16,186 matches
-
e ciudată. Nu ți-e frică să umbli neîntovărășit? ȘARPELE: Ce știi tu... Sunt mai puternic decât cel mai puternic dintre regi! MICUL PRINȚ: Ei, ești un lăudăros! Prea puternic nu poți fi. N-ai nici picioare cu care să călătorești. ȘARPELE: Aș putea să te duc mai departe decât o corabie. Pe acela pe care-l ating îl redau neantului din care a ieșit. MICUL PRINȚ: Ce înseamnă neant? ȘARPELE: Nimicul. Neființa. MICUL PRINȚ: Nu-mi place. Eu caut viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
place, Micule Prinț, să te aud râzând. MICUL PRINȚ: Râsul meu e darul pe care vreau să ți-l fac. OMUL: Ce vrei să spui? MICUL PRINȚ: Uite, stelele nu sunt la fel pentru toți oamenii. Pentru unii, cei care călătoresc, stelele sunt călăuze. Pentru alții sunt numai niște luminițe. Savanții văd în ele doar probleme. Pentru Afaceristul meu, erau bucăți de aur. Însă pentru dânșii toate stelele astea nu au grai. Numai pentru tine stelele vor fi ca pentru nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-vă: oare Floarea Micului Prinț mai este, sau nu? Și veți vedea cum totul se preschimbă. Și, în afară de mine și de voi, nimeni nu va pricepe, niciodată, că lucrul acesta e atât de prețios. Și încă ceva: dacă, vreodată, veți călători prin pustiu și veți ajunge aici, vă rog, nu vă grăbiți, zăboviți puțin în dreptul stelei. Și atunci, dacă vine la voi un copil, dacă râde, dacă are părul de culoarea grâului copt, dacă nu renunță niciodată la întrebarea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
auzind de investiție și scotocește în buzunarul halatului ca și cum ar dori să acopere paguba inconștientului ăsta care-și consumă tot salariul pe fluiere. În geantă, tot fluiere, fiecare cu altă denumire destul de ciudată, fluiere cu care e o pacoste să călătorești în fiecare zi spre serviciu, să te lovești de picioarele oamenilor. Apoi, seara, spre repetiție, alt calvar. Și toți care-i aduc mereu reproșuri că stă prea puțin pe acasă, că... - Am bani, nu e cazu’... - De unde ai bani? intervine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
că, pe căldură, toate înscrisurile astea vor crea un efect halucinatoriu. Un real excentric, sărit de pe fix. Tipa de lângă geam nu avea doar un tricou cu „Limited sport USA“, ci și o geantă. Și vreo treizeciși de ani. Și nu călătorea singură. Ci cu un balon. Avea un balon. Pe grătarul de deasupra. Printre papornițe și valize îl ținea. Un balon normal, nu dintr-ăla în formă de iepuraș, ursuleț, căprioară. Sau în formă de căprioară nu sunt? Un balon rotund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pui calul la șarabană și pe aici ți-i drumul! Ai grijă numai să nu treci prin fața miliției. Încolo, nu te întreabă nimeni. Îi duci până la Ghiță, frate-miu. Îi spui ce-i cu oamenii și îl rogi să-i călătorească până la Catrina, soră-mea. C apoi de acolo îi o aruncătură de băț până la Prut... I-a duce el Mitru, bărbatu-su, până aproape... Amu’ cum îți trece Prutul?” - a grăit bătrâna, ca o adevărată căpetenie de haiduci. „Lasă că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nani odoraș, / Somnul să te împresoare,/ Visul să-ți fie frumos / Luminat de soare,/ Nani, nani, Ducu mamei!"/... și alte urări pe care numai o mamă iubitoare i le poate dori puiului ei drag. Copilul adormea legănat de cântec și călătorea în lumi feerice. Ea îi priveghea un timp somnul și, când buzele lui schițau un zâmbet, se întreba: Oare ce visează odorașul mamei?" Când copilul începuse a gânguri, Simona îi dădu un nou telefon doctorului să-i spună vestea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o poveste, căută Simona să alunge acest gând care probabil avea în mintea copilului alte adâncimi, putând să se transforme cu timpul într-o obsesie. E o poveste, dragule, întări ea și încercă să citească mai departe, dar gândurile ei călătoreau deja pe coordonatele creionate de acești copii, colegii lui Răducu. Deși puterea de înțelegere a copiilor pare a fi limitată, nu trebuie subestimați, pentru că adesea ei sunt preocupați de unele probleme majore și spinoase ale vieții. ,, Auzi la ei," își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
