3,622 matches
-
împreuna lor pătimire. În felul acesta ei, în Biserica lui Iisus Hristos, atrag atenția în chip explicit asupra identității euharistice și comunitare a morții lor. "Jertfelnicul este gata, spune Sfântul Ignatie, voi ajunge prin dra¬goste în corul îngerilor, sa cânt Tatălui, în Hristos Iisus." La rândul ei, Biserica care se zidește în jertfă și cântare euharistică, răspunde în același ritm frățesc, cu râvna ei spre Iisus Hristos, împlinind cererea mucenicului și recunoscând dimensiunea sacramentală a jertfei sale. Martirul Sfântului Alexandru
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352969_a_354298]
-
Modul în care s-a petrecut simbioza dintre cântec și versuri se găsește în amintirile lui Gheorghe Ucenescu, elev al lui Anton Pann și unul din admiratorii acestuia. Acesta relatează: „Am cântat multe cântece de probă, iar sosind la următorul cânt, «Din sânul maicii mele» și cântându-l, a rămas poetul (ANDREI MURESAN) pe lângă această melodie, obligându-mă ca, pe Duminica viitoare, să mă aflu și eu împreună cu oaspeții invitați la grădină ca să cânt după melodia aleasă poezia ce o va
ANTON PANN de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353075_a_354404]
-
melosul este de minune potrivit, l-am cântat cu vocea mea tânără și puternică până la fine. Mai repetându-l odată, toți Domnii învățând melodia din auz, cântau împreună, mulțămind și urând multă viață și sănătate marelui poet. Din ziua aceia cântul «Deșteaptă-te Române» s-a făcut cel mai plăcut și familiar, iar eu eram poftit în toate părțile ca să-l cânt și să învăț tinerimea a-l cânta mai bine și regulat” [6] Anul 1848 l-a găsit pe Anton
ANTON PANN de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353075_a_354404]
-
nu-l doare ca pe cel mărunt. Ea Săgeți de soare dansează în fereastră, Argintării părându-mi auzite și simțite, Pe genele panglicilor iernii prevestită, În snopurile iasomiei uimite și amorțite... El: Pe când viforul adie inima-mi și învie, Deduce cântul ce mlădie izul de salvie, Inima din cântul păsărelelor în zbor, Aducând ideea poveștilor ca într-un fior... Ea: Toamna-i râsul de camuflaj cel fals, Ce nu acoperă nici cât de-o șindrilă, Pe casa năruită de somnul contrabas
TOMNATICE DIALOGURI de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353159_a_354488]
-
Săgeți de soare dansează în fereastră, Argintării părându-mi auzite și simțite, Pe genele panglicilor iernii prevestită, În snopurile iasomiei uimite și amorțite... El: Pe când viforul adie inima-mi și învie, Deduce cântul ce mlădie izul de salvie, Inima din cântul păsărelelor în zbor, Aducând ideea poveștilor ca într-un fior... Ea: Toamna-i râsul de camuflaj cel fals, Ce nu acoperă nici cât de-o șindrilă, Pe casa năruită de somnul contrabas Și gândul păruit de-o emoție vibratilă. El
TOMNATICE DIALOGURI de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353159_a_354488]
-
sănătoși și cuminți pe cât puteau fi de cuminți, așa isteți, voioși, neștiutori ai grijilor, cum erau: Gheorghe, Lazăr, Marta. Pe lângă joacă și libertate, însă, ei trebuia să și îngrijească animalele, să facă lucrări în câmp și la vie. Joaca, lucrul, cântul, învățatul, acestea sunt cele ce au legănat junețea copiilor lui Gheorghe și ai Domnicăi Novak din Banatul sârbesc! La școală, ei erau lăudați de învățători. Școala aceea era cu predare în limba română și învățau la ea și copii din
LAZĂR NOVAK. MIRABILĂ ÎNTÂLNIRE A DOINITORULUI CU BENONE SINULESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353201_a_354530]
-
la un pas de fericire. Miracolul acesta al transformării necazului în bucuria de a trăi frumos, ba chiar într-un mod de viață, demonstrează nevoia de speranță interioară, indiferent de condițiile exterioare, care ne-au fost de atâtea ori potrivnice. Cântul ne arată în puritatea și frumusețea noastră sufletească, fiindu-ne transmis de strămoșii oieri, care au învățat să fluiere pe mai multe voci dintr-un singur lemn. Un lemn ce prinde viață, chiar dacă e doar un fluier fără găuri. Cu
MAESTRUL GRIGORE LEŞE LA TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/353234_a_354563]
-
până acum cu bune și cu mai puțin bune, cu frumoase și mai puțin frumoase. Am ales împreună cu Oana Georgescu titlul pentru această carte «Cântecul și Dragostea», datorită convingerii mele că acolo unde dragoste nu e, nimic nu e, iar cântul este darul divin cu care am plecat în lume să-mi urmez destinul. Dragostea este un sentiment extrem de complex. Datorită lui poți cunoaște atât extazul, fericirea deplină, cât și agonia, durearea, suferința absolută. În această carte cititorul poate afla despre
MARIA DRAGOMIROIU. CONCERT ANIVERSAR ŞI CARTE IMPRESIONABILĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353238_a_354567]
