13,753 matches
-
frumoase, să scrie pe lăzi: „Cine fură din produse moare mă-sa-n pușcărie“, după care Cancer le-a încuiat pe toate în școală. Pixul mi l-a luat Manciuzdă, când s-a terminat împărțeala. Mi-a băgat mâna în buzunar și mi l a luat. Am răcnit o dată, dar Manciuzdă mi-a șoptit: — Te salut. Te pup pe dinți. După aia mi-a zis că-i trebuie pixul ca să semneze cu el hârtiile când m-o da la belgieni, să
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
una a plâns, i-a zis: „De ce, mă, mă umilești tu așa?“ Nici el nu știa de ce. A bătut-o. Acuma îi pare rău. Când o să dea lovitura asta mare, când o să aibă mălaiul în 158 Miros de roșcată amară buzunar, o să tragă iar toate româncele pe care le vrea. Dar atunci cu fruntea sus. Nur Iulian trăiește într-o cămăruță de pe dealul Montmartre. Stă acolo ca un sihastru. Aidoma sihastru lui Daniil, chincit ca un derviș în vizuina lui. Da
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
eventual atunci când ai ocazia fericită de a te călca pe bombeuri cu însuși Richard Inimă de Leu, abia revenit din cruciadă, sănătos și pus pe alte fapte mari, alături de cavalerii săi cu restanțe pe la întreținere și cu telefoane mobile în buzunarul de la piept. Te poți conversa minute în șir, pe diverse teme - starea vremii, ultimele fluctuații bursiere, viața politică, nefericirea indusă de criza mondială cu Mircea cel Mare, cu Ștefan cel Mare, cu Dracula, cu Mihai Viteazu sau faci o poză
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pentru a alege chiar eu momentul și locul, tare aș vrea să văd faza în care a scris Churchill pe șervețelul ăla. Și, nu uita, eu desenez, pierd unele detalii, dar tu poți să fotografiezi. Clic și ai istoria în buzunar. Nu te va crede nimeni atunci când le vei arăta pozele, bineînțeles, însă tu vei ști că ai fost acolo. Ce vrei mai mult decât atât, amice? Unii se laudă cu pozele de la Balcic, tu s-ar putea să ai ocazia
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Hmm... Când am încercat să răspund chiar eu la această întrebare - și vă mărturisesc cu mâna pe inimă că am pierdut multe nopți analizând întreaga situație, rătăcit, la rândul meu, printre imagini disparate în care două personaje rămâneau pierdute prin buzunarele adânci ale timpului -, nu am reușit. Și am ridicat din umeri, într-un final, acceptând ideea că nu orice întrebare trebuie să aibă, neapărat, un răspuns... Pur și simplu, vă invit să credeți că atunci când treci dintr-un timp în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nici nu întrebaseră. Moș Zgârci stătea în curte, cioplea un lemn și pufăia din lulea. Ținea pușca lângă el, sprijinită de-o buturugă, o privea din când în când și ofta neauzit. Luase hârtia, o citise și o pusese în buzunarul de la pantaloni. Cioplise mai departe în lemnul acela, ca și cum trebuia să respecte un plan numai de el știut, în timp de rotocoalele de fum îl învăluiau și mai abitir. Într-o noapte, să fi fost către patru dimineața, sătenii auziseră
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
privindu-și din ce în ce mai des ceasurile. Evadările constante din oraș deveneau, în acea perioadă adolescentină incomparabilă și ireversibilă - iremediabilă, spunea Eugen, cel decis să nu se însoare niciodată, nici nu o făcuse, până la urmă, poate că nu mai avusese timp prin buzunarele blugilor -, modalitatatea cea mai simplă de a trăi oarecum periculos, dar nu teribilist, de a lăsa sufletele să respire năvalnic și imaginația să escaladeze piscuri unde nu ajungeau întotdeauna cu pasul. Fiecare creastă devenea Everestul lor, de asta își aducea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
trei, patru? -, apoi văzuse cu coada ochiului un autobuz venind din stânga, 381, înregistrase instantaneu. Dar m-a lovit? Întrebarea rămase fără răspuns... Și, dacă m-a lovit, atunci de ce nu sunt la spital? Altă întrebare fără răspuns... Se căută prin buzunare. Nu găsi telefonul mobil. Descoperi doar un portofel negru, plin cu bancnote mici. Dintr-o fotografie alb-negru îi zâmbea o fetișcană cu părul prins în două cozi lungi, școlărește. Ea... Reuși să se ridice, apoi privi și în stânga și în dreapta
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
