2,531 matches
-
restul să fie pus la pachet. O s-o mănânc mai târziu, îi spun chelnerului. Nici nu clipește. Oamenii fac astfel de chestii tot timpul în State. Nu m-ar deranja să merg într-un bar acum, orice bar, dar celelalte cască și Debbie vrea să se întoarcă la hotel și să-l sune pe Donald. Nu prea mi se pare o idee prea bună. Dar e prietenul meu, îmi răspunde Debbie nervoasă pe când împărțim nota. Încerc să-mi dau seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
-și mâinile cu o cremă urât mirositoare. Vrei? Îndreaptă amenințător tubul în direcția mea. Nu, mersi, doar am mai stat puțin de vorbă cu fetele, spun voioasă, ignorându-i fața bosumflată. Sunt amândouă logodite, nu e minunat? Lydia mă ignoră, cască și-și bagă crema de mâini înapoi în geantă. — Sper că zborul nu o să aibă întârziere la întoarcere. O să-i spun lui Mike să-i bage viteză. Să-i spună lui Mike? O auziți? Obrăznicătura! Mă întreb dacă se dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
câteva secrete. — OK, spune Lissy. OK. Am Înțeles ce vrei să spui. Dar nu Înțeleg deloc care e problema. I-ai spus unui tip din avion secretele tale... — Iar acum tipul ăsta a apărut la mine la serviciu. — Poftim ? Lissy cască niște ochi cât cepele. Vorbești serios ? Și cine e tipul ? — E... Tocmai sunt pe cale să-i rostesc numele lui Jack Harper, când Îmi amintesc de promisiunea pe care am făcut-o. E doar... un tip care a venit În inspecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe Lissy În club. Cât ea Îi arată cardul de membră unei fete de la un birou, nu-mi iau ochii de la spatele ei și, cât străbatem Încăperea imensă, aflată În penumbră, merg cu ochii țintă la covorul bej. N-o să casc ochii la vedete. N-o să mă holbez. N-o să... — Uită-te pe unde mergi ! Ups. Am fost atât de preocupată să merg cu ochii În pământ, că am dat drept peste Lissy. — Scuze, șoptesc. Unde să ne așezăm ? Nu-ndrăznesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
acum. — Ai Înnebunit ? spune Connor, dându-mi degetele la o parte și Încheindu-și nasturii grăbit. Emma, pentru numele lui Dumnezeu, suntem la birou ! — Și ce dacă ? Suntem tineri, ne iubim... Îmi cobor mâna un pic mai jos, iar Connor cască ochii mari. — Termină ! se rățoiește la mine. În clipa asta ! Emma, ce-i cu tine, ai băut sau ce ? — Nu vreau decât să facem sex ! E chiar așa de mult ce-ți cer ? — E chiar așa de mult dacă-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
acoperindu-și gura cu mâna. O să-și dea seama imediat că despre ea e vorba. N-am să mă mai pot uita În ochii ei, În viața mea. A fost un vis, OK ? Îngaim disperată, În clipa În care toți cască ochii la mine. Nu o fantezie. E cu totul altceva ! Îmi vine să mă arunc asupra televizorului. Să-l acopăr cu brațele. Să-l opresc să mai vorbească. Dar n-ar avea nici un rost, nu-i așa ? Un milion de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
A. Am Înțeles. Se lasă o tăcere lungă, În timpul căreia Lissy se uită atent la unghii, iar eu Îmi examinez atentă catarama de la ceas. — Și, chiar am... spune Lissy Într-un final. O, Doamne. Oarecum, recunosc. — Și... mă descurcam ? — Poftim ? Casc ochii mari la ea. — În vis. Mă privește fix, și obrajii i se colorează instantaneu. Mă descurcam ? — Lissy... zic, făcând o față agonizată. — Eram groaznică, așa-i ? Eram groaznică ! Știam eu ! — Nu, firește că nu erai groaznică ! exclam. Erai... erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-mi din ce În ce mai tare. Dar vreau să-ți spun ceva, Paul. Eu ți-am spart cana cu Campionatul mondial de fotbal. — Poftim ? Rămâne perplex. Îmi pare foarte rău. Am să-ți cumpăr alta. Mă uit Împrejur, la colegii mei, care au căscat ochii mari. Și eu sunt cea care a Înțepenit copiatorul atunci, demult. Adevărul e că... eu l-am stricat, de fiecare dată. Iar fundul ăla... Trec printre chipurile rămase mască și mă duc la panoul de la afizier și rup dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ținea să asiste ca la spectacol la „făcutul mesei“ (proces complicat, pe care probabil l-ar descrie nemaipomenit Jerome K. Jerome: Se ridică tăblia de deasupra, jumătățile celei de dedesubt se rabatează trăgând în sensuri opuse, până ce între ele se cască un spațiu în care intră tăblia de sus, asta trebuie potrivită