2,949 matches
-
pâlc de mărăcini. Nicăieri păduri, livezi, sate. Deasupra, se boltea un cer alburiu de singurătate. - Mergeau încet pe un drum de țărână; pașii lor stârneau o pulbere neagră, pe care vântul o învăluia și o trimetea pe miriști și pe buruienile nalte de pe haturile păpușoiștilor. Un stol de stănci și de grauri se ridică din dosul coșerelor, pluti alene pe vânt, apoi se lăsă într-o vălcea. —Hm! curtea-i la doi pași... zise într-o vreme humelnicul. Azi e sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în altă parte. —Zaharul ista miroase a busuioc... vorbi Niță și umplu ulcica cu apă. Fata începu a râde, ochii i se micșurară și-i luciră. —Hm! așa-i, încuviință moș Tentea. Fetele iestea au obiceiul de umblă cu toate buruienile prin sân... —Busuiocul nu-i buruiană, tătucă!... răspunse fata. Luă cofa și ulcica și coborî în bordei, repede. Acolo, o auziră amândoi robotind o vreme, pe când vorbeau, în lucirile blânde ale soarelui. Când glasul subțirel al moșneagului nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a busuioc... vorbi Niță și umplu ulcica cu apă. Fata începu a râde, ochii i se micșurară și-i luciră. —Hm! așa-i, încuviință moș Tentea. Fetele iestea au obiceiul de umblă cu toate buruienile prin sân... —Busuiocul nu-i buruiană, tătucă!... răspunse fata. Luă cofa și ulcica și coborî în bordei, repede. Acolo, o auziră amândoi robotind o vreme, pe când vorbeau, în lucirile blânde ale soarelui. Când glasul subțirel al moșneagului nu se mai auzi, Marghiolița sui în bordei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vocii cotoroanței. Pasagerii uimiți care priviseră întâmplător pe fereastră în timp ce autobuzul își continua drumul, îl văzură pe Sampath alergând spre sălbăticie, spre o livadă ce se zărea pe coasta dealului. Alerga cu un sentiment acut al urgenței. Peste tufișuri, printre buruieni. În fața sa zări un copac, un arbore străvechi, cu tăcerea prinsă între crengi ca o rugăciune. Ajunse la baza lui și fără să facă vreo pauză, începu să se cațere cu febrilitate. Se avânta din creangă-n creangă. Ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
timp ca să audă ultima propoziție, se uitară neîncrezători unul la altul când observară cât de atenți îl ascultau oamenii pe Sampath. — Ai auzit? o întrebă domnul Chawla pe Pinky. — Un șoarece mort și împuțit? spuse Pinky incredulă. — Dacă nu plivești buruienile, spuse Sampath, roșia ta nu va da roade. Ammaji și Kulfi, îmbujorate de mândrie, făceau deja parte din mulțime. Ascultau fiecare cuvânt rostit, aplecându-se înainte ca să audă un bărbat cu fața rotundă întreabând: — Sunt depășit de lucrurile spirituale. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
parte din el? Oare n-ar coborî pădurea numai puțin, să-l înghită în sălbăticia sa, lăsând în urmă familia, adepții, să caute în van o cale pe care să-l urmeze? Se gândea la felul în care armata de buruieni a pădurii invada peticul de iarbă din livadă, la felul în care insectele ei și maimuțele își întrețeseau viețile cu ea. La felul în care vântul și ploaia topesc piatra, la felul în care moliciunea pantei unui deal se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de fericită. Atât de fericită. Așteptând în pădurile de pe povârnișurile muntelui Calf, tăcut și invizibil, în timp ce bărbatul cel gras și împiedicat și tovarășul lui înalt, cu pană în creștet, o pană țopăind alături de melon, înaintau, urcând pe cărările năpădite de buruieni, urmărindu-i cu privirea și așteptând, stătea un gorf. OPTSPREZECE Planeta gorfică e numită uneori Thera. Ea își urmează traiectoria unduitoare în jurul stelei Nus, în galaxia Yawy Klim din Nirveesu gorfic. Această regiune este componenta majoră a zonei numite câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
când o vedeam. Dar despre ea, poate, altă dată. Acum ridic paharul de votcă și încă ezit dacă să beau sau nu. Îl țin în dreptul nasului și las, mai întâi, să mă inunde boarea lui ușor dulceagă, cu aromă de buruieni, de cretă, de hârtie arsă, de Țăndărei, de țâța țigăncii, de glorie postumă și, undeva, pe la capătul mirosurilor, nepăsarea cu aburul ei de petunie bălăngănindu-și clopoțeii peste tot. Boarea dulceagă a nepăsării de viața-mi care se prelingea slinoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
