367,536 matches
-
seară extraordinară. Un exemplu de luptă între piesă și public. În acel moment piesa a învins, ceea ce nu se întâmplă întotdeauna.' Opera lui Pinter e împărțită de unii critici în etape, evoluând de la lirism spre politic, de la calitate dramatică la calitate polemică. În 1966 Pinter însuși declară că nu-l interesează să facă politică și nu scrie teatru politic. În ultimele câteva decenii tot el își descoperă - ajutat și de critici - o coerență politică a operei, care a dus la prezenta
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
română era amenințată din cauza politicii de deznaționalizare, lingvistul și filologul Cipariu ne apare ca un apărător tenace al "tezaurului limbii", în care vedea însăși puterea de viață și dăinuire a națiunii noastre. Istoria literară din ultimii ani a relevat și calitățile lui de scriitor: Jurnalul său ne amintește de Amintirile... humuleșteanului Creangă (evocarea casei părintești, chipul mamei și al tatălui, obiceiurile satului, credințele și superstițiile rustice). Imaginile din copilărie, îmbrăcate în vraja duioasă a amintirilor, respiră, ca și la Creangă, un
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
lui Ștefan cel Mare), numite în consecință parodii prin substituție. în Vara la țară, Topîrceanu nu-l pastișează pe Depărățeanu, ci preia din el doar cîteva repere verbale pentru a declanșa asociația și contrastul. De alt tip și de altă calitate sînt parodiile-pastișă, în sînul cărora survine o nouă disociere, între parodia-variantă și parodia sintetică. Cea dintîi se naște îngroșînd liniile unei singure piese: Blesteme de Topîrceanu versus textul omonim al lui Arghezi. Parodia sintetică nu mai pornește de la o bucată
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
pînă la a reține detaliul microscopic) și un simț auditiv neobișnuit, capacitatea sa de a surprinde și de a reproduce limbaje dintre cele mai diferite avînd în proza românească (mereu deficitară la acest capitol) puțini termeni de comparație. La aceste calități se adaugă (strunindu-le și punîndu-le, de fapt, în valoare) adoptarea unei discipline a procedeelor. La fel ca și Radu Petrescu și asemenea optzeciștilor (pe care în cîteva privințe îi anticipează), Gabriela Adameșteanu este intens preocupată de adecvarea formulei narative
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
educația sentimentală a) unei femei unic, în această privință, în literatura română, umbrit (pe nedrept) de concurența pe care i-o face Dimineață pierdută, capodopera scrisă de Gabriela Adameșteanu, Drumul egal al fiecărei zile este o carte care, atît prin calitatea artistică, cît și prin plăcerea pe care o aduce și o menține la lectură, merită atenția noilor generații de cititori. Aceștia au șansa să întîlnească un roman viu, puternic, fără vîrstă, avînd doar vîrsta adolescenței, universale, în care stau împreună
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
într-adevăr, mai curând matern, decât patern Dudu Baciu. Apropiații îl porecliseră "Mama Baciu", iar prin 1972, Geta Brătescu, abia întoarsă dintr-o călătorie din Italia, l-a botezat sugestiv: "Bacione". Fidelitatea, discreția și integritatea, iată câteva din marile lui calități, și tot atâtea condiții inconturnabile ale unei profesii, și ea, aproape dispărută: a devotatului secretar de redacție. Dar Mama Baciu era, și nu tocmai, un exemplu tipic pentru categoria amintită. Devotamentul lui nesmintit însemna solidarizarea cu cei cărora le datora
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
C. vrea să creadă...ť, ŤP. C. "bănuiește"...ť etc. Al doilea motiv: pe pagina de gardă a caietului nr. 1 figura deviza mea de atunci, ŤTout casse, tout passe, tout lasseť, în totală discordanță cu spiritul vremii și cu calitatea de membru UTM. Mă legănam în speranța că profesorul nu va observa. Eroare! A observat. Pentru însemnările Ťireverențioaseť mi-a elogiat spiritul critic, iar deviza de pe prima pagină i-a atras o clătinare din cap și un vag surîs ironic
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
1977) aparțin, nominal, cîtorva autori, care n-au făcut însă decît să traducă în fapt viziunea lui Paul Cornea. Acronia pe care am pus-o drept etichetă a personalității sale are însă și rațiuni mai profunde: ea rezultă, probabil, din calitatea de a nu fi rămas prizonierul modelor temporale, ci de a se fi detașat de ele atunci cînd își dovedeau caducitatea. Traseul intelectual parcurs de Paul Cornea reflectă, în mic, parcursul metodologiei literatului din secolul XX - de la istoria literară bazată
Profil și efigie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12352_a_13677]
-
o vedetă, dar face o vedetă din cartea pe care o prezintă. Este un profesionist al cărții sobru, dar rivalizează cu un profesionist al televiziunii. Și-a păstrat bucuria cititului, iar asta nu se poate mima. Are umor de bună calitate și nici asta nu se poate mima. După cele cîteva minute savuroase de dialog cînd omul care îți aduce cartea își ia rămas bun, îți pare întotdeauna rău. Îți rămîne, însă, cadoul cu va urma.