în cepuri fără să-ți mai prinzi degetele - asta era). Vecinul asista hlizindu-se la circul nostru casnic, pe urmă venea să mă scoată din spațiul meu de liniștire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Sevgin, doar cu o aglomerare de minarete, foișoare, loggii, terase, grădini suspendate, unde n-am intrat niciodată - ba am intrat, am să-ți povestesc când o veni vremea... Până acolo sunt în altă bolgie. O haită de câini nemâncați își cască boturile negre spre trupul meu semiîmbrăcat, răstignit în vârf de pari. După vreo douăzeci de metri de echilibristică printre capetele lunecoase ale pepenilor, care dimineața, cu vederea încă netrezită bine, mi-apar totdeauna surprinzător în cale, începe satul, de unde mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Alecs - deja ne îndepărtaserăm binișor de mal, când sub noi gheața începu să trosnească. Dau să mă-ntorc - la primul pas, piciorul meu sparge gheața. Pun și celălalt picior de sprijin - tot în apă. Între cele două copci s-a căscat îndată gura în care mi-a intrat tot trupul, îngreunat de hainele de iarnă. Nu mai știu ce face în urma mea Alecs, îl aud numai țipând când îmi iese capul la suprafață, pe urmă în fața ochilor am doar apă verzuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din nou călugăriței, timid, și ea își lasă deoparte lucrul și mă privește de parcă așteaptă să vorbesc. Îmi plac foarte mult lumânările de aici, zic, cu un glas pios. Sunt din Habitat? — Nu, zice călugărița, oarecum surprinsă. Nu cred. — A. Casc ușor - pentru că sunt încă somnoroasă de la aerul ăsta tare de țară - și, în clipa în care îmi duc mâna la gură, observ că mi s‑a ciobit ușor o unghie. Încercând să fac cât mai puțin zgomot, desfac fermoarul genții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
plec la aeroport. Glasurile noastre politicoase și false; faptul că nu ne‑am putut uita unul în ochii celuilalt. — Înainte să plec, i‑am zis că nu cred că are timp pentru o relație adevărată în momentul ăsta. — Serios? Suze cască ochii. I‑ai dat papucii? — Nu asta am vrut. Vocea îmi e aproape un șoaptă. Am vrut ca el să spună că are timp. Dar el n‑a zis nimic. A fost... oribil. — Vai, Bex! Suze mă privește pe deasupra cănii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fi pus eșarfa Denny and George - de fapt, chiar am luat‑o de pe masa de toaletă. Dar am pus‑o imediat la loc. Nu știu de ce. — Hai, că‑i spargi, face Suze. Unde mâncați? — La Lorenzo’s. — La San Lorenzo? Cască ochii, impresionată. — Nu. Parcă nu. Doar... Lorenzo’s. N‑am mai fost acolo. — Ei, să nu uiți să comanzi șampanie, spune Suze. Și spune‑le că ești asaltată de o tonă de oferte și că, dacă te vor înapoi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și sunt gata să părăsesc scena pentru totdeauna. Cortina va cădea pentru ultima dată mâine dimineață la cinci și jumătate, când se schimbă gardienii. La ora aia, de obicei sunt mai puțin vigilenți. Paznicul care iese din tură o să plece căscând, în vreme ce noul paznic își va face intrarea tot căscând. Afară e întuneric. O noapte minunată, fără stele. Conducerea închisorii m-a pus sub pază specială, ca să nu mă sinucid. Însă nu se pot pune ei cu voința mea. Am strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
va cădea pentru ultima dată mâine dimineață la cinci și jumătate, când se schimbă gardienii. La ora aia, de obicei sunt mai puțin vigilenți. Paznicul care iese din tură o să plece căscând, în vreme ce noul paznic își va face intrarea tot căscând. Afară e întuneric. O noapte minunată, fără stele. Conducerea închisorii m-a pus sub pază specială, ca să nu mă sinucid. Însă nu se pot pune ei cu voința mea. Am strâns destule batiste și șosete ca să fac o funie. Pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
verifica informația privitoarela o deplasare a obiectivului În provincie, se va trimite o notă telefonică la Departamentul Regional Craiova prin care se va solicita Încadrarea lui operativă. — Dă-mi să semnez planul de măsuri și pune la secretariat ștampila! Și cască ochii la aeroport! Chiar dacă ai oamenii În teren, e cazul să te afli, incognito, acolo! Cu teoria stai bine, dar pe noi practica ne omoară! Și, dacă ai dat-o În bară, știi ce te așteaptă! Capitolul 12tc " Capitolul 31
