1,435 matches
-
maran (din castilianul marrano = „porc” ; din arab. mahram = „interzis”), folosit În spațiul iberic la adresa evreilor convertiți la creștinism. În spațiul german, trebuie amintită icono grafia repulsivă - mai ales din secolele XVI- XVIII - care Îl repre zintă pe evreu venerând și călărind o scroafă (Judensau), sugându-i laptele și ingurgitându-i excrementele <endnote id="(28 și 4, pp. 113-119, și ilustrațiile 10-14)"/>, dar și injurioasa expresie populară Judenschwein („porc de evreu”). Într-un cântec nazist, Cristos Însuși este taxat astfel : „Nu vrem
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
chemare ? . Azucena nu adună niciodată curajul ăsta, dar adevărata lui chemare rămîne clară și vibrantă pînă la capăt și există un moment măreț, în ultima parte, cu Valentin Teodosiu în rolul unui pește cu apucături de fiară (chiar face : Grrr ! ), călărit de trei fete deodată. Sînt cinci ani de cînd mi-am jurat să nu mai spun nu nici unui film romînesc și în timpul ăsta am îndurat și am învățat multe, dar iată că mai apare din cînd în cînd cîte o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cred eu că mergeai pe jos, ci cu căruța; − Aveți dreptate, dragii mei. Pe vremea aceea toți gospodarii țineau câte o pereche de cai cel puțin , ba chiar erau unii care aveau și trei-patru cai. Toți flăcăii erau învățați să călărească, ba chiar și fetele erau învățate să meargă călare. Moldova era plină de cai iar boierii țineau chiar herghelii. Da’ stați că m-am luat cu vorba și nu v-am spus cum am cunoscut-o pe bunica voastră, cum
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
simțul artistic al meșteșugarilor locali. Plasat în centrul capitalei, de câte ori ieșeam de la o întâlnire "cu probleme", o jumătate de oră petrecută la Museo del Gaucho mă reconforta, uitând de toate și transpunându-mă în șaua unui murg criol (știu să călăresc destul de bine din adolescență) prin nesfârșita pampă sud-americană. O altă locație favorită în Montevideo-cultural mi-a fost Palacio Taranco, fostă proprietate a nobilului Felix Ortiz de Taranco, construit la 1907 de doi arhitecți francezi, o splendidă operă reprezentativă pentru "Belle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care singura vegetație de sub copaci este rochița rândunicii și singurul zgomot care se aude sub bătăile inimii tale. Într-un basm englezesc pe care mi l-a citit odată mama, un băiețel se dăduse jos din patul din poză și călărise pe calul lui de lemn pe o cărare pictată Între copaci tăcuți. În timp ce Îngenuncheam pe pernă, Învăluit de somnolență ca Într-o ceață și cu senzația de confort produsă de pudrarea cu talc, Îmi imaginam că mă cațăr În tabloul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ce ducea În sat. Între timp soarele apusese. Întunericul se lăsă ciudat de repede. Fratele meu declară că Îi e frig și a obosit, dar eu l-am mânat mai departe și În cele din urmă l-am convins să călărească câinele (singurul membru al formației care Încă se mai distra). Am mers mai mult de două verste, luna răspândea o lumină fantastică și fratele meu, complet amuțit, Începuse să cadă tot mereu de pe câinele pe care era cocoțat, când Dmitri
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
primele mele contacte cu Cehov sau Andreev. Vânătoarea de fluturi și diverse sporturi Îmi ocupau orele Însorite, dar oricâte exerciții fizice aș fi practicat, nu scăpam de neliniștea care mă propulsa În fiecare seară În confuze călătorii de descoperiri. După ce călăream aproape toată după-amiaza, plimbarea cu bicicleta În amurgul colorat Îmi dădea o senzație ciudat de subtilă, aproape imaterială. Întorsesem cu susul În jos și coborâsem sub nivelul șeii ghidonul bicicletei mele Enfield, transformând-o Într-o versiune proprie a unui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pseudo-pușkiniene. Scuzabile erau doar un ecou al tunetului lui Tiutcev și o rază de soare refractată din Fet. În rest, Îmi amintesc vag de menționarea „ghimpelui memoriei“ - vospominania jalo (pe care o vizualizasem de fapt ca ovipozitorul unei muște ihneumonide călărind o omidă de varză, dar nu Îndrăznisem s-o redau așa) - și ceva despre parfumul vechii lumi adus din depărtare de o flașnetă. Cele mai penibile dintre toate erau rușinoasele spicuiri din textele cântecelor lui Apuhtin și ale marelui duce
