3,562 matches
-
se face asta, Onie? — Cred că din cartofi și așchii din copitele cailor - pe astea le iau de la potcovar. Am simțit ce gust vrei tu, numai de cartofi nu, spuse Red după ce i-am tradus. — Îl lasă la fermentat În butoaie prinse-n cuie ruginite și mai bagă cîteva și-n ea, ca să-i dea savoare. — Mai bine mai iau o gură, ca să scap de gustu’ Ăsta. Mon capitaine, ce zici, murim Împreună? — Bonjour, tout le monde, spusei. Asta era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Red dîndu-mi sticla. Auzirăm cu toții un vehicul pe șenile. — Ăsta-i lozu’, să fiu al dracu’, spuse Red. Alon anfon de la patri, le lozu’ futu-i ou le mor. CÎnta Încet și acum nu-i mai trebuia sucu’ Ăla din butoaie ruginite. Cum stăteam Întinși, cu ochii pe drum, am mai luat o gură mare. Și atunci apăru. Era un autoblindat de-al friților, cu toți oamenii adunați pe platformă. CÎnd faci o ambuscadă din asta ai patru sau, dacă-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
unui râu, În timp ce francezii Încearcă să construiască un dig pentru a crea un vad pe care Îl apară cu turnurile lor mobile. Sarazinii cunosc Însă secretul proiectilelor incendiare de la bizantini. Proiectilul de foc grecesc avea un capăt gros cât un butoi, iar coada era ca o lance mare; sosea ca un fulger și părea un dragon ce zboară prin văzduh. Răspândea o lumină atât de intensă, că Întregul câmp se vedea ca ziua. În timp ce tabăra creștină e toată numai flăcări, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
beci. El și unchiul nu vorbeau unul cu altul de ani de zile, v-am povestit. Dar În timpul tragediei Adelino devenise din nou ființă omenească, și unchiul chiar i-a strâns mâna. Așa că am petrecut o oră pe Întuneric, printre butoaie și un miros rămas de la cine știe câte culesuri, care te cam amețea, afară Împușcături. Pe urmă rafalele s-au rărit, Împușcăturile ajungeau până la noi mai Înfundat. Am Înțeles că una din cele două tabere se retrăgea, dar Încă nu știam care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de a sări. Lovitura lor este foarte dureroasă, mai ales pentru ochii verzi, care nu beneficiază de o umectare suficientă a cristalinului. M-am lovit de colțul unei mese. Bufnitura loviturii a răsunat în mine ca un picior dat unui butoi plin, enorm. Durerea mi-a venit până la jumătatea grosimii coapsei - de acolo s-a pierdut. Durerea s-a rătăcit în carnea mea... Ciudățenii? Da, una singură. Într-o seară când am ieșit în oraș, la clătităria Se no yo, entonces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Am luat numărul de la colegă-sa. O sun azi, he he! Zduff! mai cade o bucată mare de tencuială: - Ohoo, Baronu’! Păi cine putea fi cretinu’ care să dea în halu’ ăsta cu ușa! În vestiar pătrunde cu greu un butoi gușat și burtos: - Iar vorbiți de sclave? Dă-le mă-n șoriciu’ măsii! Nu merită, bă. nN vezi? Le scoți la o înghețată, halește tot, da’ mai lasă ceva pe fund - gagică fițoasă, nu? Mănâncă fă, sclavo, că parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care numele femeii apare scris doar în colțul din dreapta jos al contractului de căsătorie, tărâmul unde bărbații merg la cursuri serale pentru a învăța cum să le spună soțiilor „mulțumesc pentru masă”, paradisul unde toată familia face baie în același butoi, cu aceeași apă, iar nora vine cea din urmă la rând. La fel, țara în care scriitorii se sinucid pe la șaizeci de ani, scârbiți, probabil, de americanizarea isterică a arhipelagului. Intrăm în Balotești - am avut noroc. Îl văd pe blondul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Stănișești, a suferit toată viața că a fost ținută printre mujici - ea, fată de prăvăliaș, crescută cu servitoarea Marița, care numai să fi bătut din palme și venea într-o fugă, obișnuită cu belșugul din prăvălie, cu beciul doldora de butoaie cu stridii, cu rahat turcesc, cu măsline aduse cu vaporul până la Galați și de acolo cu carele cu boi până la Stănișești, învățată cu respectul jidanilor care-și scoteau pălăria în fața ei pe uliță: săru’ mânușițele, jupâniță! Și cu ce mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
