1,583 matches
-
Într-un colț, ticăia. Se părea că sunetul ieșea cu un mare efort, se gîndi ea - de parcă mecanismul i se Înțepenise la domnul Mundy; parcă era și el apăsat de atmosfera de modă veche la fel ca ea. Îi compară cadranul cu propriul ceas de mînă. Opt fără douăzeci... CÎt de lent curgea timpul aici. La fel de lent ca la servici. CÎt de nedrept era! Pentru că Își dădea seama că mai tîrziu - cînd și-o va dori - o să i se pară că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
iar mirosul de benzină, abia simțit Înainte, deveni amețitor. Kay puse cartea jos și se uită la Mickey. Stătea destul de nonșalant, cu o mînă pe capota mașinii și cealaltă Încordată pe dispozitivul furtunului de benzină, și cu ochii țintiți pe cadranul pompei. Nu era frumoasă, dar aducea cu sine un anumit stil; și era nemaipomenit cîte fete - chiar fetele obișnuite - erau intrigate și impresionate de o asemenea poză. Șoferul mașinii era, totuși, bărbat. Mickey scurse ultimele picături de benzină din furtun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
clipă și se uită prin gaura din tavan la cerul apropiat, de culoarea tunului. Apoi se duse Împreună cu Julia la fereastră și se uită În curtea din spatele casei. Curtea era la fel de ruinată: pietrele de pavaj sparte, plantele sălbăticite, coloana unui cadran solar zburată de pe soclu și zăcînd pe jos, bucăți. — Nu-i așa că-i trist? spuse Julia Încet. Uită-te la smochin. — Da. Toate fructele! Copacul se bălăbănea cu ramurile rupte iar pe jos era un strat gros de smochine putrezite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
hîrtie, vîrÎt În buzunarul capotului; i-l dăduse cu ani În urmă, pentru cazuri de urgență, dar ea nu-l folosise niciodată. Dar ce era asta, dacă nu o urgență? Scoase numărul. Ridică receptorul și formă 0 pentru Telefoane, lăsînd cadranul să se răsucească Încet, Înăbușind cît putu de bine clicurile cu o batistă. Vocea operatoarei era transparentă ca sticla. Conectarea o să dureze mai multe minute, Îi spuse. Viv Îi mulțumi. Rămase cu telefonul În poală, Îmbărbătîndu-se În așteptarea apelului. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Pielea e cam rece. — N-am putut să-l fac să se oprească, bîigui Viv. Bărbatul stătea ghemuit În fața ei. Îi dezgoli brațul și prinse o bandă În jurul lui; apoi pompă Într-un balonul de cauciuc și se Încruntă În fața cadranului. Îi atinse coapsa și se uită, așa cum făcuse și băiatul, la prosopul de sub fundul ei. Trecuse de starea de jenă. — De cînd iese din tine În halul ăsta? Întrebă el. — Nu știu, spuse ea slab. Se gîndi: Unde-i Reggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
au dat buzna în Misiune. Robert scotocește în buzunar, de unde scoate un ceas cu o curea de piele, maro. Uitându-se înapoi să vadă dacă nu cumva l-a urmărit vreunul din Macfarlane, și-l pune la mână, suflă peste cadran, apoi îl șterge de pantaloni. Acum este gata, identitatea de stradă fiindu-i alcătuită. Tânărul domn pășește sigur pe domeniul său. Pretty Bobby, prințul încoronat al celui mai rău famat dintre toate cartierele, scursura Indiei: Falkland road. Falkland Road este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
N-am toată noaptea de pierdut. Îl privește pe Bobby. Miss Garnier tresare, apoi zâmbește. — Desigur, dragule. Vin numaidecât. — Cum o cheamă, Diane? insistă Bobby. Spune-mi, cum o cheamă? Miss Garnier se uită la însoțitorul ei, care îi arată cadranul ceasului. Apoi se întoarce la loc spre Bobby. Dintr-odată pare foarte obosită, figura ei la un pas de colaps. — Lily Parry. Al meu nu este Diane, ci Delphine. Bobby încuviințează. Ea rostește numele din nou, despărțindu-l în silabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să extindă limitele științei antropologice. Ce scop mai înalt ar fi putut avea? Numai că fără Astarte, antropologia nu i se mai pare atât de incitantă. Fără ea, direcția sa este destul de nesigură, acul compasului tremură și se învârtește pe cadran. Încearcă să-și amintească ce a mai citit despre exploratorii care trec prin aceste clipe cumplite de singurătate. Dar ea era piesa finală a puzzle-ului său, cu care ar fi devenit un întreg. După ce sunt îndeplinite formalitățile, pune în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Rhyme. Acesta sorbi cu nesaț. - Da. Paradisul...