2,455 matches
-
pumnale și iatagane. Unii văzuseră doar o umbră lângă ei și simțiseră că inima li se oprește sub forța unei lovituri cu date podul palmei. Alții fuseseră secerați de o lovitură joasă de picior, care le zdrobise gleznele, și, odată căzuți, ieșiseră din viață fără să știe ce li se Întâmplase. Omul pe care trebuiau să-l ucidă era peste tot și nicăieri. Fiecare din ei putea vedea doar un fragment de mișcare, o umbră prinsă cu coada ochiului, un braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de pretutindeni, ca un răspuns la o Întrebare care nu fusese rostită. Întrebarea aceea era: „Sunteți gata să jertfiți tot ce mai aveți pentru acest vis?” Iar răspunsul venea ca un râu de munte, Învolburat, sărind peste pietre și bușteni căzuți, năzuind spre vărsarea În marele fluviu al libertății. „Eliberarea!!!” Cuvântul voievodului se Întorcea, ca un ecou, dar nu era doar ecoul, ci erau zecile de mii de voci care Îl rostogoleau din vârfurile munților spre văile sălbatice de la Bradu Strâmb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pentru ea. Cu toate astea, dacă are noroc, va putea să bage în tolbă una sau două perechi din rațele Gadwall, care îi zboară indiferente pe deasupra capului. Pran este tulburat când află că va fi sarcina lui să adune păsările căzute. Este chiar îngrijorat când Yasmin îl împinge spre o barcă îngustă cu fundul plat și vâslește să-l așeze în fața locului de tragere. Nu ne vor omorî? o întreabă pe tânăra hijra, care se tot chinuie cu vâslele, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ajunși de povară, ca plugul se taie în brazde, cu gândul tulpinilor încă, iar mugurii tainei pocnesc în odaie, pe lângă lumina ce-ncet îi mănâncă, părinții mei dragi s-au urcat pe fântână și-n urmă izvoarele singure mână Noiembrie căzut (tatălui meu) Nu plâng, n-ajung, dar uite, am lăsat fântâna să se nchidă-n loc de ghizd cu ața de chirurg și apa, ca o margine solidă în care unde roșii, părăsite ca minele de plaur nu mai curg, s-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
refuzat, de asemenea, dinastie după dinastie, să construiască o apărare corespunzătoare pentru țara noastră. Ei credeau China mult prea civilizată ca să-i treacă măcar cuiva prin cap să o provoace. Și uite unde am ajuns: dinastia e precum un elefant căzut care își ia răgazul pentru a-și trage ultima suflare. Confucianismul s-a dovedit a avea lipsuri. China a fost învinsă. Nu am primit nici respect, nici corectitudine, nici sprijin de la restul lumii. Aliații noștri din vecini ne privesc cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
picturi murale înfățișând dormitoare sofisticate în care oameni îmbrăcați opulent se desfată în toate modurile imaginabile. Personajele sunt desenate cu stil. După ce ochii mi se obișnuiesc cu lumina, încep să văd semnele dărăpănării - peste tot, vopseaua e sărită și tencuiala căzută. Locul are un miros ciudat, un amestec de parfum și tutun rânced. De după o tejghea își face apariția o femeie cu față de broască și cu o pipă aprinsă în gură. O salută pe Fann Sora cea Mare cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
minuni. I-am spus lui An-te-hai că-l voi lua ca ucenic. An-te-hai l-a învățat manierele cuvenite și Li Lien-ying s-a dovedit a învăța repede. Mulți ani mai târziu, Li mi-a mărturisit că mă păcălise. Ascundeam părul căzut al Majestății Voastre în mâneci, mi-a zis el. Însă nu se simțea vinovat; mă înșelase pentru binele meu, căci s-a gândit că părul îmi cădea din cauza neliniștii din viața mea și era convins că mă voi vindeca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
putea prea bine bănui. Se hotărî până la urmă și se apucă să frământe chipul Celui ce Doarme sub urzicile din codrul vânăt și tremurat de Apa Morților de la Miazănoapte. Acela, Însă, nu se lăsă Înfățișat. Pe Tușa o găsiră vecinii căzută la pământ, cu brațele și picioarele moi, cu gura strâmbă din care curgea În praful bătăturii un fir lucitor de scuipat. Aluatul dăduse peste răscoale din copaie, oamenii și lucrurile Își lăbărțaseră și-și bulbucaseră nefiresc formele de cocă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tălpile și călcâiele ori, când cântecul se tânguia sfâșietor, răscolindu-le sufletele zbuciumate, se așezau la masă și dădeau pe gât vinul din pahare și carafe. Supărate că porcii dinăuntru nu prețuiau cum se cuvenea munca lor și văzându-i