1,444 matches
-
pe noapte. Departe de a se lăsa descurajat, admiratorul (cred că-l chema Daniel) a continuat să-și manifeste pasiunea complet nonverbal, lipindu-mi abțibilduri nemțești cu formațiile lui preferate pe carnetul de bilete de voie lăsat la semnat pe caloriferul pedagogei și cadorisindu-mă cu ciocolată pe căi dintre cele mai complicate. Mie îmi plăcea însă un coleg de-al lui, cu care nu vorbisem decât o singură dată la cantină și pe care nici nu mai știu astăzi cum îl
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
sumă de 3 ori mai mare decât în regim paușal. În primă fază nu înțeleg ce se întâmplă, încerc să-i spun lui Cadar că este o aberație, cum pot să consum mai mult decât în regim paușal, când toate caloriferele erau deschise?! Acesta începe să-mi spună ba că sunt pierderi la subsol, ba că nu folosim bine repartitoarele, că țin fereastra deschisă, și tot felul de aiureli. Mi se mai servesc niște chestii cum că aparatul are doi senzori
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
și atunci încerc să înțeleg cum funcționează ,,chestia” și ce se întâmplă. În principiu ideea de repartitor, teoretic este corectă, cu condiția ca senzorul de temperatură care contorizează consumul să fie reglat în funcție de suprafața radiantă (respectiv numărul de elemenți pe calorifer) și să fie calibrat standard (să poată fi controlat și demonstrat) ca la aceeași temperatură înregistrată, să contorizeze același număr de unități. Având o pregătire pe segment electronic, eu am înțeles foarte bine cum stau lucrurile, dar omul obișnuit este
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
obișnuit este ,,aburit” cu tot felul de prostii de către ,,experți” pentru a nu înțelege ce se întâmplă. Am făcut reclamație la Protecția Consumatorului care mi-a răspuns că ,,repartitoarele nu se reglează la montare”. În condițiile în care eu aveam calorifere cu 3, 7, 12 și 18 elemenți iar ,,repartitoarele nu erau reglate” , în aceste condiții întrebarea este: până la urmă ce contorizează aceste ,,repartitoare”? Și răspunsul a fost că aceste cutiuțe ,,repartizează hoția” între locatari! Poate că în alte părți lucrurile
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Firmă care era ,,racordată” la această hoție! Am urmărit afișierul și în timp ce eu eram trecut la încălzire cu 400 de lei, Dosoftei era trecut la plată cu 8 lei iar Iordache cu ...4 lei. Cu alte cuvinte, în timp ce eu aveam caloriferele deschise, primul se încălzea în tot apartamentul cu un element (atenție-un element de calorifer), iar celălalt cu ... jumătate de element de calorifer! Atunci mi-am dat seama că treaba pute rău și că nu mai poate fi vorba de
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
la încălzire cu 400 de lei, Dosoftei era trecut la plată cu 8 lei iar Iordache cu ...4 lei. Cu alte cuvinte, în timp ce eu aveam caloriferele deschise, primul se încălzea în tot apartamentul cu un element (atenție-un element de calorifer), iar celălalt cu ... jumătate de element de calorifer! Atunci mi-am dat seama că treaba pute rău și că nu mai poate fi vorba de o întâmplare sau de bună credință. Treburile erau dirijate de undeva, de la un ,,centru”. A
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
trecut la plată cu 8 lei iar Iordache cu ...4 lei. Cu alte cuvinte, în timp ce eu aveam caloriferele deschise, primul se încălzea în tot apartamentul cu un element (atenție-un element de calorifer), iar celălalt cu ... jumătate de element de calorifer! Atunci mi-am dat seama că treaba pute rău și că nu mai poate fi vorba de o întâmplare sau de bună credință. Treburile erau dirijate de undeva, de la un ,,centru”. A devenit evident că haita de jefuitori din umbră
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
altfel decît scrie acolo. Veneau în birou să bea o cafea fierbinte și să ne mai spunem ce filme am văzut sau ce cărți am mai găsit prin librării. Căldură în birou nu găseau niciodată, că nici acum nu este. Caloriferele se încălzesc cît de cît, dar geamurile, care acoperă un perete întreg, geamuri mari, cu rame metalice, nu se mai închid cum trebuie și la fiecare răbufnire a viscolului pătrunde în birou cîte un fuior de zăpadă. Ca să se încălzească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la mine acasă" și să-i invit pe toți cei ce vor sa vină. Dar la ce bun gluma asta?! mi-am zis. În cameră la mine pot încăpea cel mult opt: trei pe pat, unul în fotoliu, doi lîngă calorifer, lipiți unul de altul, alți doi după ușă, lîngă chiuvetă, tot lipiți. Și-apoi, la teatrul de-aici, tradiția cere ca după orice premieră petrecerea să se țină la clubul teatrului. În viitoarea garsonieră însă, e cu totul altceva! Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