Într-o zi, o să te învăț cum se toarnă o băutură, adăugă el privind la paharul gol. - Mă întorc într-o oră, spuse Thom. - Comandă: alarmă ceas, spuse Rhyme sever. Pe ecran, apăru cadranul unui ceas; o setă tot prin comenzi orale să sune exact într-o oră. - Oricum te-aș fi trezit, spuse asistentul cu obidă. - Ei, asta e dacă ești cumva ocupat și uiți, spuse Rhyme cu voe prefăcut sfioasă. Mă asigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sufletul lui Apostol ca într-o casă pustie. Osteneala îi omorâse toate gândurile. Ridică mâna stângă să-și scoată casca și auzi un tic-tac. Își văzu ceasornicul la braț și murmură cu bucurie: ― Uite că ceasornicul... Își aruncă ochii pe cadranul alb și continuă: E de-abia unu... De-abia... Vasăzică au trecut șapte ore de când... Șapte... Șapte... Uită cu totul ce-a vrut să zică. Brațul îi căzu pe genunchi, amorțit. Apoi pleoapele i se împreunară, și capul, cumplit de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai păsa că e închis într-o odăiță, cu santinela la ușă... Se întinse pe pat cu fața-n sus și închise ochii. Stătu așa, fără gânduri, un răstimp care i se păru o veșnicie. Apoi aruncă o privire pe cadranul ceasului-brățară. "Unsprezece! se gândi cu decepție. De-abia o oră a trecut de când sunt aici... Dacă va trece vremea tot așa de încet, am să-mi pierd mințile!" Sări jos și începu să umble de ici-colo, încercînd să-și lămurească
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ușă figura pretorului, își aduse aminte și întinse brațul spre masă după pălăria moale, fără panglică și roasă pe margini. Atunci își văzu ceasornicul, retrase brusc mâna, desfăcu binișor curelușa și-l dădu preotului, fără să-și arunce ochii pe cadran, zicând încet: ― Constantine, să nu mă uiți... Popa strânse ceasornicul în palmă, sub crucea care tremura. Apostol luă pălăria, o mototoli între degete și privi nedumerit în ochii lui Boteanu și apoi spre pretorul din coridor. ― Bologa... a sosit ora
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Fiecare semnal era ca o melodie: clinchetul ariilor de înregistrări de pe vremuri. Soția veghea asupra bunei funcționări a tractorului și a sistemelor de supraviețuire, în timp ce el conducea. ― Privește: traseul magnetic e din ce în ce mai promițător, îi zise el bătând într-un mic cadran situat în dreapta lui. Și e al meu, al meu, al meu. Lydecker a zis că Simpson și-a dat acordul. Și totul e înregistrat. Nimeni n-o să ne ia filonul ăsta. Nici Compania nu va putea să ne deposedeze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
tot atât de simple și pașnice ca și aparatul la bordul căruia se aflau. Alți doi se distingeau prin individualismul lor. Iar ultimul luase niște sedative pentru a atenua efectele coșmarurilor pentru care somnul era o abstracție superfluă. Bishop, comandantul secund, supraveghea cadranele și efectua reglajele. Lunga așteptare se apropia de sfârșit și o sirenă răsună în nava uriașă de transport militar. O mașinărie, până acum adormită și subalimentată pentru a realiza economii de energie, se trezea la viață. La fel ca oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
da odihnă. 5 Sulaco aducea cu o enormă cochilie de metal hălăduind printr-o mare de cerneală. În timp ce se plasa pe orbită în jurul Acheronului, coca dizgrațioasă a navei scăpăra scântei azurii. Pe pasarelă, Bishop supraveghea fără să clipească instrumentele și cadranele. Când și când, degetele lui atingeau un comutator sau băteau câteva instrucțiuni rapide, în rest lăsau în grija ordinatoarelor ghidarea navei. Automatizarea, care îngăduia oamenilor să străbată vidul intersideral ca simple auxiliare ale acestora, le permitea să apeleze la acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ecrane video străbătute de steluțe și pete verzi, prin care se materializau niște forme neliniștitoare. Se simți mai bine văzând fețele neînfricate și încrezătoare ale lui Frost, Crowe, Apone și Hicks. Sus, în postul de pilotaj, Spunkmeyer și Ferro studiau cadranele și efectuau reglajele. Pe măsură ce naveta accelera, gravitația creștea în interiorul VTT-ului. Niște buze mai tremurau, dar nimeni nu scotea o vorbă pe când cădeau ca un bolovan spre atmosferă. Sub ei, dâre cenușii. Învelișul sumbru de nori al Acheronului, se metamorfoză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
