2,850 matches
-
repede întâi la Nuharoo și apoi la mine: — Ce se întâmplă? Când observă că îmi tremură mâinile, Tung Chih mă întreabă: Ți-e bine? Da, fiule, sunt bine. Însă Tung Chih începe să plângă. Îl mângâi pe spate ca să-l calmez. Nu vreau să le dau fiului meu și Curții impresia că sunt slabă. — Dați-mi voie să vă împărtășesc gândurile mele, domnilor, zic eu, venindu-mi în fire. Înainte de a vă forma o părere... — Oprește-te! mă întrerupe Su Shun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
afișate posturile libere. Puteam alege între Hîrtoape și Budăi. Ne-am privit în lumina ochilor atât de fierți încît ne bușea rîsul. Cînd mi-a venit rîndul, la comisie am intrat țeapăn de emoție. Numai figura fină a președintelui mă calmă, dar fața colerică a secretarului mi se păru cu totul animalică. Ales la întîmplare, am pronunțat, clar și decis, numele satului pe care îl „preferam”. La auzul barbarelor silabe, președintele ridică ochii mirat; bubuind în hohote, secretarul se plecă peste
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
refuz. Cât despre Katsuyori, el probabil ghicise deja că avea să se întâmple acest lucru. Nu făcea decât să-și muște buzele și să-l privească pe vasalul prosternat în fața lui. Palpitațiile din pieptul lui Shoyoken n-aveau să se calmeze prea ușor, iar agitația i se simțea în glasul tremurător: — Scrisoarea! Să vedem scrisoarea! — Mesagerul mi-a spus să-i transmit Seniorului Katsuyori că problema era atât de urgentă, încât n-a fost nici un moment de pierdut, spuse vasalul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un bufon care trebuie să intre în grațiile stăpânului său? Așa se cade să gândiți despre Seniorul Akechi Mitsuhide? Nu credeți că a fost înjosit, insultat și împins în pragul autodistrugerii? — Dengo, ți s-au cam umflat venele de la tâmple. Calmează-te. — N-am putut dormi de două nopți. Eu nu pot rămâne liniștit ca dumneavoastră, stăpâne. Seniorul meu și vasalii săi clocotesc într-un cazan de nedreptate, batjocuri, insulte și ofense de tot felul. Tocmai de-asta ți-am cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am putut dormi de două nopți. Eu nu pot rămâne liniștit ca dumneavoastră, stăpâne. Seniorul meu și vasalii săi clocotesc într-un cazan de nedreptate, batjocuri, insulte și ofense de tot felul. Tocmai de-asta ți-am cerut să te calmezi și să-ncerci să dormi puțin, două-trei nopți. — Dar e absurd! exclamă Dengo. Despre samurai se spune că rușinea de a fi fost o dată împroșcat cu noroi e greu de șters. De câte ori au îndurat stăpânul meu și vasalii lui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tablou. Trăia în între oameni, în mijlocul demonilor care se întreceau și între flăcările mâniei și ale răutății. Cu toate că aerul alpin era plin de cântecele cucilor, sângele fierbinte care i se ridicase la tâmple în timpul retragerii din Azuchi încă nu se calmase. În timp ce urca Muntele Hiei, cugetul lui Mitsuhide nu era împăcat nici un moment. Cât de pustiit arăta totul, în contrast cu prosperitatea de altă dată. Urmând râul Gongen spre Pagoda de la Răsărit, grupul nu văzu nici un semn de viață omenească. Numai cântecele păsărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
forța. Pajii replicaseră că, dacă voia să treacă, n-avea decât să încerce. Or fi fost ei doar niște simpli paji, dar li se încredințase o poruncă și aveau să demonstreze că nu stăteau acolo doar de decor. Yuko îi calmă mai întâi pe tinerii cei îndărătnici, apoi întrebă: — Senior Asano, ce s-a întâmplat? Asano îi arătă caseta de scrisori pe care o ținea în mână, spunându-i despre mesagerul care tocmai sosise de la Kyoto. Auzise că întrunirea era privată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
loc nici o luptă. Hideyoshi își putea închipui ce anume se întâmpla în depărtare. — N-aveau nici un motiv să dea foc, bombăni el mohorât. Oricine-o fi el, Seniorul Nobuo și chiar și Gamo s-au pripit. În curând, însă, se calmă. Cultura pentru a cărei construcție Nobunaga cheltuise jumătate din sângele și resursele unei vieți de om trebuia să fie jelită în toate felurile, dar Hideyoshi avea credința că foarte curând - și prin propriile lui forțe - avea să ridice un castel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
