2,073 matches
-
povestesc tot restul. Chiar și paginile despre America (pornind de la Chicago) din Iarna decanului, pentru care cele despre România (pornind de la București) sînt un fel de contrapunct, cîștigă din intersecția fortuită a celor două universuri, prilejuită de o vizită la căpătîiul unei bătrîne staliniste muribunde, mama soției naratorului și fostă subalternă a Anei Pauker, dezamăgită de transformarea În coșmar a utopiei comuniste În care crezuse la tinerețe. Bătrîna era inspirată de Florica Bagdasar, de care voi vorbi din nou la nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și într-un reportaj pe CNN și, când le aduceau la tribunal, buluc televiziunile pe ele. Toate trei, asta o știau și copii din sat, trăiseră cu Chiru din Baltă și după ce fusese inundarea cu barajul rămăseseră fete nemăritate, fără căpătâi. Se mai duceau în noaptea de Sânziene în Baltă, topeau ceară în niște căiuțe și o aruncau în apă. Din locul unde cădea ceara se zice că ieșeau bărbați ucigător de frumoși, cu priviri de îngeri speriați și zâmbete vinovate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aceea pentru care se pregătiseră de la începutul veacurilor, pentru că dacă vor ieși învinși, nu vor mai avea o altă ocazie și vor dispărea pentru totdeauna din selvă, din istoria marelui fluviu și de pe fața Pământului. Inti Ávila se îndepărtă de căpătâiul fetiței care agoniza, îl lăsă pe misionar să se ocupe în continuare de ea și se așeză pe jos, lângă Sierralta, cu spatele rezemat de un trunchi de copac și cu picioarele atingând rugul. Bătrânul Xudura amesteca în tăcere într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
La Dor Mărunt se întâlnesc românii, Ca la Ipotești de Bărăgan, La Dor Mărunt își bucură străbunii Cu inima lui mare, de țăran. La Dor Mărunt, sub cerul său din dintâi, Trecutul țării vină să rămână, Cu Eminescu dorm sub căpătâi Și casele și apa din fântână. La Dor Mărunt, când pruncul se botează, Când Duhul, Tatăl, Fiul vin și-i pun Iubirea lor pe creștet îi urează Să fii ca Eminescu de român. La Dor Marunt a scris mai ieri
La Dor mărunt. In: Dor de Ipotești by Marin Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/269_a_514]
-
dat căldura sufletească pe care ea o aștepta, cu sufletul la gură, de la el. După aproape trei luni... avea să se atingă, răpusă de cumplita boală a supărării, cea mai cumplită dintre boli. Poate, ar fi trebuit să fie la căpătâiul mamei, când sfârșitul era aproape și boala necruțătoare avansa... dar, nu s-a putut. ”- Nici el, nici eu, își zise Iorgu, nu ni-am îndeplinit toată datoria fată de acea fiintă iubită și aleasă... Poate că, în nesfârșita ei noapte
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
rochiei roz, în ton cu chipul său diafan. Voia să fie demnă pentru o astfel de ceremonie; s-a abținut să mai plângă, deși, chiar dacă mai voia, nici lacrimi nu mai avea, izvorul de unde se adăpau, secase. Stătea la căpătâiul lui și doar îl mângâia cu privirea și cu mâinile, uneori, pentru a-i mai atinge fruntea și de a mai sta de vorba cu el, în gând. Simțea că sufletul lui este undeva, alături de al ei și îi aude
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
afla în jurul ei. În biserică era foarte cald. În afară de faptul că era o zi de vară călduroasă, se mai adăuga atât căldura de la lumânări cât și sufletele atâtor oameni care îl conduceau pe George pe ultimul drum. Frusina stătea la căpătâiul lui cu privirea ațintită numai la el. La un moment dat observă că pe fruntea lui apăruseră broboane de transpirație în timpul slujbei de binecuvântare și chipul lui surâdea. Li s-au pus și verighetele pe degete. Frusina se gândea că
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
-și alina durerile împreună cu ei. Trecuse un an și jumătate de când murise George. Viața ei se desfășura în virtutea inerției; serviciu, casă. De fiecare dată, când își aducea aminte de el o podidea plânsul. Fotografia lui stătea într-o ramă, la căpătâiul patului. - Frusina, o întrebă tatăl ei într-o zi, de ce nu mergi iar la formația de dansuri, la cămin, am auzit că se fac concursuri în fiecare an. - Tată, nu pot, nu mă trage sufletul să dansez când știu că
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
legionară a Început s-o capete Încă de mic, de la fratele său Traian și de la gazda Ioan Popa din Odorhei, apoi În cadrul Frăției de Cruce și, mai apoi, de la școala de viteji și de eroi, numită Mișcarea Legionară. Cărțile de căpătâi erau, ca ale autorului, Noul Testament, opera lui Eminescu, Cărticica șefului de cuib și Pentru Legionari (ambele Îl au ca autor pe Corneliu Zelea Codreanu). „Cunoștințele sale de literatură și de filosofie le Întreceau pe ale oricărui coleg. Scria și versuri