trei întrerupătoare.) Atingem curenți termici. Izbucniri de vânt imprevizibile. O grămadă de vârtejuri. Ferro apăsă pe un buton. ― Aha! Nici o surpriză. Colo jos, un singur lucru e sigur că nu se schimbă. Vremea asta împuțită. (Ea se uită la un cadran.) Turbulențe, drept în față. Apoi ea le vorbi celor din blindat. ― Aici Ferro. Puteți admira cu toții această bilă prăfoasă. Nu-i de bine. Fiți gata de zgâlțâială. Ripley se uită la însoțitorii ei, strânși unii într-alții în interiorul micului vehicol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se așeză înapoi pentru a se uita peste umărul lui. Ripley constată cu bucurie că Gorman părea să se priceapă la treburile acestea. Își venise în fire după lunga perioadă de inactivitate. Degetele-i alergau pe butoane pentru a lumina cadranele și ecranele, aidoma celor ale organistului care găsea notele muzicale trăgând de registre și apăsînd pe clape. Vocea lui Ferro răzbătu din postul de pilotaj, triumfătoare: ― Am reperat până la urmă baliza dracu'. Semnalul e slab, dar perceptibil. Norii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Culoarul pe care-l găsi era copia celui de la parter, poate nu chiar atât de larg, dar tot pustiu, prezenta însă un avantaj: aici erau apărați de vânt. În mijlocul oamenilor lui, caporalul șef luă o cutiuță metalică prevăzută cu un cadran. Conținutul era fragil, dar, ca majoritatea materialului utilizat de infanteriști carcasa era deosebit de rezistentă. O îndreptă în josul culoarului și efectuă niște reglaje. Două diode se aprinseră, dar indicatoarele nu reacționară. Îl deplasa încet de la dreapta la stânga. ― Nimic. Nici o mișcare, nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-i urma pe Gorman și ceilalați. Ripley rămase singură. 6 Ea reveni la postul de operații: bunul simț era în conflict cu sentimentele. Nu-l avea nici pe Jones pentru alinare. Motanul era în siguranță, la ani-lumină de Acheron. Ecrane, cadrane și semnalizatoare umpleau cu lumini multicolore cabina în care se găsea. Avea impresia că era așezată într-un pom de Crăciun de o frumusețe glacială și angoasantă. Microfoanele externe aduceau în blindat zgomotele Acheronului: vaietul vântului și ciocănitul fragmentelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
găsea doar la două nivele mai sus, exact lângă intrarea în stația de epurare. Nu-și lua ochii de la detector. ― Aici Hudson, locotenente. Tot nimic. Aici numai aerul se mișcă. Trecu de un cot al pasajului și ridică ochii de pe cadranul miniatural. Ceea ce văzu îi făcu să uite de aparat, de pușcă, de toate celelalte. Un nou perete încrustat ca un basorelief se înălța dinainte-i. Era acoperit cu protuberante și ondulații, sculptat de o mână neumană: o versiune monstruoasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de astea; vom folosi ce avem la îndemână. Să sperăm că roboții-santinelă vor reuși să-i oprească. Totul depinde de numărul acestor creaturi. Hicks dădu un bobârnac la două întrerupătoare și obținu confirmarea că totul era operațional. Se uită la cadranele detectoarelor de mișcare ale armelor A și B. Semnalele luminoase pâlpâiau tot mai des până când rămaseră aprinse în permanență. În același moment, două puternice detunături făcură să vibreze solul. ― Roboții A și B urmăresc și distrug mai multe ținte, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
consolă, numerele care apăreau pe contoarele munițiilor se derulau inexorabil. ― Cincizeci de cartușe pe armă. Cum dracu' să-i oprim cu așa de puține muniții? murmură Hicks. ― Trebuie să fie strânși ca sardelele, colo jos, le atrase atenția arătând spre cadranele din fața lor. Priviți contoarele: e ca un stand de tir. ― Și acidul? întrebă Ripley. Știu că armele astea sunt blindate, dar ați văzut cât de coroziv este fluidul lor vital. ― Dacă roboții mai trag, înseamnă că sunt neatinși, îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
un sintet mai temerar decât el pentru acest lucru. El dorea să părăsească Acheronul cât mai repede, atât pentru a-și salva pielea sintetică proprie cât și pe cea, mai naturală, a colegilor săi. Se uită la ceas, al cărui cadran era ușor luminat. Întârzia. Palid și obosit, încercă să înainteze mai repede. * Ripley își sprijinise patul armei de obraz și se străduia să asimileze instrucțiunile caporalului. Își dădea seama că nu aveau răgaz și că trebuia să folosească această pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
așadar cum să vizeze, să încarce o grenadă și să tragă: un curs complet în cincisprezece minute. Hicks îi arătă și cum să curețe arma, avu grijă să nu omită nimic, apoi se cufundă din nou în contemplarea ecranelor și cadranelor consolei tactice. Femeia îl părăsi pentru a fi alături de Newt în secția medicală. Agățată în bandulieră, noua sa prietenă de metal și plastic se legăna ușor pe umăr. Încetini mersul când auzi pași în față, apoi se destinse. Un extraterestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]