1,882 matches
-
invitațiile de rigoare, la tot ce era mai de seamă în capitala Iugoslaviei, pentru a participa la recepția de pe vaporul românesc "Regele Carol II", sosit în vizită la Belgrad. Cu începere de la ora 6 după-amiază și pînă după miezul nopții, bufetul pregătit de Capșa și orchestra lui Grigoraș Dinicu, au dat recepției o animație deosebită. Toată protipendada Belgradului, care a răspuns din plin invitației, a fost vădit minunată de splendoarea vaporului, luminat a giorno și pavoazat cu drapelele celor două țări
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
un serviciu religios și au rostit cuvântări Cezar Harjescu, președintele Societății, M. Manoilescu, D. R. Ioanițescu și Carol al II-lea. Președintele Societății a oferit regelui o tabacheră de aur și lui Mihai un stilou. S-a servit un mic bufet. Luni, 26 iunie, la ora 1030. În Gara Giurgiu a sosit Marele Voievod Mihai, însoțit de colegii săi de clasă și de profesorii Nae Popescu, Saxu, Gretu, col. Pălăngeanu, maior Macovei. Marele Voievod Mihai a fost primit de autoritățile județului
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
București. Era Vinerea Mare. Amândoi au asistat la slujba religioasă de la Patriarhie. Sâmbătă, 8 aprilie - duminică, 9 aprilie. Mihai și Carol al II-lea asistă la slujba religioasă de Înviere la Patriarhie. A urmat ceremonia ciocnirii de ouă roșii și un bufet la Palatul Regal de pe Calea Victoriei. La ora 3 noaptea, Carol și Mihai se îmbarcă în trenul regal din gara Mogoșoaia spre Balcic. Erau însoțiți de: Duduia, Urdăreanu, Puiu Filitti, Costache Malaxa, Radu Rusescu. În tren are loc al doilea supeu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
era! Bineînțeles că n-o puteam mânca pe toată... dar nici înapoi n-o dam, căci mi-era rușine. O ascundeam sub bundiță și-o luam acasă. Țin minte, că, odată mama a văzut o bucată de pâine coaptă pe bufet și m-a luat la rost: De unde ai adus pâinea? Nu-i a mea! Mințeam eu cu ochii în pământ. Ba să-mi spui adevărul! De la Maria lui Iliuță. Ție nu ți-e la obraz oleacă de rușine să mănânci
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a făcut azi o mare rușine. A mers cu băieții în cimitir la pomeni și chiar a plâns că nu i se dădea și ei ulciorul cu colac și lumânare. Cum a intrat pe ușă, mama a zărit pe credență (bufet) o căniță cu colăcel pe ea. S-a supărat așa de tare pe mine, că i-au dat lacrimile pe obraz. M-a întrebat cui i-am cerut voie să merg la cimitir. N-am înțeles, nici atunci, nici multă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
coborât de pe biciclete, dar fiecare aștepta ca celălalt să renunțe primul. Chestie de orgoliu! Trebuia să mâncăm, sau măcar să bem un suc rece. Pe hartă era trecut un han care, când l-am găsit, s-a dovedit a fi un bufet, spre ghinionul nostru, închis. În urma insistențelor pe lângă personalul care era totuși acolo, sa găsit și ceva de mâncare. Panta se mărea, am început urcușul pe lângă biciclete. Întrebându-ne cât mai avem până la Bâlea-Cascadă, doar așa am mers, dar culmea, ne
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
abia-și mai trăgea sufletul, însă continua să latre, aproape incontinuu. Noroc că nu i-am dat atenție, și noroc de vale, că mult n-a mai putut fugi după mine. După ce am scăpat de el, la un fel de bufet am luat covrigei Liliput și un suc. În glumă, l-am apostrofat pe vânzător că aveau câini răi pe acolo, la care el m-a consolat că dacă nu m-a pișcat, e bine. În această a doua parte a
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
e intitulată „suggestions”. Prețul acestor mese e cuprins În costul transportului, afară de băutură. Pe un vapor american, deși se renunțase la prohibiție, se bea multă apă cu gheață. Unii beau șampanie. E pe vapor și un simpatic și bine asortat bufet, unde se beau vinuri alese, whisky și bere. Marii băutori americani, preferă vapoarele franceze, unde se bea masiv. Prohibiția s-a desființat, după ce s-au Îmbogățit o serie de gangsteri În frunte cu Capone. Acești gangsteri erau organizați in stil
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