-
AȘTEPTÂND...! Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1635 din 23 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Cu obârșie basarabeană, născută la Chișinău, pe 19 septembrie 1927, copil vesel, cu ochi rotunzi ca bilele și lucitoare ca jarul, glăsuitoare de cânt moldovenesc pur, de la natura și vatra lui, dar finisat precum cristalul de șlefuitorul sticlei, artista inegalată între hotarele românești, în toate timpurile și de nimeni, Angela Moldovan aduce dovadă că vibrația melosului nu e o înzestrare de sine stătătoare a
ANGELA MOLDOVAN. O ÎNTÂLNIRE CURMATĂ, AŞTEPTÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353232_a_354561]
-
COPACUL, EU, TU, FRUNZA-I BLÂNDĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1635 din 23 iunie 2015 Toate Articolele Autorului copacul, eu, tu, frunza-i blândă podoabă dăruindu-mi viață în fiecare dimineață foșnești mirabilă osândă ți-e cântul susur, vântul leagăn și trupul ți-e potir de rouă clădindu-se din seva nouă, umbrar pe lăstărișul geamăn mi-e gerul aspră silnicie pierdută-n crudul primăverii mă răcorești în toiul verii și dărui toamnei rodnicie copac și frunză
COPACUL, EU, TU, FRUNZA-I BLÂNDĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353259_a_354588]
-
Vian. A obținut titlul de doctor în muzicologie, în anul 1985. Muzician, compozitor și dirijor de ansamblu coral român, fondator, dirijor și director pe viață al Corului Național de Cameră „Madrigal”, mastrul Marin Constantin a fost specialist în muzica renascentistă, cântul gregorian și baroc, precum și muzica tradițională românească. A debutat ca dirijor la corurile studențești și de amatori ale Universității și Sindicatului Învățământ din București (1949-1951). A fost asistent la Facultatea de Filozofie din București (1948-1952). Din 1954 a fost șeful
MARIN CONSTANTIN. MUZICA, ÎNCĂ UN SPIRIT PERFECT ŞI MĂIASTRU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353210_a_354539]
-
ca ieri și-s tot la margine de drum Mai trece câte-un călător, adastă-n umbra mea și pleacă, iar eu rămân cu-același dor prea trist în lumea-mi prea săracă. De ce-aș doini, când al meu cânt e doar suspin pe-o vioară? Cui să spun vorbe de alint când iarna rece mă doboară? Leonid IACOB Referință Bibliografică: de ce-aș doini? / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 802, Anul III, 12 martie 2013. Drepturi
DE CE-AŞ DOINI? de LEONID IACOB în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352615_a_353944]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CÂNT... Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1898 din 12 martie 2016 Toate Articolele Autorului Spun sincer nu am voce Dar mi-am dorit să cânt Să nu îmi crească umbra, Degeaba pe pământ... Mai cânt printre cuvinte Și-n
CÂNT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352677_a_354006]
-
martie 2016 Toate Articolele Autorului Spun sincer nu am voce Dar mi-am dorit să cânt Să nu îmi crească umbra, Degeaba pe pământ... Mai cânt printre cuvinte Și-n tril de ciocârlii Când sufletul adună În palme poezii... Și cânt la Litughie În șoaptă să nu doară... Când inima-i zdrobită Și umblă pe afară... Vin îngerii să-mi dea Un strop de apă vie Și înfloresc salcâmii În pietu-mi ca pe-o ie. Mi-e doină uneori, Când dorul
CÂNT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352677_a_354006]
-
ca un cântec Pe tonuri mai înalte, Când bucuria-și face Și-n noi atâtea halte... Auzi?Vibrează struna De dor și de frumos Când cerul se pogoară La omul cel de jos... 06. martie 2016 Camelia Cristea Referință Bibliografică: Cânt... / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1898, Anul VI, 12 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CÂNT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352677_a_354006]
-
dar, în condiția umană prezentă, trebuie înțeles cel puțin unul dintre sensurile acestui titlu, „Păcatul neliniștii“, ce trimite la asceza părinților pustiei. Că marele poem al acestui volum este o „cântare a cântărilor“ o spune însăși poeta: „Am scris primul cânt...“ (p. 40). Neliniștea iubirii, apropos de titlu, este prezentă și în Cântarea cântărilor, și nu în sensul de păcat, ci de bucurie [...] În volumul Danielei Gifu iubirea dintre El și Ea e percepută ca un fel de ireversibilă predestinație: „De
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
mână să mă ia și îmbătat de pura și alba ei candoare iar plec către tărâmul de vise ce mă vrea Și trec apoi în firul de iarbă ce s-apleacă și-n floarea ce-și șoptește al dorului ei cânt și urc în curcubeie ce vin să mă petreacă la nunta nenuntită de cer și de pământ. Leonid IACOB Referință Bibliografică: ciob albit / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1170, Anul IV, 15 martie 2014. Drepturi de Autor
