1,530 matches
-
intruziune a morții în ecuația lui fericită. În cele din urmă, luă pe brațe rămășițele pământești ale Nastiei, își legă de încheietura mâinii frâul calului recalcitrant, care nu înceta să se zbată și să necheze, și o porni pe drumul calvarului. Soarele era de-acum sus când părăsi Vila orelor de lumină, cu uniforma pătată de un amestec cleios de sânge și nisip, ducând într-un rucsac, împreună cu alte lucruri, portretul lui Hector. Înainte de a-și lansa în galop dezlănțuit calul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fusese confiscată și transformată în casă de odihnă. Proprietăreasa se refugiase, cu Motea, la sora ei din Chișinău. La intrarea trupelor române în Basarabia, fuseseră închise în marele gheto înființat în acest oraș, unde muriseră înainte de a îndura un alt calvar: deportarea în Transnistria. Motea, care nu vrusese să se despartă de cele două surori, le-a împărtășit soarta, ea, care nu era evreică. Grigore nu avea intenția să se întoarcă în Basarabia, aștepta să vadă și, de altminteri, ca și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
piciorul continua să-l doară: "Știam eu că sunt vulnerabil la călcâi!" Sprâncenele Margaretei, împreunate deasupra nasului, începură să palpite ca o pasăre prinsă de furtună. Urlă: "Dar eu nu știam asta? Eu, nu?" Acesta a fost începutul unui lung calvar. Margareta descoperi cu spaimă că iubea concomitent doi bărbați și că dragostea pentru Ahile îi făcea cu atât mai insuportabilă despărțirea de Arcadi! Avertizat primul de dualitatea inimii ei, Ahile nu-și ascunse amărăciunea, dar o întrebă dacă era într-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mai spațioasă. Numai mama era mereu preocupată la ceeace putea să se întâmple, sindromul Casandrei, continua mult timp s-o domine. Apoi totul a început să devină, încet, încet un trecut, pe care însă nu l-am putut niciodată uita. Calvarul prin care a trebuit să treacă familia mi-a “măcinat” părinții, care s-au stins pe rând, când noi, de-acum adolescenți, eram încă în școli. Multe evenimente legate de refugiu, poate dintre cele mai importante, nu le-am cunoscut
PE URMELE UNUI REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
semnarea Armistițiului din septembrie 1944 ne-am întors la Iași. Cu greu am găsit o locuință, care fiind bombardată, arăta jalnic, cu acoperișul spart, pereți crăpați iar când ploua trebuia să punem vase și lighene pentru a proteja locuința. Dar calvarul familiei mele încă nu se terminase. Au venit acei ani de secetă, foametea făcea victime printre refugiați dar și printre localnici. În momentul cel mai greu am fost salvați de niște prieteni și de un frate al tatălui meu, atunci când
ÎNTÂMPLĂRI DIN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Silvia Stoian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1702]
-
a resemnat să lupte dacă numai în felul acesta Hitler poate fi oprit. "Înseninarea" din 1936 la sfîrșit, iar les années folles aparțin de acum înainte amintirilor mitizate. După acei ani treizeci de-a dreptul nebunești, începe pentru Europa lungul calvar al anilor însîngerați. Partea a II-a (1945-1992) DE LA YALTA LA MAREA PIAȚĂ COMUNĂ ȘI LA PROIECTELE DE UNIUNE POLITICĂ EUROPEANĂ Capitolul 6 EUROPA ÎN TIMPUL "RĂZBOIULUI RECE" Imediat după al doilea război mondial, Europa pare să fie în plin declin
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
fapt, eram niște refugiați mai speciali, ne-am întors de unde plecasem. Apoi viața mea și-a urmat cursul cu bune, cu rele, m-am căsătorit, am lucrat, am o fiică medic veterinar și sunt mândră de ceea ce am realizat, iar calvarul vieții mele încerc să-l uit ceea ce, câteodată, îmi și reușește.
NĂSCUTĂ ÎN ROMÂNIA, REFUGIATĂ DIN BASARABIA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Maria Georgescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1684]
-
ruși trecând o graniță ce s-a stabilit prin forța Armatei Roșii, înghițind o parte din trupul țării care nu a aparținut niciodată rușilor și nici Basarabiei sau Bucovinei. Din acel ceas al zilei de 29 iunie 1940 a început calvarul familiei mele și a miilor de familii refugiate sau rămase sub cizma bolșevică. Astfel, la 14 ani am început să am responsabilități, să înțeleg viața, să mă maturizez. Mă reculeg un minut în fața crucii și rămășițelor pământești ale eroului Cpt
AMINTIRI DUREROASE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Mihail Malaşincu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1690]
-
să termin o școală de maiștri în zootehnie, să pot avea un serviciu și să-mi întemeiez o familie în orașul Bacău. Am povestit toate aceste întâmplări din viața mea de refugiat pentru a face cunoscut generațiilor viitoare despre întregul calvar trăit de românii din Basarabia și Bucovina de Nord, ca urmare a ocupării pământurilor natale de către sovietici.
