imperiul, răspunse bucătarul-șef. E dispus să facă orice, dar nu să renunțe la mâncărurile rafinate pe care doar noi știm să le gătim. Noi și cu tine. Se uită la Listarius, care turna amestecul de bobi și măruntaie de oaie într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de bobi și măruntaie de oaie într-un vas de ceramică cu flori roșii. — Și apoi, chiar dacă ne certăm des, noi suntem prieteni. Prieteni adevărați. Iar prietenii nu te trădează. Însă dacă tu spui cuiva ce vorbim noi în bucătărie - bucătarul-șef luă cuțitul și-l îndreptă spre gâtul lui Listarius -, te ucid. Puteți avea încredere în mine, zise băiatul. Paharnicul îl privi țintă. — Tu ești ciudat. Mi se pare că rumegi niște gânduri pe care nu ni le spui nouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
nici primul, nici ultimul, spuse Lucilius. Dar Listarius e băiat bun. — Nu tot gal e și gladiatorul ăla după care sunt înnebunite toate femeile din Roma, cel care a sosit de puțină vreme din Gallia? întrebă al doilea ajutor de bucătar. Cel invincibil... care nu ucide niciodată... — Vorbești de Orpheus, secutor-ul? E de necrezut că nu ucide. Eu nu... — Tăceți! îi întrerupse bucătarul-șef. Nu știți că, deși îi aparține lui Vitellius, Orpheus îi stă ca un ghimpe în coastă? Cică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
toate femeile din Roma, cel care a sosit de puțină vreme din Gallia? întrebă al doilea ajutor de bucătar. Cel invincibil... care nu ucide niciodată... — Vorbești de Orpheus, secutor-ul? E de necrezut că nu ucide. Eu nu... — Tăceți! îi întrerupse bucătarul-șef. Nu știți că, deși îi aparține lui Vitellius, Orpheus îi stă ca un ghimpe în coastă? Cică Vitellius vrea să-l vadă murind în luptă... Ar vrea să-l omoare Skorpius, care l-ar învinge cu siguranță, dar un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-i voi dărui bani și o reședință liniștită. Deschise o cutie de pe masă și scoase câteva scrisori pe care le puse în fața lui Allius. — Citește răspunsul lui Vitellius. Acceptă să se predea și face o lungă listă cu sclavii și bucătarii pe care vrea să-i ia cu el. Citește și tu! Allius Cerpicus roși. — Recunosc semnătura împăratului meu. — Cum se face, întrebă Antonius sarcastic, că nu ai cunoștință de tratativele mele cu Vitellius, dar le știi pe cele dintre Vitellius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
război la Roma... Nu vreau morți. Dar te-am chemat aici, în templul lui Apollo, ca să-ți cer să abdici și să juri că te vei retrage cu familia ta în Campania. Vila pe care ai cerut-o e pregătită. Bucătarii tăi pot veni cu tine oricând dorești. Vitellius intră clătinându-se în templu, unde îl întâmpinară liniștea adâncă și lumina slabă a câtorva lămpi. Jură în fața zeului, care i se păru uriaș și batjocoritor așa cum stătea, având cununa de laur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
din escortă. Când îl văzură venind, soția și fiii îi strigară să se grăbească, fiindcă trebuiau să plece repede la Tarracina, unde îi aștepta Lucius Vitellius. Asiaticus stătea lângă lectica pregătită pentru împăratul decăzut, iar mai încolo așteptau Listarius, trei bucătari și un cofetar. — Grăbește-te! strigă Asiaticus. Urcă în lectică... Hai să plecăm. Vitellienii au pierdut. Hai să plecăm, cât nu e prea târziu! Când Vitellius era pe punctul să se urce în lectică, cineva îl strigă. Glasul acela făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
zise Listarius, care îl urma pe bărbatul acela uriaș, care crezuse că are Imperiul la picioare. În timp ce mergea în spatele lui, Listarius se gândea la tatăl său, pe care, cu ani în urmă, Vitellius îl ucisese - deși era cel mai bun bucătar din întregul Imperiu - ca să nu plece din Gallia și să intre în slujba lui Galba. Nu mai e nimeni aici, cu noi... Până și Ausper a dispărut, strigă Listarius. Zâmbi. Preț de o clipă, îl zărise oglindit într-o fereastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