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
zidite. Și despre misterul pentru mine inepuizabil, al acestei cărți. Deși cu Alexandru Vona (pe numele lui de persoană privată Albert Samuel) se putea vorbi până la capăt despre orice, chiar despre tine însuți, sau despre el însuși, grație unei duble calități: pe de o parte, o capacitate de a nu te judeca, iar pe de alta, o înstrăinare de sine, care făcea posibilă examinarea fiecărei teme, o greșeală, o rușine, o amintire, un peisaj, o moarte, cu detașarea reificantă, avid curioasă
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
există însă și alte energii subterane care blochează sau propulsează procentul de simpatie pe care și-l atrage asupra lui individul, reprezentant al unei culturi - pentru că în ultimă instanță, receptarea se face global; toate defectele unuia devin defectele tuturor, toate calitățile unuia devin calitățile tuturor și de ce să te miri că se vorbește, nu de țări individuale, ci de Est și Vest. Singurătatea scriitorului în satul global, pentru că despre asta vorbim, vine din acutizarea sentimentului "Eu sînt celălalt", pe care nu
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
alte energii subterane care blochează sau propulsează procentul de simpatie pe care și-l atrage asupra lui individul, reprezentant al unei culturi - pentru că în ultimă instanță, receptarea se face global; toate defectele unuia devin defectele tuturor, toate calitățile unuia devin calitățile tuturor și de ce să te miri că se vorbește, nu de țări individuale, ci de Est și Vest. Singurătatea scriitorului în satul global, pentru că despre asta vorbim, vine din acutizarea sentimentului "Eu sînt celălalt", pe care nu-l simțeai înainte de
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
Comitetul Central și apoi în adunări de partid lărgite acest grup de deviaționiști. Ești mulțumit, Gheorghe?" În memoriile sale, Sorin Toma, fost redactor-șef al "Scânteii", una dintre cele mai triste figuri ale momentului, are altă părere despre Gheorghe: "În calitatea sa de secretar al CC, Ana Pauker răspundea de îndrumarea agriculturii și de raporturile cu țărănimea. Aici intrau, în afară de politica prețurilor, dificultățile legate de colectivizare, comasarea terenurilor colectarea produselor agricole, atitudinea față de țăranii "chiaburi" etc. Pe scurt, un nod al
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
îndoială, vreme de decenii, statutul de poet - cel de la începuturi, și nicicând întrerupt! Semnatarul prezentului comentariu, devenit și critic literar, la treizeci de ani, le răspundea cu un surâs amabil celor ce-i puneau la îndoială una sau alta din calități - de poet și de critic, sau pe amândouă... Grigurcu se putea considera încă mai nedreptățit, iar rodul inspirației sale lirice, adunate în foarte masivul volum antologic, de peste șase sute de pagini, Un trandafir învață matematica, apărut în colecția "Ediții definitive" a
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
O relație cât de cât asemănătoare ca aceea din romanul lui Duda mai există în ciclul din urmă al lui Sorin Titel. Nu întâmplător, Titel a scris cu înțelegere chiar despre acest roman, desfășurat într-o ironie tandră, poetică, evidențiind calitățile analizei, dezbaterii, tocmai datorită privirii orientate de jos în sus, de la cotidian spre istorie și amintind de Cehov, modelul lor comun. Tinerii prozatori din deceniul 9 vor exprima o predilecție a mișcării lor literare înspre alegerea existenței celor care nu
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
Pe drept cuvânt s-a scris despre poezia lui Emil Brumaru că se încadrează în tipologia liricii intimiste, a universului mărunt, a spațiului interior, cu certe inflexiuni ale sensibilității rococo și cu o apetență deosebită pentru suprafețele lucrurilor. Vizualitatea este calitatea preponderentă a poetului, facultatea sa dominantă, felul său de a-și anexa realul, cu multiplele sale înfățișări și metamorfoze. Pe de altă parte, poemele lui Emil Brumaru nu sunt altceva, la o analiză mai atentă, decât tot atâtea fragmente ale
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
era doar înalt, ci de-a dreptul neretușabil. Lîngă baleiajul ăsta atent ca farurile unui mirador, care te face să te gîndești că e mai simplu să compui liste cu anglo-americanii netraduși de doamna Ralian, sărbătorita noastră mai pune niște calități. Într-un spațiu care cultivă voluptatea trîndăviei, domnia sa e harnică. Într-un timp cînd se poartă moda nasului pe sus, e modestă. Într-un mediu doldora de palme, răcnete și delațiuni, e atașantă și cordială. În plin delir al chiulului