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se scuză el, sărutând-o pe frunte. Voichița se aprinde ca para focului până-n lobii urechilor. Clipește cu genele prelungi ce-i adumbresc ochii de cicoare, dându-le un aer de mister, îndulcit de gropițele din obraz. Te-am văzut, călărești pe deșălate, ca un tatar. Voichița, îmbujorată, cu ochi strălucitori, tremurând, zice cu mândrie: Taica m-a-nvățat. E un călăreț neîntrecut. În Poiana Zânelor, erau florile precum un covor. Și chiar sunt zâne, acolo, în poiană? face a se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cămașa lipită udă de sudoare, sprijinit de perete, împietrit, privește în gol cu ochii împăienjeniți în lacrimi. Îi crescuse și barba... Și nu erau decât patru zile; venise spre el cu mânuțele întinse: "Tata căluțu!". Era bucuria lui să-l călărească, să râdă și să-l îndemne cu pintenii în coaste: "Hiii căluțu!"... Maria îngenunchease la marginea patului, despletită, strângând la sân, cu disperare, piciorușele lui Bogdan, speriată parcă să nu i-l răpească cineva. Ochișorii lui albaștri erau căscați, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vadă cu ochii lui! Să trăiască cu noi toate spaimele noastre! Să afle și illustrissimii venețieni din chiar gura "ambasadorului" lor, cât de greu ne e... cât de greu... Și ce aere-și mai dădea Don Gerardo ista, povestește Mihail. Călărind alături, prin sate, prin târguri, illustrissimul cârnea din nas mormăind: "Barbaro!... Primitivo!... Coliba... A noi Cattedrale! Palazzo! Universita!"... Și ce se mai umfla în pene, de-mi venea să-i ard un lat de sabie pe spinare... L-am trimis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în românește, poeme amintind prin tonuri subterane ceva din durerea după scufundarea vasului Estonia: Calul de lemn M-am născut în enoria Mora în anul 1940. În satul Bergkarlas, unde am fost pictat în roșu de trandafir. Mulți m-au călărit. Multe căruțe am tras. Cel mai mult am stat sub birou gândindu-mă la copiii care s-au înecat. Limba Nu numai scriitorul clasic, suitor pe iambii versului, nu numai modernistul stârnitor de polemici literare... dar și nervii mării, dar
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
felul. Voi aprinde candelabrele, ca de obicei, pentru a întâmpina Noul An, voi deschide Biblia să văd ce va fi în timpul care „bate din copite” ca un mânz nerăbdător să ne ia pe spate (pe cei cărora ne place să călărim pe tot felul de pegași aerieni), să ne zdruncine bine și să ne bată cu părul lui aspru fețele mai bătrâne cu un an. Stockholm, 19 octombrie 1974 Poți ieși în rochie de cristal Frumusețea ta continuă Ochii tăi varsă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
capitală, ca mulțumiri pentru serviciile făcute). Singura personalitate creștină autorizată să însoțească poliția în anchetarea masacrelor era Maica Pucci, superioara de la "Filles de la Charité", care conducea Spitalul din Salonic. Turcii îi conferiseră gradul onorific de colonel, iar această femeie admirabilă călărea alături de jandarmi peste tot, pe drumurile Macedoniei, ducînd ajutoare, alinînd suferințe, aducînd răniții și îmbărbătînd sufletele. Ne întrebam prin ce mecanism miraculos putea să reziste, cu un astfel de regim, un corp firav și bolnav (un singur rinichi, un plămîn
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
au aruncat în mare corpul expediționar italian. 45 "Il Re-Galantuomo" Regele galant este porecla dată lui Victor-Emmanuel al II-lea, foarte amator de femei frumoase. 46 Automobiliștii purtau căști de piele și ochelari de scafandru. 47 Pe vremea aceea doamnele călăreau în "amazoane" adică așezate cu ambele picioare de aceeași parte a șelei care era concepută special pentru acest mod de a încăleca. 48 Din 25 în 25 de ani, catolicii țin un "an sfînt" (spre pildă, anul 2000). * Vezi pag
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
descrie Sciția atemporală, luând ca pretext memorialul unui iacut. Cantitatea fantastică a peștilor, vânatului e nota esențială. Cu un glonte se pot doborî deodată cincizeci și trei de păsări. Nopțile de Sânziene evoacă o Sciție mai apropiată, constituită de urmașii pecenegilor. Aceștia călăresc pe cai nepotcoviți, fac focul cu amnare și iubesc pădurea. Un francez venit să exploateze lemnul se vede boicotat de către toată lumea. Baltagul e un roman al transhumanței cu intrigă antropologică. Acum suntem în Dacia, în teritoriul muntenesc al oierilor. Un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
antisemiți! Pe la începutul secolului lV î.e.n. au înnebunit ei toți după atîta supt la țîța Sata- nei și au început să se maimuțărească cu tăierea împrejur că ar fi singurii aleși de tartorul lor Iahwiță cu cornițe ce trebuie să călărească și tîlhărească toată lumea. Este foarte important pentru înțelegerea istoriei acestor ținuturi să spun că nici hitiții care au dăinuit ca stat pînă către mijlocul secolului Xll î.e.n. dar nici egiptenii nu-i amintesc pe ivriți în izvoarele lor dar cabirii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în cultura română nu există un cuvînt scris despre aceste tăblițe de plumb deși unii știau de existența lor în urmă cu 135 de ani, dovedește spaima pe care o trăiesc aceste lepădături ale neamului nostru care vreau să ne călărească în continuare cu mitul latinității imperialiste așa cum ne-au călărit tovarășii comuniști cu mitul echității socialiste. Trebuie să distrugem aceste structuri de gașcă ce s-au înstăpînit pe destinul nostru dacă vrem să scăpăm de statutul de idioți ,,educați” de către