e, surîde ea, s-o facem. Bine? Bine, răspund. Am băut lichior de cireșe, cafea și am vorbit mult, despre orice. După miezul nopții, așezată pe salteaua patului, întinsă jos și acoperită cu cearșafuri și pătură, cu spatele lipit de calorifer, rotind între degete paharul cu lichior, o aud exclamînd: Doamne!... și cînd te gîndești că între deznădejde și fericire nu-i decît un pas... Da, un pas, murmură ea, privind adînc în pahar, un pas pe care trebuie să ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pentru o garsonieră la blocul-turn. Excelent! Bine că... mă rog... în sfîrșit... Ce-ți fac copiii? îl întreb. He-he! rîde el, trăgînd din țigară. Poznă mare! Dimineață, deschid ochii și-l văd pe cel mare, care doarme cu mine, lîngă calorifer. "Ce faci acolo?", îl întreb. Am făcut oleacă de pipi și usuc pijamaua". Sper că nu l-ai bătut. Cum să-1 bat?! Tace o clipă, aranjează mai bine cărțile de pe birou, scutură îndelung scrumul țigării într-o scrumieră de sticlă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-sa avea o casă mare, frumoasă, lîngă poștă. Dar nu avea încălzire centrală. Au vîndut-o și s-au mutat la bloc. Cumnată-su, cu un copil patru camere. Ion, cu doi copii și soacră cinci camere. În una, a închis caloriferul și ține alimentele. Soția lui Ion, frumușică dealtfel, e farmacistă la farmacia din centru o văd de multe ori cînd merg să cumpăr aspirine. La Ion, în casă, am fost doar de cîteva ori, cînd mă întorceam din sat de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
venit să mai furi ceva, rîde Graur dezvelindu-și larg dantura, asemeni oamenilor care rîd din suflet. Ce să-ți fure?! sare Luchian. Las' că știe el, continuă să rîdă Graur, ridicîndu-și iar mînecile cămășii. Aspirina, iar acum căldura de la calorifer mă fac să-mi deschei scurta îmblănită și să trag de capătul fularului. Arunc o privire peste întreaga încăpere și-mi închipui decorul viitoarei mele piese. Acțiunea se va petrece într-un birou ca acesta. Dar deocamdată totul e încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spre centru, chiar sub poala muntelui, două buldozere intră fără milă în niște vile vechi, frumoase încă. Am auzit că toată poala muntelui va rămîne liberă, să aibă copiii orașului un loc al lor, să nu mai fie "generația de calorifer și asfalt". Dar nu-mi prea vine să cred; e prea frumos locul și prea în centru, să nu se găsească destui care să ceară și tot destui care să aprobe construirea de blocuri ori de vile aici... Că-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
e prea frumos locul și prea în centru, să nu se găsească destui care să ceară și tot destui care să aprobe construirea de blocuri ori de vile aici... Că-n fond, copiii pot să se joace și acasă, lîngă calorifer, sub masă, pe șifonier ori afară, printre roțile mașinilor, sau pe trotuar, printre pietoni. Cobor la complexul alimentar din centru și pornesc de-a lungul clădirii, pe lîngă vitrine, să ajung în spatele consiliului popular, unde-și are sediul I.L.L.-ul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rămas în minte gestul lui caraghios de a-mi indica ușa vecină cu degetul mic. Îl caut pe tovarășul Fărcășanu. Eu sînt. Ce problemă ai cu el? E vorba de o repartiție la blocul-turn..., strîng eu din umeri. Ajuns lîngă calorifer, Fărcășanu se așază pe elemenții caloriferului, își ridică piciorul stîng peste genunchiul dreptului și începe să-și cerceteze șoseta galbenă, flaușată, numărîndu-i parcă buclele lipsă. La brîul lui, puțin sub burtă, lucește strident o cataramă de două palme, ca de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de a-mi indica ușa vecină cu degetul mic. Îl caut pe tovarășul Fărcășanu. Eu sînt. Ce problemă ai cu el? E vorba de o repartiție la blocul-turn..., strîng eu din umeri. Ajuns lîngă calorifer, Fărcășanu se așază pe elemenții