LAUDATIO - Antoaneta Darian by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/12861_a_14186]
-
astăzi. Adrian Majuru își scrie studiul cu o acribie performantă și cu ochi vigilent de studios; demersul său captivează nu prin pitorescul stilului (ca la Dan C. Mihăilescu) ori prin ingeniozitatea punerii în ramă (ca la Ioana Pârvulescu), ci prin calitatea și cantitatea informației, chiar dacă aceasta este desfășurată, uneori, prea academic. Fiecare mahala bucureșteană este investigată nu doar geografic, fizic, social, ci și ca un fel de parohie, pentru a i se stabili caracteristicile psihice. Bucureștiul (poate de aceea i se
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
oamenilor nedesăvârșiți, cărora face să li se ierte păcate, - au trezit numai ecouri puține și nu tocmai adânci în închipuirea poporului. El știe mai mult să parafrazeze în versuri și în proză povestirea evanghelică.” N. Iorga n-a apreciat nici calitatea artistică a textelor despre legenda căutării Fiului Sfânt făcând asemenea aprecieri: “Din această legendă sunt versuri câte vrea și nu vrea cineva, toate asemenea în felul începutului și în mersul faptelor, dar deosebite în amănunte.“ Să adăugăm că nota lui
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
A cincea și ultima legendă din Bucovina se deosebește foarte mult în privința cuprinsului de cele ce s-au înșirat până atunci”; “O altă legendă..., între multe alte amănunte deosebite de cele ale legendei anterioare...” Vom vedea însă că și în ceea ce privește calitatea artistică, măcar a unora dintre ele, opinii formulate, ulterior, de către alți examinatori ai cărții, se vor deosebi de opinia lui N. Iorga. Într-un dens articol, “Maica Domnului”, apărut în revista Familia (1936, nr. 6), Mircea Eliade, după ce constată că
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
în felul acesta, ne vine mai greu să fixăm, istoric vorbind, prioritatea sau concomitența în epocă a unor importante idei ale criticului. Dar și așa, ediția lui George Muntean este utilă, readucând în circulație mai complet pe Vladimir Streinu, în calitatea lui de comentator deopotrivă de avizat al prozei românești.
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
ani de zile soțul meu a condus serviciul de radiofonie al Aviației Civile, îngrijindu-se de acuratețea tehnică a emisiunilor care luaseră o amploare inimaginabilă. Aparate de toate modelele începuseră să apară iar programele se diversificau și își îmbunătățeau necontenit calitatea, înfățișând mișcarea culturală și politică a vremii. Aparatul cu galenă, atât de modest în anii de început, căpătase dimensiuni și forme neașteptate. Unele arătau ca niște mobile prețioase în apartamente. Emisiunile de la postul de radio România deveniseră o forță, cum
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
a japonezilor” și care se bucura, după cum arată citatele din criticii dramatici extrase pentru programul de sală, de o bună apreciere din partea criticii europene. În ceea ce-l privește însă pe cronicarul nostru teatral, el n-a fost prea încântat de calitatea spectacolelor la care a asistat. Mai întâi el se declară nu prea mulțumit de înfățișarea literar-artistică a dramelor lui Loi-Fu, al căror cuprins i se pare prea brutal, de o cruzime pe care spiritul european n-o prea gusta. Prea
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
1910) Alteori, adoptă un ton polemic și revoltat, ca în scrisorile trimise lui Al. Davila, director al Teatrului Național, care i-ar fi nedreptățit soția, actriță, și protestând către același pentru eliminarea din repertoriu a piesei Manasse de Ronetti-Roman: „În calitatea noastră de cronicari teatrali ai ziarelor și revistelor românești ținem, domnule director general, să protestăm împotriva măsurii ce ați luat de a nu se mai juca Manasse, măsură care jignește publicul, și critica, și în special, literatura. Piesa lui Ronetti-Roman
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
luat de a nu se mai juca Manasse, măsură care jignește publicul, și critica, și în special, literatura. Piesa lui Ronetti-Roman a trecut prin îndoita încercare a criticii și a timpului, biruitoare, și nimeni nu se gândește să-i conteste calitățile, recunoscute de cei mai mari dintre scriitorii limbii românești.” (23 oct. 1913) Într-o scrisoare din septembrie 1916, adresându-se lui Caton Theodorian, Rebreanu își manifestă amărăciunea pentru înfrângerile noastre de pe front: „În orice caz, e nespus de dureros că
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]