1,654 matches
-
și pipăie zona corespondentă din spatele buricului”. Chiar dacă e traducere și adaptare, răspunsul sexologului ne lasă nedumeriți În mai multe locuri ale plăcerii. Cel mai fierbinte dintre ele fiind cum ajungi, din punct de vedere anatomic, În zona corespondentă din spatele buricului. Buricul n-are spate. Dacă totuși are, ca să ajungi acolo prin vagin, acesta din urmă trebuie să aibă dimensiuni ieșite din comun sau Îl poți Întinde cu hotărîre și multă forță pînă intri În colul uterin, introduci două degete bine ascuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
e bolnav de nervi la modul teoretic, practic și nesfîrșit ironic, e pitic, poate suferă, poate nu, se pare că nu iubește pe nimeni din jurul său, exceptînd-o oarecum pe Maria, căreia Îi provoacă stări euforice turnîndu-i praf de zmeură În buric, Îi adoră pe Goethe și Rasputin, scrie cu o frumoasă caligrafie litere de aur pe cavouri, are conflicte freudiene cu maică-sa, cu taică-su, cu unchiul polonez, trece la semiînălțime prin război și experiențe mistice, transformă-n țăndări geamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
intraseră pe gît cu scop precis de a-l sufoca prin vărsătură”, „Laurențiu Ulici are ochi urduroși de javră rănită”, cineva arată un „zîmbet subaltern de scatofag”, apar „sugaci descompuși”, „ministrul turcit al culturii” (aiasta-i o mare idee), „cu buricul dezgustător de gras”, multe chiară cu agiutoriul lui Dumnezeu nu Înțelegem, de se miră și cucoana, zice „mă mir că nu-ți sugi și degetul mare de la piciorul drept”, ce trebuință ar avea? Poate pentru că alții „sînt Înzestrați cu ventuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
strînsă Într-un butoi agățat de-o țeavă, numai că nu ploua, isterizam liceence În minijupe cu Cohen și Bach În re minor, beam șampanie din găleată, am făcut encefalită, drept pentru care am cîntat și prin restaurante, Îmi Înghețau buricele degetelor pe coarde și drăcuiam În alterații și clienții mîncau fasole În ger cu căciulile pe cap, chiar și la nunți, voiau muzică populară, le-o executam pînă se-mbătau și-apoi dansau În cojoace pe adaptările noastre după Coltrane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
verificat apartamentul din L.A., care e exact cum te aștepți de la o tipă de treizeci și unu de ani angajată ca vînzătoare. Unul din oamenii de la San Bernardino a zis că era puțin cam ușuratică, altul că a dansat din buric de cîteva ori la un restaurant grecesc, așa, ca să se distreze. Nimic suspect. — Se pare că tot la colorați ne Întoarcem. Da, așa se pare. — A avut careva noroc cu mașina și cu armele? — Nu. Cei de pe Strada 77 cercetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nici n-ai fost prea atentă. Mihai Marinescu stătea la un scaun depărtare de tine, îți dăduseși puțin capul pe spate să-i vezi fața, după ce se deșirase cât e de înalt, te uitai la el cum își potrivește cu buricul arătătorului rama abia vizibilă a ochelarilor, înainte de a începe să vorbească ușor nazal, egal, monoton, rece, cu totul lipsit de pasiune, lucid, interiorizat poate, vedeam că așteptai ceva și nu înțelegeam ce anume, pe urmă te-ai uitat în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
toate camerele, le-a privit, le-a mai măturat o dată, însă parchetul se încăpățâna să rămână închis la culoare, iar pereții înnegriți, cu pete mai deschise în locurile unde se aflaseră tablouri sau mobile. Îl usturau mâinile, i se înroșiseră buricele degetelor și pielea din jurul unghiilor se albise și se umflase, încrețită, mergea îndoit de la mijloc. S-a așezat pe un scaun în mijlocul acelui spațiu gol în care își mutase patul îngust și în care nu se mai aflau decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mă aflu căzut în fața lui și n-am cum să mă întorc.“ Se simțea cuprins de o căldură mare și simțea nevoia să înghită saliva care i se oprea în gât. Își ținea mâinile pe genunchi, lovindu-și între ele buricele degetelor, într-un ritm egal și inconștient. Îi privea spatele subțire și linia coapselor ascunsă în fusta largă și pulpele picioarelor lungi, dar ca și cum nu le-ar fi văzut. „Bine“, i-a răspuns, când a înțeles că tăcerea se prelungește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