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
sunteți unul dintre conducătorii Mișcării Legionare și că aveți la activul dumneavoastră atâtea crime. Ce crime, domnule procuror, vă rog să-mi spuneți una. -Păi, nu trebuie decât să mergeți la marginea Clujului pe Dealul Feleacului, ca să vedeți crucile de la căpătâiul victimelor dumneavoastră. În marginea Clujului? Întreb mirat. Victimele mele din marginea Clujului? De când, domnule procuror? Păi, din 1940, 1941, 1944, domnule Chioreanu! Bine, domnule procuror, dar din 1940, până toamna lui 1944, Clujul cu marginile lui, până aproape de Turda, ținea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Există, desigur, și femei blânde, supuse, dar acestea reprezintă un număr infim, neglijabil. De aceea le și considerăm „de excepție” sau, altfel spus, ca „rara avis”. Că așa stau lucrurile ne-o demonstrează cel mai limpede Biblia, această carte de căpătâi a omenirii cristianice, care valorează mai mult decât toate cărțile laice ce s-au scris și se vor mai scrie pe fața acestei planete. Iată, În cele ce urmează două citate biblice, pe cât de contrastante și diametral opuse, pe atât
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
e crematoriu? Ba da, este, cum să nu fie. Toată lumea cunoaște că acolo este crematoriu. Ei, dacă toată lumea cunoaște că acolo este crematoriu, duceți-l, pe mort, acolo; Îl ardeți; Îi aduceți cenușa În borcan, și v-o păstrați, la căpătâi, cât și cum doriți, fiecare, dintre voi, În parte! Dar, a Îndrăznit, cel cu ruga, să-i Înmoaie, poate-poate, inima, dar, zic, a rostit, el, cu ton jos: atunci, când o să muriți dumneavoastră, ce o să facem, unde o să vă Înmormântăm
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
hrănit din Veneția, nu a venit să se piardă pe străzile Veneției, să rătăcească prin Veneția, să participe la această lungă, infinită scufundare a Veneției, la această ceremonie de adio pe care lumea artelor și a literelor o joacă la căpătîiul Veneției... ? îmi este imposibil să nu vin măcar o dată pe an la Veneția, deși în ultimii ani îmi aduc sistematic cu mine un eseu al lui Răgis Debray intitulat Contre Venise. Un excelent eseu în care domnul Debray schițează profilul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și cu punerea sa în practică: „Prin aceasta îl cunoașteți pe Duhul lui Dumnezeu: orice duh care îl mărturisește pe Isus Cristos venit în trup este de la Dumnezeu” (1In 4,2). Principiul realității, a unui Cuvânt deja întrupat, este de căpătâi pentru evanghelizare» (EG 233). Pe bună dreptate putem spune că acest principiu este la fel de esențial pentru vitalitatea vieții consacrate, cât și pentru fidelitatea ei creativă și devotată față de necesitățile evangheliei și ale istoriei concrete care, mai înainte de a fi istoria
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
toate acestea prefer să evoc chipul samaritenei. Rodnicul text al Evangheliei după Ioan ne-ar putea duce foarte departe. Cât privește trăirea vieții consacrate și necesitățile actuale, doresc să atrag atenția asupra a ceea ce eu consider a fi versetul de căpătâi al întregii narațiuni ce ne-a fost transmis prin cea de-a patra Evanghelie: În privința asta, ai spus adevărul» (In 4,18). Pentru a ajunge la o astfel de transformare este nevoie de multă trudă interioară, simbolizată prin alegerea fântânii
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și, lăsând capul în jos, vorbi ca și când ar fi fost silită de fapte să se destăinuie: G. Călinescu - Vezi că... se spun multe lucruri grozave despre purtările Otiliei... E de vină moș Costache, care o râzgâie. Așa sunt fetele fără căpătâi și fără părinți. Sângele năvăli în obrajii tânărului. Indignarea se amesteca și cu temerea ca insinuațiile domnișoarei să nu fie adevărate, după câte lucruri neobișnuite văzuse în câteva zile. Chipul Otiliei, care îi răsărea în minte, îi spunea însă că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu temerea ca insinuațiile domnișoarei să nu fie adevărate, după câte lucruri neobișnuite văzuse în câteva zile. Chipul Otiliei, care îi răsărea în minte, îi spunea însă că bârfeala era neîntemeiată. Surprins totuși că Aurica numea pe Otilia fată fără căpătâi și fără părinți, se pregătea să cerceteze pe ascuțita domnișoară, când se auziră pași gravi, și Simion apăru în pragul ușii. Privea cu ochi care vor să intre în vorbă, dar nu deschidea gura. Aurica făcu