1,464 matches
-
constant cu nasul în pernă de parcă aș fi vrut să plâng și nu-mi găseam locul. Respiram amplu și rar oprindu-mi răsuflarea atât după inspir cât și după expir. Aerul pătrundea greu în plămâni prin pernă. Inima își rărea cadența și auzeam valuri de sânge pulsând în timpane ca marea ce se sparge de stânci când refluxul e pe sfârșite. De după pleoape, lumini se rostogoleau ca într-un ghem de parcă gândurile se topeau în mici fire de lumină colorate care
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
am stat suficient de mult cu el ca să-mi dau seama dacă era comunist sau doar tembel... Tot ce știu este că am învățat singură să cred în Dumnezeu. Dar îmi lipsește ritualul. Mersul la biserică duminica. Rugăciunea zilnică. Postul. Cadența dătătoare de armonie și un pic de serenitate. Rodica Binder M-am născut la 28 aprilie 1950 la Timișoara, unde am copilărit și studiat, unde trăiesc mama și sora mea, unde mai am câțiva foarte buni prieteni și un cufăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
erau și gusturile lui în materie de lectură. Uneori îl găseam aplecat cu atenție asupra poeziilor lui Mallarmé, pe care le citea ca un copil, silabisind șoptit. Mă făcea să mă întreb ce emoții neobișnuite o fi obținând din acele cadențe subtile și alăturări obscure de cuvinte. Dar alteori îl găseam cufundat în lectura romanelor polițiste ale lui Gaboriau. Mă amuzam gândindu-mă că selecția cărților îi dezvăluia în mod plăcut laturile ireconciliabile ale firii lui fantaste. Era întru totul neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la chip și cu părul lung și desfăcut, în ținuta specifică tuturor internaților azilului, dădu buzna pe ușă afară și, haotic și zgomotos, se duse în grabă și se agăță repezită de gâtul fin al lui Victor, șoptindu-i, în cadența respirației ei și printre gâfâituri înecate, aceste vorbe, însoțite de vii gesticulații: - Vino la mine în cameră! Eu stau singură, iar acolo este atâta lumină... Vreau să cadă lumina și pe chipul tău, așa că, haide, îndrăznește! Trebuie să mă urmezi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
somn și se scula din pat, adică nespălat, nepieptănat, fiindcă nu-și putea îngădui imprudența de a lăsa săi piară puseurile inspirației, căci inspirația este întotdeauna alunecoasă, nestatornică și trecătoare. În astfel de momente, nu mai simțea nimic altceva, decât cadența agitată a respirației sale, pusă în acord deplin cu tulburarea-i creatoare, ce o avea. Întruchipa tipul omului perfecționist și, când venea vorba despre scris, lucra doar întru perfecțiune, cu toate că știa prea bine că aceasta nu există. Însă mai știa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
foarte dezvoltat din partea ofițerilor și a mateloților de toate rangurile. Fără să mai zâmbească, bătrânul îi privi pe cei de la masă. - Domnilor, aici se încheia raportul meu. Trebuie să vă spun că pierderile noastre sunt grele. Pierdem nave cu o cadență de două nave de luptă, 11 crucișătoare, 74 crucișătoare mici și 62 de aparate diverse pe ora de război. Firește, nu este vorba decât, de niște cifre statistice care variază considerabil de la o zi la alta. Cu toate acestea, ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
care poate aluneca și prinde pe oricine, cerul poate fi o capcană pentru orice oștire, oricât de mare, câtă frunză, câtă iarbă, cerul alb este acum mai lat decât toată frunza, decât toată iarba acestor ținuturi. departe se aude deja cadența marșului oștirilor dușmanilor tăi, dar și în spatele tău se disting, armonios, ritmurile tobelor de apă. nouă în al doilea loc: te transformi în noroc, trupul tău se preface, în miezul armatei tale, în cei șapte zei ai norocului, capul tău
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
înveți să fii elegantă de la cerul tău, cel de deasupra cerului celorlalți, care orga nizează constelații cu o geometrie ezoterică, de la tigrul qilin, tigrul alb care pășește în urma ta legănându-și alura de val suplu, înalt, de la ritmul perfect al cadenței furnicilor albe vindecătoare, de la opturile de fericire desenate în aer de săndăluțele tale zburătoare, de la petuniile magice, ale căror clopote dansează în adierea khamsinului, vântul cald care durează cincizeci de zile. șase în al cincilea loc: privești la armonia grădinii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mai are nici o nelămurire. Și aceasta numai grație ei. Nu se mai vede nimic. Cerul s-a apropiat de mare, scoica uriașă s-a închis, cuprinzîndu-mă. Și dacă ar pune cineva urechea, ar auzi desigur accente elegiace însă prinse în cadențe măsurate după regulile clasice, ordonate și cuminți: POATE A LUNECAT... Paris, 1926 Porspoder, 1929 IOANA În sfârșit, automobilul de curse părăsi centrul Bazargicului, coborî pe ulițe chinuite, o porni pe pământul galben, neted, printre lanurile de grâu tremurând și schimbând