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
eu m-am gândit, În nici un caz ei, care Încă se mai chinuiau să-l identifice. Dar care dintre ei spui că e? — Uite-l, tu, cu costum sport, geantă de umăr, geacă. N-arată rău pentru vârsta lui! Hei, cască ochii mai bine! Unde te uiți, că nu-i ăla! Ăla e Stan, pe care-l tot vezi la televizor, la Teleenciclopedia! — La Marea Adunare Națională! — La Congresul 11 era lângă știi tu cine... — Nu pot să nu mă mir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
rostite într-o curată limbă românească și cu o măiestrie de mare actor. Plus semireverența fermecătoare. Plus ultima formulă de politețe... la fel de falsă. ― Ooo!... Încă nuuu!... Dar, desigur... asta doriți... (semireverența). Vă rog să așteptați aici, distinsă doamnă. Contele tocmai căsca de plictiseală în camera de toaletă. Își schimbase hainele, își clătise gura, își examinase ridurile de pe frunte și unghiile. Acum, însă, nu prea știa ce să mai facă. Trecu în birou și se așeză în fața ferestrei dinspre parc. Nu aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lipi repede de sobă, ca să-și acopere cumva pieptul și pântecul gol de privirile mamei. Clucereasa Elenca deschise ușa și dădu să intre cu tava în mână, căci era tocmai ora zece, ora zakuskăi. Zări orătania caraghioasă crescută pe sobă, căscă ochii mari și izbucni în hohote. Râdea cu poftă, așa cum nu i se mai întâmplase din copilărie, acompaniată de zgomotul vaselor care săltau înveselite și ele pe tavă. ― Maman, te implooor, nu râde! miorlăi Iancu, simțind cum îl frige soba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
genunchi, într-un separeu alăturat, de unde putea auzi și vedea, la nevoie, fără să atragă atenția nimănui. PAGINĂ NOUĂ 7 Ledoulx se plictisea. Stătea pe scaunul de la birou, avea o scufie pe cap, picioarele bine învelite cu o pătură și căsca. Nici în dimineața asta nu ieșise. Nu scosese nici măcar un deget afară, pentru că nu suporta gerul „siberian” al Bucureștiului. Focul ardea din zori până seara târziu - inimaginabilă cheltuială! -, dar contele se văita că simte totuși frigul de afară. Ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ineficiența, mi-am luat unele măsuri de prevedere. Un duplicat al acestui raport, ca și cererea de retragere a agentului deconspirat, au fost deja trimise împăratului. FINAL PASAJ RETRAS Bărbia lui Ledoulx alunecase mult în jos și greutatea ei îi căscase aproape de tot gura. Când își dădu seama, consulul și-o închise repede, pufnind pe nas din cauza furiei și a fricii. ― Bursuc? Vulpoi? Se știe tot! Uitase de pătură și, când dădu să sară de pe scaun, se împiedică în ea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
s-a bulucit cam încruntat la plecare. Apoi... doar tăcere, cu ușa asta închisă mereu, de-i știu toate cuiele și... ― Ivan! tună Kutuzov. Ordonanța năvăli pe ușă și luă poziția regulamentară. ― Aici, Înălțimea Voastră! ― Ce faci, neisprăvitule? Pe unde caști gura? Te joci cu fătucele, ai? Adu-mi ceva de băut! Repede! ― Da’... ― Da’ ce? Ivan se repezi pe ușă. Asta nu era a bună! Băutură în loc de mic dejun! Și iar îmbrăcase mantaua aia veche, roasă pe la guler și pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care, ca și Pinky, scosese un țipăt când o identificase prima dată pe maimuța care o umilise la cinema. E clar că a fermecat maimuțele. Acestea se grupaseră în jurul lui Sampath ca o gardă de corp grațioasă, cu păr grizonat, căscând și scărpinându-și trupurile frumoase. Aproape toate doamnele aveau o poveste, măcar de mâna a doua, dacă nu chiar a lor, despre sariuri sfâșiate și lenjerii, și se minunau: Ia te uită la maimuța aia. E cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
-i facă un vaccin antitetanos. Era încă devreme. Fumul de la focurile aprinse în gheretele de ceai acoperea soarele palid de iarnă. Băiatul de la Hungry Hop se afla în bazar împreună cu toți vânzătorii, care abia se pregăteau să-și deschidă dughenele, căscând și scărpinându-și burțile între timp. Indiferent de standard, băiatul acesta era cam încet. E drept că avea oarecare umor, era bine intenționat și, în general, bine dispus, numai că nu era foarte conștient de ceea ce se întâmpla în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]