turba de-a binelea. Scrâșnind din dinți, era incapabil să se stăpânească de a-și scuipa indignarea spre ofițerii din jurul lui. Mai întâi așezați, apoi în picioare și, în sfârșit, umblând de colo-colo, războinicii din jurul lui Katsuie nu se putuseră calma câtuși de puțin. Ordinele lui le fuseseră transmise de câte două-trei ori, dar răspunsurile rămăseseră neclare. — De ce sunteți toți așa de buimaci? întrebă Katsuie, dojenindu-i pe cei din jur. Liniștiți-vă! Părăsirea posturilor de luptă și răspândirea de zvonuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mea, care mi-a impregnat cu flori întunecate destinul. Din clipa aceea am știut că nu pot fi altfel... Nu am cum să mai fiu altfel și am decis să fiu ucigătoarea morții. Ajunse acasă, prietena mea s-a mai calmat, dar mă roagă să mă clătesc și cu puțin clor... Îmi vine să râd în hohote... Oare moartea s-ar sfii de mirosul înțepător al clorului? Mă ceartă că am știut de mort cu o zi înainte și am lăsat
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Încercat el. ― E adevărat? l-am Întrebat rănită, deși știam deja că mă aștepta un răspuns pozitiv. ― Ce să fie adevărat? Nu te Înțeleg, scumpo. Tonul lui atipic mi-a confirmat din nou bănuielile. Am Încercat să inspir, să mă calmez. ― Te cunosc, Victor, am spus rece. Minți! Nu m-a contrazis. Izbită de acea realitate neprevăzută, am simțit lacrimile gata să-mi alunece pe obraji, distrugându-mi machiajul, distrugând minciuna În care trăiam, În definitiv, distrugându-mă. ― De ce? am Întrebat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
nici cu părinții nu mai eram deloc pe aceeași lungime de undă. Nu mă mai simțisem de mult atât de tristă. Maria Își luase o carte și nu mai era atentă la nimic altceva. Nu Înțelegeam cum putea să o calmeze asta, dar mă bucuram pentru ea. 7 Nu am dormit bine. Toată noaptea a fost un coșmar neîntrerupt și absurd, din care mam tot trezit țipând. Aș fi preferat să renunț la Încercarea de a ațipi, dar dacă stăteam prea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
nu e adevărat. Nu am niciodată nimic de făcut la ora patru. Pașii mi s-au accelerat. Nu voiam decât să ajung acasă și să fac o baie. Nu Înțelegeam de ce Îmi cauzam singură atâta stres, dar nu mă puteam calma. Telefonul Îmi vibră În buzunar. Mesaj de la Maria. Nu uita să-l iei pe Alex. Te cunosc. Am Înțepenit. Deci aveam ceva de făcut la ora patru. Am Început să respir repede, panicată. Aveam să Întârzii. Mi-am calmat cu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
puteam calma. Telefonul Îmi vibră În buzunar. Mesaj de la Maria. Nu uita să-l iei pe Alex. Te cunosc. Am Înțepenit. Deci aveam ceva de făcut la ora patru. Am Început să respir repede, panicată. Aveam să Întârzii. Mi-am calmat cu greu respirația, deși inima Încă Îmi bubuia În piept. Am mers până În stația de autobuz, am așteptat și În timpul ăsta am luat-o razna. Un ceas imens Îmi ticăia În minte. Timpul trecea, iar eu nu eram unde trebuia
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
place! mă mustră ea. Tu mi-ai făcut-o cadou! ― Nu țipa la mine! Încerc doar să te fac să te simți mai bine. ― Ei bine, eșuezi. M-am ridicat de pe canapea. Era mai bine dacă o lăsam să se calmeze. ― Alisia! Maria veni și mă prinse de braț. ― N-am vrut să spun asta. ― Știu, am Întrerupt-o zâmbind. ― Cum a fost ziua ta? mă Întrebă. Mi-am amintit instantaneu de zâmbetul lui Damian, de privirea lui arzătoare, de șuvițele
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
se părea atât de familiară. Într-un târziu am observat data scrisă mic, aproape ilizibil, În colțul drept al desenului: 11 februarie 2011. Mi-am Înfipt căștile În urechi și am dat drumul la o piesă oarecare. Acordurile melodiei mă calmau. Era o nuanță ciudată de tristețe și fericire În ea. Părea că-mi amintește de ceva. Mă puteam imagina dansând. Era lentă, un amestec ridicol de familiar de sunete perfecte. 