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o impietate. Parcă am fi bătrâni și ne facem socoteala vârstei pierdute zadarnic, cu multă melancolie, dar fără revoltă. Sărutările între noi sunt rare, frățești, fără perversitate. Ne simțim obosiți. Zilele mai calde ca totdeauna și marea cuminte, legănîndu-se în cadență, ne influențează în această amorțeală. Câmpie care a fost odinioară plină de flori și de iarbă proaspătă, pe unde a trecut un uragan. Ioana spuse tînguitoare: - Cred că nimic nu s-ar mai putea întîmpla, că am ajuns la starea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
gura unui burlan, stătea o găleată emailată, ușor înclinată, cu buza îndoită, de pe care sărise emailul, plină ochi cu apă de ploaie. Cu toții întorceau privirea într-acolo întreaga coloană -, pasul li se împleticea. Se poticneau unii, râdeau alții, până când din cadența pionierească nu mai rămânea nimic. Până și Grosu, oricât era el de meșter într-ale tobei și oricât de serios din fire, începea să piardă cadența. Bețele de lemn se loveau unul de altul și ambele loveau neîndemânatic marginea de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acolo întreaga coloană -, pasul li se împleticea. Se poticneau unii, râdeau alții, până când din cadența pionierească nu mai rămânea nimic. Până și Grosu, oricât era el de meșter într-ale tobei și oricât de serios din fire, începea să piardă cadența. Bețele de lemn se loveau unul de altul și ambele loveau neîndemânatic marginea de metal a tobei. Râdeau cu toții nervos, deși erau gata să pretindă că se amuză. Instructorul însă nu se amuza. Intervenea autoritar și le cerea să redevină
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai precis, pentru a mă învălui în această istorie respingătoare. Însă nu-mi spusese toate astea într-o șoaptă molcomă sau ca pe o declamație năvalnică. Mi se părea mai degrabă că, deși își modula vocea pe toată gama și cadența dramatică, astfel încât să dea viață tuturor personajelor sale, de altfel destul de plate, își comprimase apoi variațiunile interpretative în cel mai scurt interval posibil. Cum spuneam, povestea mă deranja teribil și îmi doream să pot să-l întrerup și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se strecurase în spațiul dintre garderob și perete, în întunericul dormitorului liber. Alan stătuse și el alături. Amândoi înțeleseseră că, ocupând împreună aceste spații neobișnuite din apartamentul lui Bull, descopereau, de fapt, caracterul misterios și special al noii lor relații. Cadența isteriei lui Bull, care se estompa acum încet-încet, anticipa o nouă pierdere a sinelui, o nouă petit mort. Prima atingere venise când Bull zăcea pe jos, lângă plintă, în holul care lega baia de bucătărie și de ușa de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
n-ai putea să-mi împrumuți niște bani, nu-i așa? Nu - cinci lire, nu mai mult. Mi-am uitat portmoneul acasă și Fiasco-ul e jos cu rezervorul gol. Alec a întârziat puțin. Am auzit voci înăbușite prinse în cadența învinuirilor și cererilor. Am auzit vocile copiilor liniștindu-se și stingându-se. Era rău, cât se poate de rău. În ultima vreme am mai trecut prin momente neplăcute și lungi, prin clipe de recesiune, dar nici una mai lungă sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bacalaureatul constituia una din marile lor Încercări din viața de școlărițe. Intrate în imperiul declanșat de fatidicul cuvânt, fetele conveniră că acum se aflau la capătul unui drum și că, dacă voiau să pășească pe altul, trebuia să-și potrivească cadența după un orar în care timpul se măsoară nu numai pe cadranul ceasornicului de zi, ci chiar și pe cel de noapte. Olga avea numai mamă. Tatăl ei murise într-un accident groaznic de cale ferată, încă de pe timpul când
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să facă câțiva pași spre ieșire și cu un gest cavaleresc, îi deschise ușa, cu amabilitate. Ina mulțumi respectuos și și văzu de drum. Dar, după câteva clipe, i se păru că pe urma pașilor ei se aflau, în aceeași cadență, alți pași. Întoarse instinctiv capul și desluși chipul acelui domn care îi deschisese ușa de la CEC. Îi zâmbi nedeslușit. Domnul care o urmărea era foarte aproape de dânsa. Acesta prinse din zbor acel semn de bunăvoință, sperând că o va putea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