căzuți aproape În nesimțire de la băutură, cele două neveste Începură să care cele pregătite de ele, ca să se răzbune, dar să și facă o faptă bună, soldaților care, Întinși pe iarbă, beau vin pe inima goală, ascultau muzica tarafului și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care trecuse sfâșiindu-se adânc. După ce nevasta Îl părăsise chiar În noaptea nunții, căzuse - după cum el Însuși spunea În cercuri restrânse - În nesfârșitul gol ce se căscase-n juru-i și se avântase În alcool și-n Împreunări disperate cu femei căzute, găsite pe te miri unde, dăruitoare grăbite de farmece, dar și de boli lumești, pe care bărbatul cu busola pierdută și cu nordul răspândit În toate celelalte puncte cardinale găsise de cuviință să le trateze, până la uitare de sine, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
făcea decât să se unduiască înainte și-napoi. Unii dintre oameni săriră în pripă la baza zidului cu acoperiș; alții nu putură ajunge atât de departe. Mulți dintre cei care încercaseră căzură pe fundul șanțului. Și, din cauza armurilor grele, cei căzuți se scufundară până la mijloc în apa noroioasă, cu miros viciat, de culoarea cernelei. Chiar dacă puteau să se ridice și să strige, tovarășii lor de deasupra nu se uitau în jos nici un moment. În Nishikikoji, trupele clanului Akechi demolau locuințele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Atacați! Ce mai așteptăm? — Luați zidurile cu asalt! Întrecându-se pe negândite să cucerească mai întâi intrarea, îi îmbrânceau în lături pe cei nehotărâți, doborându-i chiar la pământ. Câțiva oameni din față fură împinși în șanț, în timp ce atât cei căzuți, cât și cei de sus scoteau strigăte de luptă. Apoi, în mod vădit intenționat, trupurile și mai îndepărtate începură să împingă și ele. Alți oameni se rostogoliră în șanț. Cât ai clipi, o porțiune a șanțului se umplu cu luptători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și nu-și descheie armura; doar stătea în fața castelului. Pajii săi erau și ei prezenți, aliniați în spatele lui, așteptând, cu solemnitate. În sfârșit, subunitățile de războinici începură să intre, în pas vioi, pe poartă, unele după altele, purtând trupurile camarazilor căzuți, peste care așternuseră drapelele. În continuare, răniții fură aduși pe brațe sau intrară pe picioarele lor și rezemându-se de umerii celor de-alături. Cele circa treizeci de victime pe care le suferise clanul Maeda nu se comparau cu pierderile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ziua plecării, în scopul de a definitiva mijloacele defensive de la Osaka. Era zorii celei de-a douăzeci și una zile din Luna a Treia. Păsările își răspândeau ascuțit cântecele în stufărișurile de lângă Osaka. Florile de cireș se scuturau și, pe străzi, petalele căzute se învolburau prin jurul lungii procesiuni de cai și oameni în armuri, dând impresia că natura însăși le ura drum bun. Orășenii care veniseră să-i privească alcătuiau un lanț uman nesfârșit pe marginea drumului. Armata ce-l urma pe Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cere drepturile ei... Așa că nu cerceta aceste legi... cum ar fi spus poetul”. “Nu mă lași să am și eu dreptate, ferita Sfântului” - i-am reproșat gândului de veghe... Încet-încet, am ajuns în mijlocul poienii. Bătrânul s-a așezat pe trunchiul căzut, unde, de obicei, ne întâlneam cu veverițele. Sevastița a rămas lângă el. --Fiule, ia-o pe Zâna și mergeți până la malul iazului. Noi vă așteptăm aici. Numai să nu zăboviți prea multă vreme... Îndată ce am intrat în umbra potecii, Zâna
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
unde spre dimineață Zina se încălzește cu muzica latino. Hola! țipă la vederea mea, cu aerul străin de noctambul și probabil cu capul mărit de părul răvășit. La televizor evoluează, într-un fum roșiatic, un gitan cu pălăria de fetru căzută mai jos de jumătatea feței. Ea stă în capul patului, în locul obișnuit al lui Anton, cu gambele strânse sub fese, ascultând își mușcă buzele - ți-am mai spus de ticul ei de când am cunoscut-o, ca un fel de masturbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