construcții, cu fotografii multe și scheme și o mulțime de calcule înșirate ca niște hieroglife pe pagini întregi, a dat-o la o parte cu mâna, apoi s-a întors la ea și a început să urmărească o vreme cu buricul degetului șirurile de calcule. Și pe urmă în altă zi, cu siguranță în altă zi, l-a văzut cum refăcea calculele cu creionul pe marginea lată a revistei sau cel puțin Rodica Dumitrescu, acum istorisindu-i lui Andrei Vlădescu, socotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acum nici măcar să fac dragoste“, apoi descleștându-se brusc și ținându-l la distanță, frământându-și mâinile, stăpânindu-se, mergând agitat prin camera îngustă, stăpânindu-se. Așezându-se iarăși pe marginea patului, alături de el, întinzând mâna și atingându-i cu buricele degetelor obrazul, zicând: „Nu vreau să plec, băiatule, înțelegi?“, repetând vorbele și el incapabil să-i răspundă, știind bine sau crezând că știe bine că orice răspuns ar fi dat ar fi fost inutil și nu s-ar fi schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
surprins că o vede acolo, ghemuită pe covorul lui, fără rost în acel spațiu străjuit de un perete de cărți, neînțelegând de unde îi vine acea atracție, și mai ales siguranța cu care vorbea și se mișca, de parcă ar fi fost buricul pământului. Uitase cu totul de cărți, doar în primele minute privise repede câteva titluri, i-a cerut un roman de amor pasionat, i-au căzut ochii pe un nume, Rebecca, pe asta o vreau. „E în franceză“, i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trupuri ca să se amuze. Imaginează-ți-i. Acum alegeți cuvintele cu încredere și precizie. Nu te teme. în timp ce el își îngropa fața în pieptul ei bogat, ea îi trase cămașa de pe umerii bine proporționați îngenunchie și își frecă nasul de buricul ei se lăsară pe pat și el se urcă pe ea, în timp ce se devorau lacomi, cu buzele într-un lung și umed sărut se lăsară pe pat și ea se urcă pe el, buzele lor întâlnindu-se înfometate într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ca asta? Vorbesc serios - CINE SE CREDE CA SĂ FACĂ UNA CA ASTA? a șuierat o fată de vreo douăzeci și ceva de ani Îmbrăcată Într-o fustă din piele de șarpe și un top minuscul care se termina binișor deasupra buricului și al cărei loc părea mai potrivit la Bungalow 8, decât Într-un birou. — Știu. Știiiiiiiu. Păi tu ce crezi că a trebuit să Îndur eu În ultimele șase luni? E jigodie absolută. Și-n plus, are și niște gusturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
faptul că Își etala stomacul la serviciu. Purta pantaloni negri de piele, moi și mulați pe picioare, și o bluză fără mâneci pufoasă (sau blănoasă?ă care i se mula pe sâni și se termina la vreo cinci centrimetri deasupra buricului. Părul lung, negru-tăciune, i se revărsa pe umeri ca o pătură groasă și strălucitoare. Unghiile de la mâini și picioare Îi erau date cu lac de un alb sclipitor, care părea a emana o luminiscență dinlăuntru, iar tocurile sandalelor decupate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În bucăți mici, dichisite. CÎnd Viv lăsă capacul de la borcanul cu muștar ridicat, el Îl Închise. Dar Întinse pisicii fărîmele de carne și gelatină rămase În farfuria lui la sfîrșitul mesei - o lăsă să i le lingă din palmă, o dată cu buricele degetelor și unghiile. După ce pisica termină, miorlăi cerînd mai mult. Avea un miorlăit subțire, ascuțit. — Parcă are ace-n glas, zise Duncan. — Ace? — Simt ca și cum m-ar Înțepa. Domnul Mundy nu Înțelegea. Întinse mînă s-o pună pe capul pisicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
oprise În gît, clocotea copilărește, plăcut - și nu era rîsul ei convențional, „de societate“, care o frapa Întotdeauna pe Helen prin moliciunea lui. Își duse mîna la gură să-năbușe sunetul. Stomacul Îi tremura În timp ce se scutura de rîs, iar buricul i se Îngustă. — Buricul tău Îmi face cu ochiul, zise Helen rîzÎnd. E teribil de impertinent... Buricul Impertinent! Sună ca numele unei cîrciumi de pe litoral, nu crezi? Își mișcă picioarele căscînd. Obosise mîngîind piciorul Juliei și-l lăsă să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