seară vizităm o fermă avicolă cu numele sonor de Montgomery. Noaptea dormim În Poughkeepsie - Hyde Park, unde se găsește locuința și mausoleul familiei Roosevet, pe malul fluviului Hudson. A treia zi vizităm Încă patru ferme. Prânzul Îl luăm la un bufet pe o colină, de unde avem o priveliște minunată. De aci ne dăm seama cât de rațional e utilizat terenul, frumos presărat cu ferme, ce de departe indică bună gospodărie și cu o rețea bogată de căi de comunicație. Prin Binghamton
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
creșterea prețului, mărirea ofertei pentru care sunt semne speciale făcute cu degetele. Mergem să vizităm și cealaltă bursă, anume bursa mare comercială, a sutelor de magazine, organizate unele mai frumos decât altele. În acel timp, autoservirea se extinde Începând cu bufetele și magazinele alimentare. Ceea ce contribuie la extinderea autoservirii este scumpetea mâinii de lucru. Cel mai modest comerciant, Împreună cu soția sa, după Închidere, stă să cântărească și să-și aranjeze pachetele pentru a doua zi. Dar problema cea mai importantă o
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ondulată. Suntem acum În fața unui aspect dobrogean, atât cât privește topografia cât și climatul. Cred că grație alimentației ușoare evit insolația. La un moment dat un cetățean e coborât din mașină și stropit cu apă. La Salina, intrăm Întru-un bufet cu aer condiționat. E plăcut, dar la ieșire diferența de temperatură e copleșitoare. Pe la 3 după masă oprim la Russell, Într-o mică plantație de salcâmi. Constatăm Însă că locul forfotește de lăcuste. Pe drum numărul lor sporește Într-atât
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
China. De aici urcăm o serie de serpentine, coborâm prin văi irigate, și spre seară intrăm În frumoasa strâmtoare Shoshoni. O serie de cabine, Înșirate lângă șosea, curate, vopsite În bleu ciel, ne invită să ne oprim. În fața unui mic bufet staționează mașina unui fermier, care și-a luat și calul Înșeuat cu el. La spate are un ataș pe două roți, lung de doi metri, cu pereții laterali din scânduri, În care și-a urcat calul. Ne spune că e
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
după amiaza nu Întâlnim nici o așezare omenească. Păduri de conifere, coaste abrupte, multe golașe, ochiuri de verdeață pe care pasc vitele. Doar o baracă de scânduri, un fel de 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 114 mic bufet, În fața căruia doi cowboy și-au legat caii cu șeile pe ei. Sunt Încălțați cu cizme, au pantaloni de piele, Închiși cu curele groase de care atârnă Într-o parte un revolver Într-alta un cuțit. Poartă pălării mari spaniole
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
lumea uriașilor. Cele mai Înalte exemplare merg până la 100-120 de metri, cu diametrul de 8-10 metri. Într-un exemplar s-a tăiat un tunel prin care se poate trece cu mașina. La un altul, uscat, s-a instalat un mic bufet. Sequoia e un conifer cu lemn roșu, ușor, bun pentru construcții ușoare, creioane, mobilă, jucării. Pe malul Pacificului, În nord, ocupă suprafețe mari. Exemplare mari, bătrâne, de mii de ani, fac pâlcuri mai restrânse, restul fiind ocupat de exemplarele tinere
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
și eu președintelui niște cantități și m-am dus cu miezul de nucă tocmai la Timișoara. Am făcut bani buni! M-am întors de la Timișoara, m-am dus la președinte, i-am dat "dreptul" și ne-am dus împreună la bufet, să bem ceva. Eram în trei, cu bufetierul. Și le-am zis: "Tovarășe președinte și domn' Costel... Vă dau o veste de la Timișoara: nu trece o săptămînă și Ceaușescu cade!" Președintele s-a albit la față: "Măi, Mitică, tu n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Cu Ceaușescu s-a terminat! Punem pariu?" Am pariat pe un kil de coniac. Președintele n-a vrut să dea mîna cu mine, dar domn' Costel a zis că taie pariul. A doua zi, Ceaușescu a fugit. Eu eram la bufet. A venit președintele și a plătit pariul. Apoi s-a întîmplat ca la șah: domn' Costel a devenit președinte, iar președintele s-a făcut bufetier!". În libertate, după căderea dictaturii, nu se mai arată interesat să plece din țară, om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la București viața nu-i chiar așa de scumpă față de pro- vincie, cum zvoneau răutăcioșii, iar la cantină se gătește mai ceva ca acasă. „De nu s-ar acri pe drum, ți-aș aduce un pireu de la tanti Jenuța, de la bufetul nostru, ți-ar lăsa gura apă și nici nu ți-ar veni a crede că din cartofi e făcută minună- ția. Curat delicatesă !“ Și numai el știa că Jenuța nici nu exista de fapt, dar ca să fie și mai credibil