celor agitate. Se manifestau mai curând ca melancolice, înclinate spre reverie și locuind mental în sfere siderale. Nimic din comportamentul lor însă nu demonstra că au simțul realului; imaginația, îmbolnăvită și ea, le scosese de sub controlul normalului, făcându-le să călătorească în alte zone și dându-le senzația iluzorie că sunt pe deplin fericite. Când Simona se trezi a doua zi, văzu în jurul ei femei despletite, îmbrăcate în cămăși albe nefiresc de largi, făcând diferite gesturi obscene. Câteva se plimbau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
întipărit decât biroul meu jalnic, la care lucrez mereu, și cușca aceea de ghișeu zidită prost și zugrăvită în culori cenușii și triste. N-am alte amintiri. N-am fost niciodată într-un concediu, nici măcar într-unul medical. N-am călătorit nicăieri până acum, lucru pe care, poate, cei mai mulți oameni îl fac, pur și simplu, din obișnuință, văzând în asta ceva cum nu se poate mai firesc, ca un drept al lor legitim. Fericiții! N-am văzut niciodată altfel marea, ori
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
însă, stăteau foarte aproape de calea ferată. Când sosi trenul, toți cei prezenți se speriaseră că le va lovi, atât de aproape erau de el. Dar nu li se întâmplase nimic. Printre cei prezenți, spunea părintele, era și un călugăr care călătorea dintr-o mănăstire la alta, căruia Dumnezeu îi dezlegase pentru o clipă ochii duhului și văzu doi diavoli care se certau rău între ei. Unul îl certa pe celălalt pentru că nu împinse copilele sub tren. - De ce n-ai împins pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în oameni. Locuiesc preponderent în localități cu diversitate etnică redusă din județe dezvoltate (tabelul 29). Naționalismul identitar de intensitate ridicată este specific persoanelor cu un nivel redus de educație, cu puțină experiență de viață în afara localității de rezidență (nu au călătorit în străinătate), rezidente în localități mici, izolate, din județe relativ sărace. Tabelul 29. Profilul persoanelor care susțin diferite tipuri de naționalismtc "Tabelul 29. Profilul persoanelor care susțin diferite tipuri de naționalism" Tabelul prezintă în formă simplificată rezultatele a trei modele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
ales lui Carmen, feminista autentică, a cărei blândețe nu o să o uit niciodată. Mulțumesc Olimpiei Marina, gazda atâtor zile petrecute la Bonday Beach. Mulțumesc familiei Roca (Liana și George) pentru îmbelșugatele lor prânzuri și mai ales pentru înlesnirea de a călători nestingherită prin Sydney și împrejurimi. Mulțumesc maghiarei Ilona din Sydnei care mi-a prilejuit o călătorie extrem de interesantă până în cel mai îndepărtat colț al Sydney-ului. Mulțumesc Stelei Breazu, mama ambasadoarei României la Cambera, Manuela Vulpe, pentru primirea călduroasă de Ziua
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
încearcă ea să supraviețuiască Marii Revoluții, cea care a rupt Cortina de fier. "Trebuia să observi că sunt doar îndrăgostită, nu și idioată", spunea Zinzin, vorbind cu iubitul ei ficțiune la telefon. Pentru a suporta mizeria de viață prin care călătorea, și spera ca această călătorie să fie doar accidentală, Zinzin își crease o ficțiune bună la toate. Când era disperată, ficțiunea avea rol de sac de box, când voia să călătorească, aceasta se transforma în avion, întodeauna în avion, deși
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
telefon. Pentru a suporta mizeria de viață prin care călătorea, și spera ca această călătorie să fie doar accidentală, Zinzin își crease o ficțiune bună la toate. Când era disperată, ficțiunea avea rol de sac de box, când voia să călătorească, aceasta se transforma în avion, întodeauna în avion, deși avea rău de înălțime visa să călătorească doar cu avionul, de aceea își crease unul pentru propria ei folosință. Avea nevoie de ficțiuni pentru a umple golul care o chinuise toată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fie doar accidentală, Zinzin își crease o ficțiune bună la toate. Când era disperată, ficțiunea avea rol de sac de box, când voia să călătorească, aceasta se transforma în avion, întodeauna în avion, deși avea rău de înălțime visa să călătorească doar cu avionul, de aceea își crease unul pentru propria ei folosință. Avea nevoie de ficțiuni pentru a umple golul care o chinuise toată viața, deși viața ei era demnă de invidiat, mulți chiar o pizmuiau, era sănătoasă, talentată, cânta
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