L XLVIII În București iar ninsese până la clanța ușii. Peste câțiva ani, troienele înalte cât un camion aveau să ajungă un mit, o ciudățenie din istoria geografiei moderne. Atunci însă, ieșeam cu o lopată de lemn lată cât fundul unui butoi și-mi croiam drum spre civilizație. Zuza țopăia prin zăpadă ca o babă smintită. Parcă voia să-mi spună că mai bine am sta amândoi departe de jungla orașului, mai bine ne-am tăvăli prin frișca răcoroasă până la primăvară. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în sensul acesta? Ce zice? — Nu am vorbit, că v-am spus că nu eram hotărât. Acum mă duc la ea și vreau să-i duc niște vin bun de-al nostru, că l-am și lăudat. — Să scoți din butoiul ăl mai mic de lângă ușa din pivniță, că e un vin bun, cu un buchet plăcut, îi spune mama tatălui lui Alexandru. — Și când pleci? — La sfârșitul săptămânii. Vineri sunt la ea. Trebuie să-mi aranjez mașina, s-o alimentez
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
să-i lase pe oamenii legii să-și facă datoria spre binele nației. Și tușa Vasilica plângând ca după mort, a văzut cu ochii ei cum i se luau din coteț golașele moțate cu gâtul gol și puse în niște butoaie într-o remorcă trasă de un tractor și duse spre a li se face sfârșitul. Rămasă fără găinile ei preferate, își făcea cruce și blestema molima, dar și pe cei care i-au luat golașele, care nu dădeau nici cel
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
obținea o cantitate mare de boabe de grâu ca să le ducă la măcinat la moară, oamenii le măcinau la râșnițe de unde scoteau o făină mai aspră din care făceau turte sau pâine dospită cu drojdie făcută când fierbea vinul în butoi. Și tare gustoase mai erau turtele și pâinea aceasta! Noi aveam o râșniță făcută de tata, o moară în miniatură, cu piese găsite la tancurile sau mașinile de război distruse în zona noastră. Parcă o văd și acum. Era urcată
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
tărâm, al căsătoriei, când oameni escroci își atrag parteneri din interes: pentru banii lor și pentru poziția lor socială. Alegerea partenerului pentru căsătorie trebuie făcută cu mult discernământ și după o bună cunoaștere a acestuia. Altfel, comparând căsătoria cu un butoi, lingura de miere de la suprafața butoiului, se consumă imediat, rămânând pentru restul vieții, să se consume „ rahatul din restul butoiului”. Cu alte cuvinte, păcăleala se dă la iveală, cade legătura de pe ochi și rămâne de consumat drama vieții între doi
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
își atrag parteneri din interes: pentru banii lor și pentru poziția lor socială. Alegerea partenerului pentru căsătorie trebuie făcută cu mult discernământ și după o bună cunoaștere a acestuia. Altfel, comparând căsătoria cu un butoi, lingura de miere de la suprafața butoiului, se consumă imediat, rămânând pentru restul vieții, să se consume „ rahatul din restul butoiului”. Cu alte cuvinte, păcăleala se dă la iveală, cade legătura de pe ochi și rămâne de consumat drama vieții între doi parteneri nepotriviți. Este o eroare, ca
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
partenerului pentru căsătorie trebuie făcută cu mult discernământ și după o bună cunoaștere a acestuia. Altfel, comparând căsătoria cu un butoi, lingura de miere de la suprafața butoiului, se consumă imediat, rămânând pentru restul vieții, să se consume „ rahatul din restul butoiului”. Cu alte cuvinte, păcăleala se dă la iveală, cade legătura de pe ochi și rămâne de consumat drama vieții între doi parteneri nepotriviți. Este o eroare, ca o fată de 18 ani, să-și decidă singură așa pretinsa viață privată (activitatea
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
răzgîndit, și la urmă tot am stropit-o. Au venit să-mi ceară socoteală. Le-am răspuns : Sigur că are pe Dracul, da’ eu am aghezmuit-o, piatra-vînătă, și, iaca, Dracul a fugit. M-au crezut și am ajuns de făceam butoaie întregi și mă chemau să le aghezmuiesc și la Derencu, pînă spre Hîrcești. I-am vindecat și de asta. Și iaca, acum au adus după mine vița din Franța, au învățat s-o altoiască ; nu înțeleg prea multe, dar mă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a hoit de pisică. Pe deasupra, din când în când, se auzea huruitul câte unui tramvai. Mi-au scos cârpa de la ochi într-o pivniță luminată slab de câteva lumânări, unde erau așezate în chip de mese, sub bolta arcuită, câteva butoaie de sardele, iar ca scaune lăzi mai mici sau rondele groase tăiate din trunchiuri de copac. Totul amintea de o cramă aranjată cu ostentație să pară cât mai rustică. Impresia aceasta era mărită de cănile de tablă și paharele de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lăzi mai mici sau rondele groase tăiate din trunchiuri de copac. Totul amintea de o cramă aranjată cu ostentație să pară cât mai rustică. Impresia aceasta era mărită de cănile de tablă și paharele de bere din care, așezați în jurul butoaielor, sorbeau privindu-mă și vorbind între ei vreo zece-cincisprezece inși foarte veseli, bine îmbrăcați. Pe podeaua de lut fojgăiau gândaci mari de bucătărie. Unii, striviți pe jumătate de vreo lovitură de călcâi, mai agitau câteva labe și-o antenă. M-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