caloriferului, își ridică piciorul stîng peste genunchiul dreptului și începe să-și cerceteze șoseta galbenă, flaușată, numărîndu-i parcă buclele lipsă. La brîul lui, puțin sub burtă, lucește strident o cataramă de două palme, ca de cow-boy. "Gagiule, ești dat Dracului! îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Am fost și la I.L.L., dar nu dau de urma numelui meu pe nici un tabel. Șeful Spațiului locativ ridică brusc privirea spre mine: Cum vă numiți? Vlădeanu. Mă măsoară cu privirea din creștet pînă în tălpi, apoi se ridică de pe calorifer și tușește de cîteva ori, dregîndu-și glasul. Tovarășe inginer, îmi zice, poate că tabelul cu numele dumneavoastră nici nu a plecat de la combinat. Știu sigur că a plecat! îi spun, devenind deodată stăpîn pe mine. Ciudat gînd! îmi zic. Imediat ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mînă și s-o duc la gură. Întind mîna s-o iau, dar mă opresc: Nu, nu-i o soluție, îmi zic. Ar trebui să-mi fac un ceai de mentă..." Privirea mi se plimbă peste cărțile din colț, lîngă calorifer, unde știu că-s cele din colecția debutanților; acolo este și Dimineața unei lebede; aș vrea s-o caut, să mai citesc un vers, să-mi îmbăt privirea cu zîmbetul fragil al autoarei, dar las plăcerea asta pe altădată... "Cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
apoi mă voi ridica și-mi voi pune de ceai... Și totuși, cine era pe scări?" E bine și cald în cămăruța mea. Cald și intim. S-au adunat aici și stau alături, pe rafturi, ori pe jos, pe lîngă calorifer, sute de prieteni și prietene... Pot eu să fiu mîhnit? M-au propus să fiu dat disponibil, ei și?! La o adică, toată comportarea mea se poate interpreta, ei și?! Asta contează?! Am pornit separatorul, am introdus munca în acord
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Apoi la 6 la Liceul Lazăr; am înscris pe Iani la cl. III D cu program după masă 2½ - 6½. Și apoi acasă, obișnuitul meu radiojurnal, masa și... în sfârșit singură. În casă e o liniște adâncă. Pe măsuța de lângă caloriferul tău, fotografia ta, tristă, cu ochii plecați peste enigma zilelor viitoare. Eu obosită, extrem. Parcă s’au topit zilele de Manga lia cu toată splendoarea ce o dau chiar oamenilor bătrâni, cu toată veleitatea de împuternicire în care m’au
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
combustibil cinci mii lei: vezi mutra mea! Am fixat ziua de 25 octombrie. Cred că va trebui să fac un împrumut la Casa Corpului Didactic. Scrisoarea aceasta a doua e complet imbecilă. Mi-e frig și mâinile sunt înghețate. Țevile caloriferului sunt încă înghețate și nu s’a putut da căldură. În Wilson era azi cald și bine, iar la școală avem căldură de 10 zile. Mamie, iubita mea, nu pot vedea pe nimeni. Ieri seară a fost Pauline; era mișcată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o baie dublă, extraordinară, după ce de 20 de zile în fiecare dimineață se încălzește apa în vase mari la bucătărie și eu grelotez pasionat într’un sfert de baignoire sau în 10 cm înălțime de apă. S’au încercat și caloriferele pentru iarnă; cel din sufragerie a bătut recordul, înnebunit, celelalte s’au încălzit doar cât trebuie ca să fie controlate. Azi la dejun a telefonat R. că pot să-ți scriu și-ți va face să parvină scrisoarea; nu am avut
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
andu] Ros[etti] e acum la Copenhaga. Azi dimineață la 7 am trimes pe Dorina cu scrisorile la R[ainer]; eu am avut școală de la 8 ½ la 12 ½; am mai întârziat la școală, unde era călduț (am mai stat cu spatele la calorifer). Am ieșit apoi într’o burască tomnatecă, cu ploaie rece și tăioasă ca niște ace lungi, reci. Abia am dejunat, și a venit o elevă; apoi, de la 5 ¼ la 7 ¼, Maria; pe divanul tău, cu haina de blană pusă peste
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
n-o să ne mai putem scrie nicicum? Când mă întorc, primul meu gest este să mă duc la cutia de scrisori - și totul se preface în zâmbet sau într-o încruntare, după cum este sau nu este acolo cartea ta poștală. [...] Caloriferul totuși funcționează, dar n am reușit să mă încălzesc toată ziua, să simt căldura aceea bună care te face să te gândești - cu tristețe și cu egoism - la oamenii sărmani, fără cămin și fără lemne. Mi-am zis că poate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]