astfel de dimineți. Acasă, la țară, ieșeam în grădină și pur și simplu stăteam și mă uitam năuc la lumina care se-așeza peste lujerii înrourați ai porumbului, peste tufele roșiilor, peste frunzele hreanului, cu bobi lucitori de rouă, peste buruieni, peste via vecinului, vedeam răzarea Soarelui, în aburul dimineții, cum trece pe uliță, ducându-se cu pași feriți spre pădure. Mă dezmeticeam greoi, era o altfel de trezire, aburii dimineții mă învăluiau ca duhurile unui tărâm care mă respira, chemându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trezindu-se cu sclipiri încifrate, mesaje trimise spre mine dintr-un tărâm tainic, de nepătruns. În astfel de dimineți înțelegeam, prindeam a pricepe că rostul meu pe Lume, totuși, nu e întâmplător. Înfrățit mă simțeam cu lumea acelei grădini, cu buruienile, cu aerul, cu pala luminii, cu aburul pământului, cu roua, cu tot ce se afla în deschiderea privirii mele. Simțeam cum sevele Lumii cu sevele mele se contopeau, revărsându-se într-o matcă uriașă, cosmică, în care însuși Pământul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înrourate din grădină, se înălța în toată splendoarea păcătoșeniilor sale spre cer, mulțumindu-i Domnului că încă îl mai ține pe Lume și-l lasă slobod să-și soarbă prima dușcă întăritoare a zilei. Scoteam apoi, de sub o grămadă de buruieni jilave, sticla de votcă și beam, aproape mistic, ca într-un ritual cosmic și primordial, primele înghițituri. Nu aveam senzația că-mi fac rău. Dimpotrivă, arsura lichidului, răspândindu-se în trup, îmi întărea senzația că mă contopesc cu ceva misterios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cofetărie. S-a așezat, prăbușit ca dintr-o poveste pe care și-o spunea singur, lângă mine Matvei. A bodogănit ceva despre situația relațiilor internaționale care se tot dezacordau, despre vietnamezii care ieșiseră și în acea dimineață la păscut (culegeau buruieni de supă de pe imașul din spatele căminelor studențești), sfârșind cu obișnuitul „Dom’ ambasador, analizăm marfaloghia unei votci?“. Cumpărasem, de câteva săptămâni, de la Consignația un costum albastru-metalizat, lucios și Matvei când m-a văzut m-a asigurat că am alură de ambasador
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă cufund. Șovăiam pe margine de timp, adulmecând doar, ca un fel de jivină întărâtată, adierile dinspre acel timp, promisiuni mai firave decât chiar aburii dimineților ridicându-se din grădina noastră de la țară, aburi lăptoși, cu miros de țărână și buruieni rourate, aburi de viață și, în același timp, de măcinări ale clipelor trecându-se ele însele în pământ. Șovăiam să-mi descopăr timpul meu, amețindu-mă doar cu aburii promisiunilor. „N-am să mai scriu niciodată“, mi-am repetat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acasă. M-a privit, palid, și a Încuviințat. L-am luat de mînă și, Împreună, am apucat-o pe culoarul care ducea spre ieșire. Breșa de luminozitate de afară era la doar cîțiva metri. Am putut simți În aer mirosul buruienilor și al burniței. Atunci am simțit cum mîna lui Julián Îmi scapă. M-am oprit și m-am Întors, ca să-l văd nemișcat, cu privirea țintuită În beznă. — Ce s-a Întîmplat, Julián? Nu mi-a răspuns. Contempla vrăjit gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
șirăcoarea ta. Bolta-ți nu va mai adăposti nici ciobanii și nici oile. Nici tu, fântână rece și limpede nu vei scăpa furiei lui Roland! El a aruncat în aceasta trunchiuri de copaci smulși din pământ, bolovani rupți din stâncă, buruieni desrădăcinate, pline de pământ, ierburi și tufișuri întregi pentru a o înfunda și a-i tulbura apele. În cele din urmă, vlăguit de atâtea sforțări, plin de sudosre și cu răsuflarea tăiată, Roland s-a trântit gâfâind la pământ, zăcând
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
că această grădină este „Grădina Inimii Noastre”, locul unde sădim și cultivăm sub formă de flori minunate, copaci înverziți, toate stările sufletești pure și frumoase, toate gîndurile luminoase și faptele bune. Aflăm cu uimire că aici cresc sub formă de buruieni, copaci uscați și flori veștejite, gândurile noastre de dușmănie, de ură, de invidie, de gelozie, faptele noastre rele etc. Înainte să plecăm îl ajutăm pe gardian să curețe grădina de toate buruienile și uscăturile și astfel ne curățăm inima de
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
cu uimire că aici cresc sub formă de buruieni, copaci uscați și flori veștejite, gândurile noastre de dușmănie, de ură, de invidie, de gelozie, faptele noastre rele etc. Înainte să plecăm îl ajutăm pe gardian să curețe grădina de toate buruienile și uscăturile și astfel ne curățăm inima de supărări, amărăciuni, de dușmănie, de ură și invidie. Plantăm în loc flori minunate și copaci înverziți, sădim în inima noastră stări de iubire, de iertare și compasiune. La final, ne luăm rămas bun