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și dizeuri. Pe Sărindar era Modernul, pe Brătianu Café Wilson. Mercur pe Câmpineanu, Zissu pe Batiștei, care-l avea ca protagonist pe tânărul Jean Moscopol, Iordache Ionescu pe Covaci, unde cânta celebrul violonist al vremii Hristache Ciolacu, sau celebrul La Bufet și grădina Vișoiu, unde se mânca cu specific românesc. Pe marele bulevard Elisabeta erau Princiar, vizavi de Brezoi Palace, apoi chiar Bulevardul, lângă librăria Alcalay, și Gambrinus, la colț cu Brezoianu, care avea specific vânătoresc, de la mistreț la capră sălbatică
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aerul aparte oferit de multitudinea de copaci și de flori exotice, de parcă te-ai fi trezit la un picnic lângă Amazon. Totuși, pe Kiseleff erau cele mai scumpe și mai elegante localuri, Melody Garden și Cosma- Cireșoaia concurau cu celebrul Bufet, având orchestre și soliști de primă mână, iar mai sus, spre Băneasa, dacă treceai podul, găseai grădina Brotăcei, unde puteai să mănânci niște preparate din pește la tigaie sau la jar, excepționale și atât de proaspete, că abia cu câteva
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
când alții și-ar fi încununat aici cariera, pentru a demonstra că el este cel care poate da strălucire oriunde și oricând, oricărei străzi. Astfel începe să cânte la cele două localuri ale lui Vișoiu. În primul rând bine-cunoscutul La Bufet sau La Șosea, cum mai era numită grădina de vară imensă de pe Kiseleff, unde bucureștenii veneau să danseze până dincolo de miezul nopții. Un spațiu imens, plin de verdeață, în aer liber, unde stelele pulsau parcă pe ritmul tangourilor și romanțelor
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și scoate de-acolo niște bani, pe care îi întinde : — Ia, să aveți să vă distrați mai mult decât trebuie, tine- rețea, știu eu, nu are limite decât la portofel. — Mulțumesc, domnule Vasile ! — Pentru nimic. Vino într-o seară la Bufet pentru o audi- ție de chitară, încă e loc în orchestra mea pentru talente. Dacă știi să cânți bine, o să ai un mare viitor, domnișorule Avram, după care îi întinde ultima dată mâna spre a-l saluta. — V-am lăsat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Cristian, nu mai gândi ca la piață, eu mă refer la dragostea lui nebună de viață. Patruzeci de zile de la incinerare, Cristi nu a mai cântat, ținând doliu. Patruzeci de zile fără vreun spectacol, anu- lându-și angajamentele din vară de la Bufet, tocmai când grădina și sălile erau pline ochi și se făceau rezervări cu săptămâni bune înainte ; patruzeci de zile fără o înregistrare măcar, nicio romanță nouă la radio, niciun disc proaspăt la magazine, orice petrecere privată la care era invitat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tango, ajutându-l să devină cel mai bun cântăreț al genului și for- mând o prietenie atât de strânsă, o fraternitate aproape, cum rar se poate povesti. După mai bine de o lună, iată-l revenind în aplauzele publicului, la Bufet, susținând un recital format numai din piesele lui Fernic, alături de mai mulți prieteni. O noapte magică, plină de amintiri, de povești și multe pahare de vin roșu închinate ultimului mare compozitor de romanțe. Cristi s-a jucat cu publicul, făcând
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai mult. Cristi este tot mai singur și mai rătăcit în această nouă eră a schimbării, văzându-se deodată aruncat din Epoca de Aur în niște timpuri mlăștinoase, care nu păreau să preves- tească decât zgomot și sânge. Serile de la Bufet, deși încă pline, nu mai au savoarea de altădată. Oamenii sunt parcă tot mai mâhniți și apăsați de incertitudine și teamă de moarte, iar nici Cristi, tot mai deprimat și cătrănit, nu îi mai poate face să zâmbească și să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un pui de măgar ? Tu nu vezi sfârșitul ? — E abia începutul ! O voi lua de la capăt ! A câta oară ? Și-o să-ți arăt, bătrâne, că m-au iubit și mă iubesc în conti- nuare. Plec de la Vișoiu, las palatul de la Bufet, unde lumea mă cunoaște de atâta timp și unde sunt vedeta serilor de tangouri fără sfârșit. — Nu ai avea curajul... — O, ba da, bătrâne, ai să vezi. Plec și o iau de la început, în alt loc, o altă sală, o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]