11 februarie 2011. Am gonit vocea enervantă din minte. Am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și toată lumea mă ura. Am încercat să-l sun pe Luke de câteva ori. Știu că n-ar fi trebuit. Era așa de supărat pe mine încât cel mai bine ar fi fost să-l las o vreme să se calmeze, dar nu mă puteam abține. însă s-a întâmplat ca de fiecare dată să-mi răspundă robotul și am reușit să mă controlez măcar atât cât să nu-i las nici un mesaj. Aș fi încercat să-l sun mai des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ceva de băut și să afle ce era așa de nostim. Dar, cu toate că am acceptat să ne cumpere de băut, la urma urmei un pahar gratis e un pahar gratis, nu le puteam spune de ce râdeam. Am reușit să ne calmăm nițel. Doar din când în când, Brigit mă apuca de braț și abia reușind să vorbească, îmi zicea: —închipuie-ți cum e să ai o... o... o... pereche de pantaloni la comun! Iar în următoarele zece minute, ne prăpădeam iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
limpede ca bună ziua, numai uitându-te la nasurile lor roșii și la fețele lor brăzdate de vinișoare sparte. Era la fel de limpede ca și venele sparte și bulbucate care tronau pe nasurile lor. Dar ceva îmi spunea că, dacă nu mă calmez și nu vorbesc rațional cu el, n-o să ajung nicăieri. Vă rog să mă ascultați, i-am spus pe un ton mai potolit. Nu e nevoie să ne certăm din cauza asta. Dar eu am fost de acord să vin aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să-ți scad din puncte. Dar n-am reacționat fiindcă m-am gândit că era de datoria ei să-mi spună chestiile alea. Vreme de câteva minute mi-am mâncat HobNob-urile și mi-am băut ceaiul, crezând că mă calmasem. Dar în secunda în care am terminat ultimul biscuit, durerea aceea înfiorătoare a revenit la fel de intensă. Eram uluită de cruzimea de care dăduse dovadă Luke. Mă frigea ca o palmă peste pielea arsă de soare. Mai întâi îmi dăduse papucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și a fost susținută de Barry Grant, tipa micuță, drăguță și țâfnoasă din Liverpool care îi făcea pe toți „idioți“. —Așaa, a ordonat ea, cu o voce tunătoare care nu se potrivea cu aspectul ei exterior. Caalmați-vă, caalmați-vă! Ne-am calmat pentru că ne era teamă ca nu cumva tipa să ne ardă vreun cap în gură. Barry și-a început prelegerea, pe care eu am considerat-o foarte interesantă. Cel puțin, pentru o vreme. Se părea că oamenii care suferă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se schimbase. Tonurile suburbane dispăruseră fără urmă și un accent necizelat de Dublin le luase locul. — Dar cu aventurile tale cum rămâne? Vocea lui Dermot atinsese, din cauza furiei, acute de soprană. —Ce aventuri? a urlat și Chaquie. Josephine încerca să calmeze spiritele, dar nu avea nici o șansă. — Să știi că am aflat de tine și de tipul ăla care a adus covorul cel nou. După asta, totul a devenit destul de confuz, fiindcă Chaquie a sărit de pe scaun și a încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Și tu? am răcnit. De când ai devenit tu așa o Albă ca Zăpada? Te-ai înverșunat așa împotriva drogurilor doar după ce ai pupat în cur pe toată lumea ca să obții promovarea aia grozavă, din cauza căreia te crezi mare și tare. —Rachel, calmează-te, mi-a ordonat Josephine. —Ba n-o să mă calmez, am zbierat. N-o să stau aici să ascult toate... toate acuzațiile astea de rahat, când și eu aș putea să vă spun câte ceva din câte-a făcut ea... —Rachel, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Albă ca Zăpada? Te-ai înverșunat așa împotriva drogurilor doar după ce ai pupat în cur pe toată lumea ca să obții promovarea aia grozavă, din cauza căreia te crezi mare și tare. —Rachel, calmează-te, mi-a ordonat Josephine. —Ba n-o să mă calmez, am zbierat. N-o să stau aici să ascult toate... toate acuzațiile astea de rahat, când și eu aș putea să vă spun câte ceva din câte-a făcut ea... —Rachel, m-a amenințat Josephine, taci din gură și măcar ai bunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
împiedice să mă îndepărtez, să nu mă urăști! N-am vrut decât să-ți explic... De data asta i-am împins mâna la o parte și, tremurând ca o frunză bătută de vânt, m-am dus la baie să mă calmez. Nu-mi venea să cred! Anna, dintre toți oamenii, se întorsese împotriva mea! Și ea credea că am o problemă! Anna, singura persoană cu care putusem să mă compar și să zic: „Ei, cel puțin n-am ajuns la fel de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]