spus, sunt superstițioasă: e ca atunci când visezi ceva frumos în cursul nopții și, când te trezești, dacă te uiți la fereastră, uiți visul. - Mă bucur pentru tine, Olga! La mine treburile trenează. Dar cine știe? Dacă lucrurile vor păstra o cadență normală, s-ar putea să fim în curând două mirese! N-ar fi frumos, ce spui!? - Nu numai că ar fi frumos, ar fi de-a dreptul minunat! - Cavalerul care pare a fi îndrăgostit de mine mi-a dat destule
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
avea motive să se grăbească se ridică de la masă, îi mulțumi lui George pentru invitație. Copleșit de cele ce auzise, părăsi locuința acestuia. Tot drumul până acasă îl făcu învălmășit de multele gânduri care-l urmăreau precum o umbră. În cadența pașilor, îi reveneau fragmente din discuția cu George, le asocia cu alte elemente aflate cu diverse prilejuri și, când a ajunse acasă, pentru a fi numai el cu gândurile sale, răsuci cheia de la yală de două ori. Inginerul Alexandru Georgescu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
observator din partea organizației de tineret a partidului nu era altul decât profesorul de filozofie Carara; pentru că nu Împlinise Încă patruzeci de ani, se Încadra exact cum trebuie Între tineri. Morteci Îi Învăța cum să se alinieze, cum să meargă În cadență, cum să alerge În cadență, cum să se oprească toți În același timp, , după cum el Însuși zicea. Dar mai ales Îi Învăța cum să bată pas de defilare. Și coman da cu voce de cățel supărat: Pas dă defilare... marș
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a partidului nu era altul decât profesorul de filozofie Carara; pentru că nu Împlinise Încă patruzeci de ani, se Încadra exact cum trebuie Între tineri. Morteci Îi Învăța cum să se alinieze, cum să meargă În cadență, cum să alerge În cadență, cum să se oprească toți În același timp, , după cum el Însuși zicea. Dar mai ales Îi Învăța cum să bată pas de defilare. Și coman da cu voce de cățel supărat: Pas dă defilare... marș! — De ce marș, tovarășul plutonier? mai
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
erupt Adepții aceleiași doctrine s-aliază Și un nou partid întemeiază. La împărțirea „tortului” - vulcan erupt - Pentru că toți se-nghesuie la supt. Avertizare Premierul îi ceartă pe-ai săi colaboratori, Că sunt cam timizi și prea... strângători. Cei ce pierd cadența, și nu îl susțin, Nu vor mai fi pe liste, la noul scrutin. Așa o fi? B.B.C.-ul ne informează-ntr-un buletin, Că Țarul Vladimir e misogin. Dezvăluirea, cică, a făcut-o a sa soție, Care e cea mai
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
mai puternic dintre optimates, bogatul Junius Silanus, cu singurul fiu al lui Germanicus care mai rămăsese în viață. Gajus se apropie de împărat, se opri, se aplecă să-i apuce marginea tunicii și sărută în tăcere purpura. Tiberius remarcă rafinata cadență a gesturilor. Îi spuse: Senatorul Junius Silanus are o fiică. Te vei căsători cu ea. Pe când rostea cuvintele acestea, se simți ușurat că reușise să arunce în mijlocul acelei haite de lupi o oaie grasă. Gajus rămase împietrit de uimire. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în castrum, atrăgându-și astfel admirația militarilor. Puternicul praefectus îl privi, iar Gajus observă că lăsase liber locul de lângă el, iar acum aștepta. Liniștit, își îndrumă calul spre locul respectiv, așa cum se așteptau cu toții. Avea în sânge demnitatea gesturilor și cadența lor, dar sentimentul de eliberare și de mândrie ce se dezlănțuia înlăuntrul lui era aproape de nesuportat. Cortegiul porni la pas, solemn, de-a lungul cheiului. Deodată, prefectul întinse mâna, cu un gest larg, pe care toți oamenii săi îl văzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din timpul iernii. Apoi coborî tânărul Împărat; îngheță gândindu-se la mama sa care, chiar în acel loc, coborâse în lanțuri. Centurionul care comanda grupul acela dezolant încercă un salut stângaci. Nu-l privi, dar auzi un glas cu o cadență dialectală, barbară, zări un chip care i se păru animalic - fu străbătut de un fior de spaimă retrospectivă. Îi aduseră calul. Poruncise să fie îmbarcat Incitatus, calul de culoarea mierii care îl urmase de la Misenum. Sări direct în spinarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]