teoriile lui Confucius. Am fost violați de popoarele care sunt puternice în yang. „Violați” este cuvântul exact! Mao lovește cu pumnul în masă. Câteva alune cad pe jos. Tovarășe președinte, nu vreau să vă contrazic. Fairlynn adună de pe jos alunele căzute. În scrierile dumneavoastră există un soi de laudă la adresa războiului însuși. Asta mi se pare extrem de interesant, sau - îmi permiteți să spun asta? - tulburător. Ați lăudat însăși violența. Credeți în legea marțială. Adevăratul dumneavoastră țel este să ucideți elementul yin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
călărețului nu ajungeau prea departe. De auzit se auzi doar râsul. Un râs surprinzător. Semăna cu râsul unei femei. Abia când se ridică zări sluga. Răsărise ca din pământ. Bine înarmată și urmată de un cal. Culese din mers pelerinele căzute. Le scutură de zăpadă, apoi privi lung spre pădure. ― A naibii treabă! A naibii treabă, dar isteață foc! Deși uluit cu totul de această apariție neașteptată, călărețul își strecură totuși mâna sub haină și apucă bine arma. Sluga, însă, încălecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ciudată, rămasă în ploaie, pe un singur picior. Și, orice ar fi făcut, la orice s-ar fi gândit, pasărea rămânea sub acea ploaie necontenită din el, cocoțată pe unicul ei picior și cu aripile mult prea grele, cu totul căzute. Mânca pe unde apuca și fără chef. Călărea pe străzi, uneori de mai multe ori pe una și aceeași stradă, fără să-și dea seama. Chiar dacă avea un permis de ședere de la comandamentul militar local și acordul personal al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aiciul Ilenei, când i-l arăta ciolovecului, că adică să i-l bage - dacă nu ne-am fi grăbit. Cine știe: Ileana va fi demult primit ceea cetot cerea: plumb; din cela rătund și bortilit pe dinăuntru și cu frunza căzută. Te pomenești că-l avea atunci când i-am cerut să mi-l arate dar ea n-a vrut, că n-a putut; că nu se face; că, ce și-o fi zis ea, băietu-ista-i prè mititel... Însă, dacă i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dintr-o dată cu sudoarea răcită, mi-a zis: - Ian’ du-te tu, măi băiete, la voi acasă și caută-mă pe-acolo - da trage ușa după tine, să n-auzi ce delă am eu cu-aista... Delă, adică treabă. Cu căpacul căzut, neascultătorul. Am trecut dincoace, la noi, am urcat pe calidor. A trebuit să intru În casă - Moș Iacob se uita la mine... Dar ușa n-am Închis-o. Așa că am auzit cea mai lungă poezie de Înjurături; sau Înjurătură În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
retușuri, la mici trucuri de imagine. Al doilea motiv era acela că, spre deosebire de Julia, care considera orice încăpere plină de oameni era un podium menit să-i expună incontestabila frumusețe, Deborah era aproape invizibilă - se deplasa complet neobservată, cu umerii căzuți și cu capul plecat. Limbajul trupului ei urla „vă rog să mă scuzați“. Femeia a fost ușurată, la modul tangibil, atunci când a ajuns la masă și s-a lăsat să alunece pe scaun. Ce pereche ciudată suntem, s-a gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Dar să sperăm că n-o să se ajungă la asta. Străini în noaptetc "Străini în noapte" Sala cea mare a hotelului Grosvenor House, din Londra, era ticsită cu tot felul de personalități pe tocuri înalte, obraji îmbujorați artificial și gușe căzute. Femeile stăteau îndesate, unele într-altele, la cele două sute de mese. Un aranjament floral magnific decora mijlocul fiecăreia. Același efect estetic îl aveau și frapierele încărcate cu șampanie Cristal și cu sticle de Chablis Premier Cru. Lângă fiecare carte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
însemna o risipă, când munițiile în deșert sunt la fel de rare și necesare ca apa. Lăsă liber mehari-ul, care începu imediat să pască, nepăsându-i de nimic altceva decât de hrana sa, mai proaspătă și mai gustoasă acum datorită ploii căzute, și înaintă în tăcere, aproape târându-se, de la o stâncă la trunchiul răsucit al unui arbust, de la o mică dună la un tufiș de scaieți, până ajunse, în sfârșit, în locul perfect, o movilă de piatră de unde domina, la mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un ocol prin spatele cămilei ca să nu fie în linia de tragere a caporalului Osman, se apropie de targuí-ul al cărui turban părea puțin aplecat într-o parte, aproape căzut peste vălul murdar. Grăsanul înfipse țeava armei în stomacul celui căzut, care nu făcu nici o mișcare, nu scoase nici un sunet. îl lovi apoi cu patul armei și, în cele din urmă, se aplecă deasupra lui, ca să-i asculte bătăile inimii. Din locul lui din spatele mitralierei, caporalul se neliniști: — Ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]