așeză turcește în zăpadă și strigă mai vreau o cană, bunico, măcar una și o felie de cozonac, așa cum faci matale, cu multă nucă... Cât mai multă nucă, ținea minte că în copilărie fura nucile din bucătăria bunicii, își îndesa buzunarele și fugea în camera de la stradă pentru a înghiți miejii pe nemestecate, uitându-se pe fereastră spre uliță, minunându-se de puterea armăsarilor focoși care trăgeau sănii acoperite cu cergi. Auzi clopoței și pocniturile bicelor. Iar dinții se înfipseră cu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
spate creasta unui munte, acoperită cu un capișon alb. Fetița avea ochi albaștri și privea direct către pictor. O undă aproape insesizabilă de mirare se putea citi în ochii ei... Majordomul își privi ceasul pe care îl scoase dintr-un buzunar al vestei. Promit, Lady Esmeralda. Promit... Finalul Dispariția celor doi hoți nu a mirat, bineînțeles, pe nimeni. Mulți anticipaseră de foarte multă vreme un astfel de final nefericit, plecând de la premisa că o viață supusă riscurilor de tot felul nu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
prostii apreciate de ăia care-și spun critici, au barbă, de regulă, și fumează pipă, stând în fotolii cu spătar înalt, picior peste picior -, m-am așezat pe bancă, la câțiva metri de ușa librăriei, am scos un creion din buzunar, fiindcă am întotdeauna un creion în buzunar, așa să știți, și am scris cu litere mari, pe fiecare filă, peste literele tipărite... CURVĂ! CURVĂ! CURVĂ! CURVĂ! CURVĂ! CURVĂ! CURVĂ! CURVĂ! CURVĂ! CURVĂ! CURV... ...de foarte multe ori am scris. CURVĂ
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
critici, au barbă, de regulă, și fumează pipă, stând în fotolii cu spătar înalt, picior peste picior -, m-am așezat pe bancă, la câțiva metri de ușa librăriei, am scos un creion din buzunar, fiindcă am întotdeauna un creion în buzunar, așa să știți, și am scris cu litere mari, pe fiecare filă, peste literele tipărite... CURVĂ! CURVĂ! CURVĂ! CURVĂ! CURVĂ! CURVĂ! CURVĂ! CURVĂ! CURVĂ! CURVĂ! CURV... ...de foarte multe ori am scris. CURVĂ! Nu am numărat, sincer să fiu. Unele
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ia Durerea la palme, la șuturi și la pumni, știu că nu este bine să umbli cu arme albe pe stradă. Poți avea necazuri. Mari. Dar a purta un creion galben, cu gumă roz la un capăt, bine ascuțit, în buzunarul de la piept, nu este o infracțiune. Am și zâmbit în barbă, curva habar nu avea că ascuțisem creioanele pe gratis, fără să mă vadă nimeni. Sunt multe ascuțitori în Babilon, totul este să știi unde să le cauți și să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Babilon? Cu toate că sunt multe lumini, există și multe locuri în care întunericul este de nepătruns. De pildă, în jurul Babilonului, după ce te îndepărtezi un pic. Sunt multe alei neluminate, la unele se lucrează, poți să treci chiar neobservat. Pui mâinile în buzunare, mergi preocupat - faci în așa fel încât să pari preocupat - și nu-ți dă nimeni atenție. Am avut și noroc, totuși. Curva aia râsese, atunci când stăteam la coadă pentru a cumpăra creioanele. La un moment dat, în liniștea care se
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să strig la ea fuuugi, curvo, poate că zilele tale nu s-au terminat aici, poate că Durerea din mine îmi va muta inima în partea dreaptă a pieptului, cu ajutorul unui clește înroșit în foc, înainte de a scoate creionul din buzunar. N-am strigat. Iar proasta, fiindcă nu putea să fie decât o proastă, puneți informațiile cap la cap și-mi veți da dreptate, așa o să spuneți, uite, domnule, nebunul a avut dreptate, nu s-a înșelat, aia era cea mai
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
din coaste? Simțiți miros de ars? Sunteți zguduit ca și cum v-ar fi introdus cineva degetele în priză? Asta trăiesc eu de fiecare dată când Durerea ia o asemenea de decizie. Degetele mi-au tremurat, însă am reușit să scot din buzunar unul dintre creioane. Mi s-a părut catifelat la atingere. O minunăție de creion, l-am strâns cât de bine am putut, iar când curva a fost la distanța potrivită, belind ochii la mine ca și cum ar mai fi avut numai
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de dorința de a uniformiza sensurile, de a crea trimiteri asemănătoare (ceea ce ușurează și înțelegerea). Un fel de "comunism" al sensului creat pe cale comunicării. Am recunoscut un român pe o plajă din Italia prin faptul că stătea cu mâinile în buzunarul șortului. Fără să știe, purta cu el o parte din sensurile înrădăcinate în mentalul nației sale; veacurile de nesiguranță în care strămoșii săi, trăitori în societăți primejdioase, au strâns bruma de bănuți (care deseori reprezenta toată averea lor) în buzunar