copilărește, plăcut - și nu era rîsul ei convențional, „de societate“, care o frapa Întotdeauna pe Helen prin moliciunea lui. Își duse mîna la gură să-năbușe sunetul. Stomacul Îi tremura În timp ce se scutura de rîs, iar buricul i se Îngustă. — Buricul tău Îmi face cu ochiul, zise Helen rîzÎnd. E teribil de impertinent... Buricul Impertinent! Sună ca numele unei cîrciumi de pe litoral, nu crezi? Își mișcă picioarele căscînd. Obosise mîngîind piciorul Juliei și-l lăsă să cadă. — Julia, mă iubești? murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întotdeauna pe Helen prin moliciunea lui. Își duse mîna la gură să-năbușe sunetul. Stomacul Îi tremura În timp ce se scutura de rîs, iar buricul i se Îngustă. — Buricul tău Îmi face cu ochiul, zise Helen rîzÎnd. E teribil de impertinent... Buricul Impertinent! Sună ca numele unei cîrciumi de pe litoral, nu crezi? Își mișcă picioarele căscînd. Obosise mîngîind piciorul Juliei și-l lăsă să cadă. — Julia, mă iubești? murmură În timp ce-și schimbă poziția. Julia Închise din nou ochii. — Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
le păstrezi? Să le transformi În mărgele de cristal pe care să le pui, ca pe niște talismane, la brățară, să te protejeze Împotriva pericolului, cînd acesta o să apară? GÎndindu-se la asta, Își mișcă mîna - și atinse coapsa Juliei cu buricele degetelor, acolo unde nimeni nu vedea. — Nu-i așa, Julia, că-i frumos? spuse ea Încet. De ce nu venim aici tot timpul? Acum vara-i pe sfîrșite, și ce-am făcut tot timpul? Am fi putut veni aici În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Brusc, conștientizară ce făceau. Se uitară una la alta și izbucniră În rîs. — Vai de mine, zise Helen, mușcîndu-și buza. Viv clăti cîrpa și puse deoparte spray-ul Vim, dar umerii Îi tremurau. Se șterse pe mîini, apoi Își ridică buricele degetelor la ochi, Îngrijorată să nu i se strice rimelul. Stai, nu te strica! zise ea. Tot rîzÎnd, deschiseră fereastra, se cățărară cu dificultate și ieșiră. Se așezară și-și despachetară sanvișurile, Își sorbiră ceaiul și se calmară În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de pe haine și piele amestecul de sînge și praf. Cel puțin, Mickey avea degetele goale. Kay purta purta o verighetă simplă, din aur pe degetul mic, pe care nu-i plăcea s-o scoată; trebuia s-o coboare pînă la buricul degetului și să curățe murdăria de desubt. După ce Își spălară cît putură de bine mîinile, Își scoaseră caschetele. Acolo unde fuseseră strînse În curele, pe frunte și sub bărbie, carnea era roz și curată, dar pilea dintre aceste zone era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Își luă un pahar și scoase sticla. Aprinse o țigară și se așeză. O clipă sau două se simți bine. Dar apoi whisky-ul Începu să tremure În pahar În timp ce-l ducea la gură, iar țigara Își Împrăștie scrumul peste buricele degetelor. Începuse să tremure. I se Întîmpla uneori. Curînd tremura atît de puternic, că nici țigara În gură n-o putea ține și nici să-și soarbă whisky-ul. Ca și cum prin ea trecea un rapid fantomă; nu putea face nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aceeași flacără și capetele li se apropiară, fumul intrîndu-le În ochi. Fără să se gîndească, degetele lui Helen atinseră mîna Juliei. — Ai degetele zgîriate, zise ea. Julia se uită. — Și ce dacă? Probabil că de la cioburile de sticlă. Își duse buricele degetelor la gură și le supse. A trebuit să cobor prin oberlihtul unei case azi-dimineață. — Doamne ferește! spuse Helen. Ca Oliver Twist. — Da, la fel. Dar nu-i ilegal? Așa s-ar zice. Dar avem o dispensă specială, adică eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu fuseseră strînse cu o vară Înainte. Helen Își scoase țigările, iar Julia veni mai aproape de ea să ia una. Fumară Împreună, umerii abia atingîndu-li-se, mîneca jachetei Juliei agățîndu-se ușor de paltonul lui Helen, cînd Își ridica și cobora țigara. Buricele degetelor ei aveau Încă semne, remarcă Helen, acolo unde se zdrelise cu o săptămînă În urmă, și se gîndi cum le atinsese abia, atunci, cu vîrfurile degetelor. Ea și Julia stătuseră Împreună - doar atît, ca acum. Nu se Întîmplase nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
te văd. Poate că și Fraser le auzea. Își schimbă poziția, se rostogoli pe spate și nu-și găsi locul. Acum că totul era atît de liniștit, cînd Își trecu mîna peste bărbia nerasă, cînd Își frecă ochii, chiar cu buricele degetelor - Duncan auzi... și suflă brusc. — La naiba, spuse el Încet. Aș vrea să fiu c-o fată, Pearce, chiar acum. O fată obișnuită. Nu genul de fată cu care mă Întîlneam - tipul cerebral. RÎse și cadrul paturilor tremură. Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]