retezând cu satârele țeste de miel, din care scoteau creierii lăptoși, sau tăind bucăți groase de mușchi. Jupuite, cu ochii holbați, ai căror globi erau plini de vinișoare, oile zăceau spintecate direct pe tejghea. Ca să ieșim, trebuia să trecem pe lângă butoaiele imense, puțind a zer, din care oameni nerași, cu mutre posomorâte, scoteau bucăți mari de telemea. Erau uzi până la coate de zeama aceea lăptoasă. Prin intersecția de la Obor fiecare trecea cum vroia. Nu exista semafor, iar milițienii care se mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
i se părea culoarea cea mai vie și mai strălucitoare. Cu o voce de parcă și-ar fi clătit gâtul cu gaz (lucru verosimil, căci mereu o vedeai la coadă la gaz, trăgând după ea într-un căruț de fier un butoi mare și strâmb de culoarea ruginii), ea ne spuse că știe și cu ce să se îmbrace, fiindcă un văr de-al ei lucra la salubritate și avea vestă portocalie cu șireturi, "foarte babană", pe care se gândea să i-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în picioare, un doctor scoțîndu-și ochii. Și morminte deschise, și morții în camuflaj zornăind pe tancuri, învîrtind manetele tunurilor de pe crucișătoare. Armate osoase trăgând cu bazooka, zvârlind peste orașe mine de brand, sticle incendiare, cearceafuri. Feldmareșalul carnagiului călare pe râuri. Butoaie de benzină arzând în alimentare. Arhive de filme în flăcări. Vânzători necrozați, lăptărese cu zona zoster. Populații în cârje, mase cu timpanele sparte. Goarnele la putere. Virusuri sub drapele. Catedrale-n ruină, cardinali în albastru, schelete peste tot. Boli de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o absență atât de lungă, după un drum atât de lung, și nu mai găsește necesar să-i arunce nici măcar o privire... Iarăși clopoțelul de la intrare, iarăși pași pe scara de lemn, strigătul sacagiului, afară, imediat acoperit de zdrăngănitul roților butoiului pe piatra de râu cu care e pavată strada, tu, care odinioară luceai atât de vie, o voce de bătrân, uscată și plângăcioasă, aco perită imediat de flașnetă, o ușă deschizându-se, un plâns înăbușit, el, neavând ce face, schimbându
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
luat cu brio, o catedră universitară obținută pe merit, el se risipește în cozerie cu personaje politice de mâna a doua, frecventând lumea parcă numai cu scopul de a tezauriza de peste tot informații derizorii ? O tentativă la fel de vană ca umplerea butoiului Danaidelor și care, în sufletul magistrului, deșteaptă tot mai mult bănuiala ușurătății ? Și de ce oare sau, mai exact, de unde această mică-înviorătoare-bucurie care refreșisează fața suptă a Profesorului Mironescu, în timp ce enumeră în mintea sa defectele musafirului ? Două suflete am în pieptul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
d un tren de marfă, cu vagoanele deschise, și-n el, să vezi ce era ! Numa lucruri scumpe, că uite așa am rămas, cu gurile căscate ! Numa canapele de pluș, și fotolii, și măsuțe, claie peste grămadă, ș-între ele butoaie de vin, și oglinzi, și cuști de păsări, și oale de bucătărie, și cutii de pălării, și covoare făcute sul, ce bogăție ! Ce de-a lucruri scumpe, puse cum dă Dumnezeu ! Ce de a bani aruncați pe gârlă ! Cine-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
persoanele private de libertate apar în cadrul anexelor. (vezi anexele 25, 26, 15) Surse bibliografice recomandate: 1. Florian, G. , Psihologie penitenciara, Editura Oscar Prinț, București, 1996 2. Florian, G , Dinamica penitenciara, Editura Oscar Prinț, București, 1999 3. Mitrofan, N.; Zdrenghea, V.; Butoi, Ț. , Psihologie judiciară, ediția a-IIIa, Casa de Editură și Presa "Șansă" S.R.L, București, 2000 4. Stănișor, E. coord, Penologie,, Editura Oscar Prinț, București, 2002 5.*** Codul Penal al României . 6.*** Codul de Procedură Penală. 7.*** Legea 275/2006 privind
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]