prezentările: - Îți prezint pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe numele Otilia Mărculescu? Eu te-am numit totdeauna Giurgiuveanu! Otilia examină serioasă pe Felix. - Va să zică, asta era! Ți-a spus că sunt o străină! - Tu, o străină! Nu înțeleg. Însă m-a supărat că ți-a zis fată fără căpătâi și fără părinți. Dar tu ai părinți... Otilia împunse cu acul lucrul, oarecum agasată. - Ei, da, tanti Aglae și cu Aurica nu pot să mă sufere fiindcăle e teamă că au să piardă moștenirea... Aurica își închipuie că o să se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să fie o mărturisire înflăcărată, urmată de îngenuncheri și efuziuni indicibile. Otilia s-ar fi uitat râzând la el și i-ar fi omorât vorbele pe buze, cum se mai întîmplase. Ședea într-o zi pe pat cu mâinile sub căpătâi și urmărea cu tot sufletul mișcările Otiliei, de alături. Îi spunea în gând tot ce nu îndrăznea să-i spună în față. Deodată, Otilia apăru în pragul ușii deschise: - Ce faci tu aici, ziua nămiaza mare? La ce te gîndești
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
adevărat trebuia să fi fost în vorbele lor. Felix se întinse pe pat, greu de oboseală nespusă. Totul i se păru urât, dezolant, fără sens, casa lui Costache, o ruină părăsită, el însuși, un om aruncat în lume, fără nici un căpătâi. Ce să facă în această pustie, lăsată în grija unei bătrâne slabe de minte? Și Otilia, care îl certase că nu e cuminte că vrea să plece! Otilia i se desfăcu din întuneric. Își aduse aminte de întîia noapte în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
erau considerate ca rămase în viață timp de trei zile și erau plimbate drept sperietori, prin toate cătunele, de către echipe speciale. Iar la capătul celor trei zile, alte echipe speciale le constatau oficial decesul, organizîndu-le funeralii naționale și construind, la căpătâiul lor, cîte-un combinat. Devenise notoriu cazul unui delicios poet omagist care, înarmat doar cu semiluna unei unghii și cu bocceluța unei pungi de rahat, detașate, cică-se, de la făptura prezidențială, colinda județele, înfiera apucăturile mic-burgheze, amăra existențele primilor-secretari, îmbulzind pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pentru care, cu tot convoiul ăla, se reînșurubase aici era tocmai acela că-i ploua teribil în gură. Ca, măcar în noaptea cu pricina, să încalce și să îmbobîrțeze la o fermecătoare. În seara aceea, fermecătoarea adormise în canapeaua cu căpătâiul întors către sud, pentru a putea, în somn, să-l întîlnească pe profesorul Mircea Eliade. Aventura sa imaginară cu Marele Bărbat era marea ei taină perversă, voluptoasă și religioasă, dacă aceste lucruri puteau exista împreună. Luxul și justificarea ei nemărturisită
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-l întîlnească pe profesorul Mircea Eliade. Aventura sa imaginară cu Marele Bărbat era marea ei taină perversă, voluptoasă și religioasă, dacă aceste lucruri puteau exista împreună. Luxul și justificarea ei nemărturisită de femeie aleasă. De fapt, ori de câte ori își orienta acel căpătâi către sud, Maria C. Nicolici se trezea ea în patul (din vis) al Profesorului de Istoria Religiilor. Spre deosebire de lungile săptămâni în care, adormind cu căpătâiul către alte puncte cardinale, i se îngăduia doar să-i urmărească platonic, de la distanță, silueta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
împreună. Luxul și justificarea ei nemărturisită de femeie aleasă. De fapt, ori de câte ori își orienta acel căpătâi către sud, Maria C. Nicolici se trezea ea în patul (din vis) al Profesorului de Istoria Religiilor. Spre deosebire de lungile săptămâni în care, adormind cu căpătâiul către alte puncte cardinale, i se îngăduia doar să-i urmărească platonic, de la distanță, silueta fibroasă, aproape ascetică. Pe revoltător de lungile coridoare de la École des Hautes Études din Sorbona sau pe cele ale Universității din Chicago. Coridoare remarcabile, dar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
decât alții și, când, debarcat în măruntaiele unor București interbelici, se înscrie, dintr-un foc, atât la cursurile Facultății de Litere, cât și la conferințele Facultății de Drept, gestul nu-i semnifică neapărat hotărârea de a termina cu viața fără căpătâi de până atunci, ci denotă, mai curând, dezorientarea sa. 159 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI 152 DANIEL BĂNULESCU Se uita la picioarele tipei, ca și cum i s-ar fi părut că vede, coborând de acolo, o coadă mătăsoasă, groasă, catifelată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]