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
buzunarul șortului. Fără să știe, purta cu el o parte din sensurile înrădăcinate în mentalul nației sale; veacurile de nesiguranță în care strămoșii săi, trăitori în societăți primejdioase, au strâns bruma de bănuți (care deseori reprezenta toată averea lor) în buzunar ca să nu fie furați, se zăreau în gesturile lui (și asta aflându-se în mijlocul unui popor care începând de prin sec. al XIII-lea a introdus scrisorile de credit tocmai ca măsură împotriva hoților). Deceniile de comunism în care bunicii
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
tocmai ca măsură împotriva hoților). Deceniile de comunism în care bunicii sau părinții lui și-au exprimat, prin intermediul acestui gest, entuziasmul pentru întrecerile socialiste și clădirea comunismului erau comemorate de acest comportament. Până la urmă descoperim că a ține mâinile în buzunare, o atitudine destul de apropiată de lene, indolență și autoerotism, e în definitiv un gest metafizic ce poate figura ca brand de țară. Occidentul a învățat să depășească o parte din neajunsurile erei informaticii în special prin manifestările organizate în spațiile
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mă scutur de toți anii care trecuseră de la prima întâlnire la Cireșica, de la primul sărut în Cișmigiu, că eram din nou Petre cel de odinioară, care mă topeam de dragul ei. Venisem de la magazin pregătit pentru această clipă. Am scos din buzunar o cutiuță și i-am întins-o spunându-i: Vrei să te logodești cu mine? Cum să mă logodesc cu tine? Uite așa, soție am, dar logodnică vreau să-mi fii tu! "Logodnică de-a pururi, mireasă niciodată", îngână ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
nu mai au ce comenta. A! Ceva mobilă. De la baba Floarea moștenise un pat, o masă, niște scaune. Toate vechi, de care vroia să scape. Își dorea lucruri și soluții simple, practice și care să nu-i îngreuneze casa și buzunarul. Într-o zi, mergând pe ulița principală către primărie, văzu într-o curte mai multe scânduri de diferite mărimi, frumos rânduite și un bărbat, care lucra cu două ajutoare, la fațetat niște materiale. Stătu la gard ceva timp, privind munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
să schițezi ceva modele de mobilier rustic, de sticle pentru sucuri și afinată, de borcane pentru dulcețuri, zacuști, de etichete. Ar mai fi nevoie, fata tatii cea isteață, de o emblemă a Cooperativei, ceva "eco", care să atragă privirile și buzunarele cumpărătorilor. Tată, vino să te sărut! E minunat ce-mi ceri și dacă mi-l împrumuți pe Toni o să trecem imediat la treabă. N-a fost nevoie să i-l împrumute pe Toni. Petre observase că, de-o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de muncă se purta sumanul prost, numit așa pentru că se folosea la muncă și era lucrat din stofă de culoare neagră sau brumărie, croit simplu cu un singur clin, drept în părți și guler. Ornamentele erau dispuse pe guler, în jurul buzunarelor, la mâneci, pe falduri și purtau diferite denumiri: mărginar, gratii, opturi, dinții fierăstrăului. Aceste ornamente cu șarad (un șiret obținut prin împletirea a trei fire de lână neagră răsucită) se numesc șaraduri. Sumanul era purtat de către flăcai, bărbați, dar și
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
cheresteaua. Zâmbi și i se văzură dinții albi. Adică, trebuie să stau aici? E răcoare și liniște. Poți să tragi și un pui de somn pe stiva asta. Dacă te plictisești, poate vrei să citești cartea asta. A scos din buzunar o cărțulie și a pus-o, timid, pe scânduri. Nu e cine știe ce... Te rog citește-o dacă îți face plăcere. Se numea Troika. — Vă mulțumesc mult. Am și eu pe cineva în familie căruia îi place să citească, dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
avut neobrăzarea să-mi spună: — De ce nu te lași păgubaș? La urma urmei, ce ai aici nu-ți aparține. Foarte bine! am zis eu, furios la culme. Ia doar lucrurile pe care le-am cumpărat cu propriii mei bani de buzunar. Nici măcar unul dintre fleacurile pe care le-am îngrămădit în fața lui nu se putea amaneta. În primul rând, o mână de ghips. Era mâna dreaptă a zeiței Venus. O mână ca o dalie înflorită, o mână foarte albă, delicată, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]