de ananași strălucitori și dovlecei-șarpe atârnând. Jackfruit mari în copac și câteva găini care scurmau. Dat fiind că soacra și soțul se retrăgeau îngroziți, neîndrăznind să o tulbure pe ea sau pe copilul aflat încă înăuntru, desenă o pleiadă de bucătari decapitând capre. Desenă alții fugind spre o piață înțesată de lucruri pentru care merita să te târguiești. Unii postați deasupra oalelor aburinde cu polonice în mâini sau măcinând mirodenii în râșnițe. Desenă plante agățătoare și vreji care intrau pe ferestre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
permită accesul spre oraș. Astfel, oficiul poștal se ridica drept în mijlocul agitației din Shahkot. Școlari, cerșetori, olari și pictori de pancarte. Vaci și porci și bivoli. Profesori de ikebana de la politehnică. Profesori de matematică. Funcționari ai institutului pentru asmatici și bucătari. Doctorițe și directorul azilului de boli mintale. Contabili. Producători de lenjerie. Reparatori de umbrele. Un brutar și un vânzător de ouă. O femeie pescar. Muște. Un spălător care abia se vedea de cearceafuri și prosoape. Un sadhu îmbrăcat în portocaliu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
alarmați drept în picioare. — Bună dimineața, domnule. Domnișoara Jyotsna își netezi în grabă sari-ul. — Fiți buni și începeți activitatea zilnică, spuse domnul D.P.S. Țineți închis oficiul poștal. Faceți aranjamentele pentru ghirlandele de flori. Contactați furnizorul de carne dulce și bucătarii pentru biryani. Chemați oamenii să ridice cortul. Faceți aranjamentele pentru scaune. Vă rog să faceți și rezervările la gară. Chitanțele trebuie puse la mine pe masă. Veți aranja, vă rog, toate astea. S-ar putea crede că învățase primele cuvinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
speli sute de pahare, mai ales după ce tu însuți ai băut umplutura ta. Sampath începu să arunce bucăți alese din mâncare câinilor vagabonzi care se adunaseră în spatele cortului de nuntă pentru a vedea ce puteau șterpeli de la festin. Apoi, când bucătarii începură să amenințe - „Dacă nu termini, te tocăm odată cu ceapa“ - decise să arunce o privire în jur ca să-și dea seama de dispunerea casei. Deschise ușile și scotoci prin dulapuri. Trecu în revistă conținutul unui sertar. Dar lucrurile erau cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
după o scurtă vacanță pentru sărbătorirea veștilor, fusese trimis la post cu treizeci și cinci de borcane cu murături făcute de mama lui în persoană, destul cât să îi ajungă pentru doi ani de serviciu! Sperase să ajungă acasă în liniște, cu bucătarul și șoferul, să despacheteze, să exploreze... iar acum... O pată neagră la dosar? La ce bun prea multe griji? Cine credeți că era secretarul acesta care îi dădea toate sfaturile acestea bune într-o cascadă de cuvinte? Era domnul Gupta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
fusese dezamăgit să afle că domnul perceptor districtual era burlac, dar slujba aceasta, își zicea, l-ar putea pune din nou în legătură cu domnișoara Jyotsna... — Am să vă conduc la noua dumneavoastră locuință, domnule. Eu însumi am făcut aranjamentele pentru cină. Bucătarul a rămas de la Raj, domnule, și voia să vă facă niște cotlete cu cremă caramel. Am zis: „Nu faci nimic. De ce-am scăpat noi de britanici? Ca să mâncăm în continuare cotlete și cremă?“ Va trebui să fiți foarte strict

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
râzând așa cum făcea doar cu un prieten apropiat - în ziua aceea, timiditatea îi dispăruse în mod miraculos - dar problema nu fusese rezolvată. Nu trebuia să-și uite responsabilitățile. Întoarse lucrurile pe toate părțile, dar nimic nu-i ridica moralul. Când bucătarul îi servi cina, căci era destul de târziu, fu și mai descurajat; văzu, cu o strângere de inimă, că masa era compusă din niște cotlete aparent arse, puse pe una dintre farfuriile cele mai jegoase pe care le văzuse vreodată. Exact

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]