celor care au venit aici vor să câștige bani și muncesc până mor, fără să îi mai intereseze ceva. Sunt mulți care rămân zeci de ani în același cartier, sunt mulți care au venit din 1955 aici și nu au călătorit în Australia decât în interes de serviciu. Îl întreb într-un târziu pe Mihai, parcă se așezase uitarea peste noi, încercam să străpung crusta, Mihai face o mișcare de dezînnămolire, cu mișcări încete, paloarea feței îmi confirmă că vine dintr-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Lumea românească, II, 287, 18 martie 1938.) Omul de lângă mine spunea o poveste pe care nu o mai auzeam, îi vedeam profilul frumos, aproape nobil, silueta înaltă, pașii săltați pe nisip, în pantofi impecabili, aduși desigur din străinătate, îl vedeam călătorind, cumva trist, cu un aer absent, aici vorbea deja imaginația mea, ca toate poveștile mele cu feți frumoși și triști, nu-l puteam urmări mai departe, imaginația nu mai avea suflu sau nu mai voia să-l urmeze în locuri
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nimic de făcut. Voia să se dea cu capul de pereți, simțea o lehamite soră cu moartea, nu mai voia să trăiască. Se săturase de această existență care nu se deosebea de a unui dobitoc. Visase ani în șir să călătorească, să se simtă bine în casa ei, să facă o muncă cu rost, să se bucure pur și simplu de soare. Nimic din toate acestea. Se scula în fiecare dimineață, se ducea la serviciu, acolo trebuia să învețe o mulțime
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
izbi atât de puternic cu umărul, că aproape se prăbuși la pământ. Se uită în jurul ei și nu-și amintește unde se află. Cel care a izbit-o o înjura vârtos. O ia la vale cu sentimentul straniu că a călătorit pe alte meleaguri, căutând ceva, ceva a cărui sens îi scăpa. De ce se simțea atât de nefericită? Avea un soț rafinat, care putea fi confundat cu un soț ideal, avea doi băieți deștepți, sănătoși, era șefa celei mai bune orchestre
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe bani grei. Când a adus-o din Italia, s-a fălit la toți țiganii din ținut: "Îl trezești și pe Dumnezeu din visare cu ea", spunea acesta. Ai lui, ai ei, adică țiganii, nu au putut fi opriți să călătorească spre direcția pe care și-o alegeau. Ea se "stricase" din acest punct de vedere. Respecta regulile cu o disciplină de fier. Dar numai așa a putut să se impună, numai așa a putut deveni o "majoritară". Își scutură capul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
par să aibă aripi, doar eu am rămas așezată pe pătură, cu mâinile în poală, cu ochii uscați, cu un zâmbet amar pe față. În timp ce trenul mă duce spre Hornsby, casa mea vremelnică, mă gândesc că secolul douăzeci și unu începe schizoid, călătoresc la sute de metri sub pământ de parcă m-aș plimba pe bulevard, e reprodusă lumina de afară, totul în jur te face să crezi că traversezi un oraș natural. Pe monitoarele aflate peste tot vezi în permanență spectacolul lumii, ești
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-se de cuvinte. În ochii lor scânteiau bucurii enigmatice, gânduri... Se vede că întotdeauna în afara cuvintelor există ceva care ar putea da glas multor porniri sufletești, mai pline de substanță, încărcate de sensuri, împovărate de sentimente însoțite de enigmatice tăceri. Călătoreau pe un drum fantasmagoric. Tinerețea refuză întotdeauna orice, în afara viselor frumoase, pentru că ea nu cunoaște nici un fel de obstacole. Vișinel o ținea pe Voica strâns, aproape de el, de teamă să nu i-o fure noaptea. Orașul, care li se păruse
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să recuperăm ceea ce am pierdut. Un lucru e limpede, o primăvară topită de timp nu mai ai cum să o readuci. Trebuie să aștepți o alta care în nici un caz nu poate fi la fel cu cea care s-a călătorit. * Nici mama și nici fata nu au închis un ochi toată noaptea. Până a doua zi, când avea să afle toată povestea, detaliat, i se părea bietei mame un veac. Trăia alături de fiica ei, cu toată intensitatea, marea decepție. * Zilele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
le puteam spune celorlalți despre handicapul meu, îmi era rușine să admit că nu mă cunoșteam la fel de bine. Singurii care mă acceptaseră erau rudele și câțiva prieteni, iar eu mă resemnasem că aveam să rămân așa pentru tot restul zilelor. Călătoream mult și îmi făcusem un obicei, de câte ori intram în camera de hotel primul lucru pe care îl încercam nu era patul, ci oglinda, însă, de fiecare dată, aceeași dezamăgire. O singură dată a trebuit să înnoptez într-un mic oraș
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]