CIOB ALBIT de LEONID IACOB în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353612_a_354941]
-
pe umeri, întrupate în îngeri, zburând împreună întreaga copilărie petrecută în satul bunicilor materni, Călățele, județul Cluj. Acolo a vibrat pentru prima dată sufletul ei, sub ochii blânzi ai „măicuței”(bunica), învăluită în dragostea mamei pe care o adoră, în cântul gureșelor rândunele atunci când liliacul e potop de floare, în unduirea ierbii-n miez de vară pe dealuri vălurate de dogoare - făclii de maci de doruri grele,-aprinse, dar și în ruginiul toamnelor sublime și în splendoarea cetinilor ninse. Însă tremurul
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
de vreme ce se deschid ușor / Spre satul meu de munte înfășurat în dor.” Plutește ori de câte ori revine acasă cu gândul sau aievea: “Plutesc, mă-ndrept agale spre casa nemuririi/ În care masa-i plină cu tainele iubirii/ Răzbate lin spre lume un cânt dumnezeiesc/ Cu liniște mă umple, plutesc... Oare, iubesc?!” („Plutesc”). La Călățele, întotdeauna cu blândețe și nemărginită dragoste o așteaptă „Sufletul Bunicii”: „Un suflet divin ce plânge-n depărtare -/ E al bunicii mele ce mă iubește tare,/ Cu glasul de mătase
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
vrea, ce simte, îndemnat să se dezlănțuie, neînchistat în reguli, rigori, limite. Merită să vedeți cum oameni în vârstă nu se mai pot stăpâni, se ridică în picioare, bat din palme, cântă cu el, sunt antrenați într-o frenezie a cântului. Adrian Enache este, hotărât lucru, show man-ul total, cântă, dansează, se unduiește din șolduri, genunchii parcă o iau razna, dar știu foarte bine ce au de făcut. Urmăriți-l cu atenție și veți constata cât de elegantă este mișcarea
ADRIAN ENACHE. NU SE POATE UN ADRIAN ENACHE BĂTRÎN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353636_a_354965]
-
pe umeri, întrupate în îngeri, zburând împreună întreaga copilărie petrecută în satul bunicilor materni, Călățele, județul Cluj. Acolo a vibrat pentru prima dată sufletul ei, sub ochii blânzi ai “măicuței”(bunica), învăluită în dragostea mamei pe care o adoră, în cântul gureșelor rândunele atunci când liliacul e potop de floare, în unduirea ierbii-n miez de vară pe dealuri vălurate de dogoare - făclii de maci de doruri grele,-aprinse, dar și în ruginiul toamnelor sublime și în splendoarea cetinilor ninse. Însă tremurul
MARTIE 2014 (COLECŢIA LIRIK) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353672_a_355001]
-
este un izvor cu ape line, Unde tineri vin să se închine, Într-acele primăveri alese, Printre flori din zori culese, C-ar fi și ca o rază de soare, Ce ne mângâie încrezătoare, Numai ea -- Femeia! De este-un cânt adormitor, Ce te îngână-n vis liniștitor, Și-ți încânta urechile-n veghe, Le-auzi ca ciripituri în stele, În care te urcai, dar le-ai uitat Odată cu demnitatea de bărbat, Te-naltă totuși ea --Femeia! De-i acel timp
CINE-I EA..FEMEIA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353694_a_355023]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > TU EȘTI DOAR TU Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1553 din 02 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Chiar dacă se acoperă de cânt pământul Chiar dacă norul se ascunde într-un sunt Chiar dacă, dacă, parcă... Tu ești doar tu, eu sunt un gând! Apoi desigur chiar asemeni De trec nepăsător, boem și cânt Tu ești doar tu, eu adâncimea Ce ține-n brațe al
TU EȘTI DOAR TU de PETRU JIPA în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353744_a_355073]
-
din 02 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Chiar dacă se acoperă de cânt pământul Chiar dacă norul se ascunde într-un sunt Chiar dacă, dacă, parcă... Tu ești doar tu, eu sunt un gând! Apoi desigur chiar asemeni De trec nepăsător, boem și cânt Tu ești doar tu, eu adâncimea Ce ține-n brațe al tău gând. Acum eu murmur, tu mândrie Eu gând, tu doar albastru de cobalt, Și tot trimit la cer solie Tu ești doar tu, eu sunt doar sclav. Ce
TU EȘTI DOAR TU de PETRU JIPA în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353744_a_355073]
-
Statele Unite, multe case se află în păduri, printre copaci, uneori aproape nici nu le zărești trecând pe autostrăzi. Este ceva sălbatec, dar fascinant! Casa în care locuiesc are o grădină, nu prea mare, cu copaci - brazi, stejari, ziua ascult uneori cântul păsărilor, diferit de cel al păsărilor noastre, văd poposind pe crengi, dar și țopăind prin iarbă, Pasărea Colibri, Pasărea Cardinal pictată în roșu - simbolul statului Carolina de Nord -, alte păsări colorate în albastru și galben, fluturi de toate culorile, câte
VAVILA POPOVICI ÎNTRE ,,ULTIMA PIRUETĂ” ŞI ,,NOPŢI ALBE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353960_a_355289]