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
Millington prin apartament câteva minute, În timp ce ea făcea eforturi concertate să scape de mine. Știa instinctiv când plănuiam s-o scot afară și, spre deosebire de toți ceilalți câini pe care i-am văzut vreodată, nu suporta asta. Tot praful, polenul și buruienile alea - avea să fie scoasă din uz câteva ore după aceea, dar eu credeam că e important s-o mai plimb și pe afară din când În când. Altfel, dădeam ocol clădirii și ne Întorceam. Mă minunam de metabolismul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
prea mult rugați, dar... ― O păzește strașnic bărbatul. Nu? ― Al dracului mai știi să le potrivești! ― Altfel nu veneai tu la mine. ― Cum crezi că poate scăpa de ochii lui? ― Asta-i o treabă grea... ― De ce? ― Am nevoie de o buruiană care nu crește pe aici. Ca s-o capăt, mă costă ceva parale și... Lotrul a băgat mâna în chimir și a scos la iveală atâția galbeni că puteai să cumperi trei perechi de boi cu ei! Pe cei mai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la iveală atâția galbeni că puteai să cumperi trei perechi de boi cu ei! Pe cei mai frumoși din iarmaroc. La vederea galbenilor, ochii țigăncii au lucit ca două fulgere. A întins mâna. ― Stai, să ne înțelegem. Cum se folosește buruiana ceea? ― Apoi, dacă ia numai o înghițitură din fiertura făcută din ea, doarme dus până a doua zi. Poți să tai lemne pe el. ― Și când îi gata fiertura, Zaura? ― Mâine la ceas de chindie ți-o pun în mână
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
drumului a apărut țiganca, cu o boccea sub braț. Când a avut-o în față, a întrebat-o aproape scrâșnind: ― Da’ cum ne-a fost vorba, Zaura? ― Te-oi ruga de iertăciune, scumpule, da’ abia acum am putut să capăt buruiana ceea. ― Și când mai faci fiertura? ― Până ți-oi da în cărți, îi gata și leacul. Leagă calul la umbră și adu-i niște otavă, că este gata cosită la cotul drumului. După asta, vino pe prispă. Ca hipnotizat - el
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Tudor, francez provincial și super modern. Danny ajunse acolo în mașina lui, încetinind când văzu bariera din capre de lemn cu beculețe roșii intermitente, cele trei mașini ale poliției parcate dincolo de barieră, farurile iluminând un teren pustiu și plin de buruieni. Își lăsă Chevroletul în dreptul trotuarului și se îndreptă într-acolo pe jos. Un grup de polițiști în impermeabile țineau lanternele îndreptate spre pământ; în lumina trandafirie a unei lămpi se putea vedea o pancartă pe care scria APARTAMENTE ALLEGRO PLANTATION-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pământ; în lumina trandafirie a unei lămpi se putea vedea o pancartă pe care scria APARTAMENTE ALLEGRO PLANTATION- ÎNCHIRIERI DIN 1951 PRIMĂVARA. Jeturile lanternelor se încrucișau pe lotul vacant, scoțând la iveală sticle goale de băutură, resturi de hârtie și buruieni. Danny își drese glasul; unul dintre agenți se întoarse rapid, cu pistolul în mâna tremurândă. „Ușor, Gibbs. Sunt eu, Upshaw”. Gibbs își puse pistolul în toc; ceilalți polițiști se împrăștiară. Danny privi cadavrul, simți cum i se înmoaie genunchii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lăsat eu descurajată. — Atunci, hai! Japonia? Dincolo de templele înconju rate de grădini magice, sunt oameni de o poli tețe desăvâr șită, care nu fac nici un gest nelalocul lui, com por ta mentul e ca un strat de flori plivit de buruieni, acolo totul are rostul 101 lui, nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Vezi apoi câte un templu budist pe lângă care nu poți trece fără să te prosternezi în fața făpturii zeiești care îți surâde, parcă spunându-ți: „Nu te necăji
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
neagră de școală în bucla părului blond. O păpușă de Nurenberg c& și Lenora . - Mai e parcă o soră? întrebă încet Mini. - Da! Aimee, fata masei. E la Dresda, și doi gemeni, la internat. De altfel, cam târziu sosiți, după buruiana asta, explică Lina. - O mică buruiană otrăvită! Toate discuțiile astea, care ar fi pasionat pe Mini la lumina zilei, se topeau acum. 27 . .. La același dejun era și prințul. . . Un om de talie mijlocie, slab, palid, cu ochii mari, verzi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]