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
tăblițe de plumb deși unii știau de existența lor în urmă cu 135 de ani, dovedește spaima pe care o trăiesc aceste lepădături ale neamului nostru care vreau să ne călărească în continuare cu mitul latinității imperialiste așa cum ne-au călărit tovarășii comuniști cu mitul echității socialiste. Trebuie să distrugem aceste structuri de gașcă ce s-au înstăpînit pe destinul nostru dacă vrem să scăpăm de statutul de idioți ,,educați” de către statul român. Ceea ce scrie pe tăblițele de plumb din cîte
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
politicește (7), juridicește (5). Unele forme în -ește (-icește) din dicționare nu s-au regăsit în corpus, cauzele cele mai importante fiind limitarea corpusului, din punct de vedere tematic și fizic 9, și dispariția reală din uz a unora (bucherește, călărește, morțește etc.). Statutul majorității adverbelor marcate în DOOM2 ca "rare" (călărește, dăscălește, fulgerește, hoțomănește, înțelepțește, lăcomește, măgărește, meșterește, mojicește, neghiobește, nerozește, ogărește, pescărește, pisicește, plugărește, preoțește, slugărește, științificește, tehnicește etc.) ori ca "învechite" (elinește, eroicește, fățărnicește, husărește, ideologicește, leșește, mașinalicește
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
nu s-au regăsit în corpus, cauzele cele mai importante fiind limitarea corpusului, din punct de vedere tematic și fizic 9, și dispariția reală din uz a unora (bucherește, călărește, morțește etc.). Statutul majorității adverbelor marcate în DOOM2 ca "rare" (călărește, dăscălește, fulgerește, hoțomănește, înțelepțește, lăcomește, măgărește, meșterește, mojicește, neghiobește, nerozește, ogărește, pescărește, pisicește, plugărește, preoțește, slugărește, științificește, tehnicește etc.) ori ca "învechite" (elinește, eroicește, fățărnicește, husărește, ideologicește, leșește, mașinalicește, măiestrește, obrăznicește, obștește, penalicește, ticăloșește, volintirește, volnicește, vrăjmășește, vremelnicește etc.) este
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
1 blogărește (I) - - - - - 1 boierește 10 - - - - 10 bourește (I) - - - - - 1 broscărește (I) - - - - - 1 bucherește (rar) - - - - - 0 bucureștenește (I) - - - - - 1 bulgărește 11 1 - - - 12 burlăcește (C) 1 - - - - 1 calicește - - - - - 0 camaraderește - - - - - 0 caragialește (I) - - - - - 1 carnavalește (I) - - - - - 1 cavalerește 2 - - - - 2 călărește (rar) - - - - - 0 călugărește 1 - - - - 1 cămătărește - - - - - 0 cărăușește - - - - - 0 cărturărește (rar) - - - - - 0 cătănește (reg.) - - - - - 0 căzăcește - - - - - 0 câinește 1 1 1 - - 3 câmpenește (I) - - - - - 1 cehește - - - - - 0 cerește (I) - - - - - 1 cerșetorește (I) - - - - - 1 cetățenește - - - - - 0 chinezește 4 3 - - 1 8
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
departe de tradiție, cel puțin este în mare progres, și moral, și material.94 tragerea la semn Poporul român a fost întotdeauna un popor iubitor de sporturi. Danțurile naționale atât de numeroase, jocurile, precum oina, poarca și altele, vânătoarea, întrecerile călări etc. sunt atâtea dovezi că românul are mari aptitudini pentru aplicările sportive. În București, o veche tradiție făcea ca în ziua de Sf. Toader să se facă la Tei întrecerea sau încurarea cailor, dar tradiția a slăbit până ce a pierit
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
noi cu această funcție în Monito rul Oficial al României din ianuarie 1871 - era de „ajutor al șefului sergenților de oraș“. nu mele de „tistul“, era o figură tipică a Bucureștilor, scund, purta un barbișon subțire și două mustăți lungi, călărea un cal mic alb și avea pe mână, legat cu o curea, un bici după modelul rusesc. Ce vremuri, nu-i așa? Cei cinci comisari erau: Romniceanu în Roșu, Miulescu - cel cu crima din str. Soarelui 265 - în Verde, Gălășescu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
bani, trimise ordin lui Rosetti să încalece cu uniforma pe care o are și să vie la paradă, la nesupunere - arestul timp de o lună. Rosetti se execută. Însă în ziua paradei, își rupse turii pantalonilor. Fiindcă era din escortă, călărea întotdeauna lângă portiera trăsurii domnitorului și sălta pe șea astfel încât să i se vadă pantalonii găuriți la partea cea mai intimă. De la paradă C.A. Rosetti trecu în arest. Dar păcăleala fusese făcută. Când am venit în București, C.A
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]