POVESTEA VIEŢII MELE DE REFUGIAT. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Flueraru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1682]
-
ne dă impresia neputinței lui Isus în fața voinței Mamei, chiar dacă pare în contrast cu voința Sa. Ce mister! După toate astea, cum să nu fii de acord cu aceia care consideră, că Întruparea a fost grăbită prin rugăciunile Preacuratei Fecioare Maria? Pe Calvar, Maria este prezentă, dar nu vorbește. Sfânta Evanghelie ne spune că «stătea» (stabat), adică nu era doborâtă la pământ, ci era în picioare, într-o deplină conștiință de sine și de toate. Arta, datorită perspectivei, ne-o reprezintă lângă Cruce
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
chipul făpturii sale, cu atât mai mult dacă aceasta suferă. Dar cine va reuși să înțeleagă pe deplin semnificația acelui «stabat» (stătea)?! În Ghetsemani apăruse și un înger să-L mângâie pe Isus cuprins de o tristețe de moarte; pe Calvar, Maria își depășește rolul de mângâietoare într-o manieră extraordinară. Prezența ei în picioare, privirea fixă, sufletul ei deplin conștient, stăpânirea sa de sine - ce nu schițează nici un gest de răzvrătire în fața delictului, ce se consumă asupra Fiului dumnezeiesc -, ne
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Nu ne-a prevenit glasul vigilent al Suveranului Pontif să fim pregătiți pentru orice? Nu este acesta momentul dării generale de seamă? Când Isus vorbea despre încercările viitoare, nu avea în fața ochilor situația actuală? Dacă suntem preoți ai Martirului de pe Calvar, care este misiunea noastră? Care este idealul nostru de astăzi? „Să suferim pentru dreptate“, adică pentru cauza binelui care se identifică în triumful lui Cristos; iată idealul! «Eu îi voi arăta cât trebuie să sufere el pentru Numele Meu». 22
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor» (Mt 16,23). Dacă zăbovește în considerații meschine despre la presupusa lui demnitate de salvat, înseamnă că a uitat cum i-a ridicat Mântuitorul nostru demnitatea preoțească la maximum, în ziua înjosirii Sale de pe Calvar. „Astăzi mai mult ca niciodată - scria revista Sacerdoti adoratori (Preoți adoratori) - e nevoie de preoți care să știe să se despoaie de sine, să fie capabili să ajungă până la trăirea respingătoare a unui număr imens de săraci deziluzionați și înșelați
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
vin să facă Exerciții Spirituale în Casa noastră din Paris, le spun: - Dragii mei domni, nu reușiți să faceți mare lucru pentru suflete, pentru că nu aparțineți secolului vostru; sunteți mereu în trecut; ne vorbiți mereu de Betleem, de Nazaret, de Calvar; toate acestea sunt foarte îndepărtate! - Mă privesc nedumeriți și atunci reiau: Hei bine! Se spune că trecutul conduce spre prezent, dar deseori se întâmplă să pierdem calea. Domnul nostru nu mai stă în iesle și nici pe cruce; de ce nu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
pentru laicii seculari care se străduiesc să trăiască, în sânul familiilor lor, spiritul de abandonare în grija Providenței și a carității active. A adormit în Domnul la 4 dec. 1954, după o viață foarte laborioasă, sfințită, în umilința anonimatului, cu Calvarul a infinite suferințe. A fost beatificat pe 17 aprilie 1988 și canonizat pe 18 aprilie 1999. ADAOS Rugăciune pentru dobândirea harurilor prin mijlocirea Sfântului Ioan Calabria Dumnezeule, Tatăl nostru, Te lăudăm pentru Providența cu care conduci universul și viața noastră. Îți
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
comune, din timp pregătite. Unele mărturii demne de încredere povesteau că două zile și două nopți, pământul care acoperea gropile comune s-a mișcat. Abia după 1990, autoritățile ucrainiene au permis oficierea slujbelor de pomenire pe locurile acelor gropi comune. Calvarul deportărilor și a regimului de teroare la care a fost supusă populația românească din ținuturile Basarabiei și Bucovinei de Nord, a încetat pentru o scurtă vreme, când teritoriile respective au fost eliberate de forțele armatei române. În Transilvania de nord-vest
CALVARUL ROMÂNILOR, SUB OCUPAŢIA REGIMULUI STALINIST DIN 1940-1941. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1662]
-
să semnez tratatul de pace, ca să salvez ce mai rămîne din România. La Yalta, Occidentul ne-a predat rușilor. Conștiința mea de român îmi poruncește să mă reîntorc în țară și să sufăr cu compatrioții mei, încercînd să le ușurez calvarul. Mi-ar fi așa de ușor să rămîn la Paris, cînd am alături de mine nevasta și copiii". "Eu aleg, conștient de toate riscurile, lupta printre români, pentru libertatea lor. Resping eroismul prin procură dată altora." Nimeni nu a fost în
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
singur, cum dorise), trecînd în alt... infern, am fost la Iași. O săptămînă. Am stat la Liviu Antonesei și m-am frecventat mai ales cu Luca Pițu. A apărut cartea lui Lucian (Vasiliu n. red.). Excelente condiții grafice. [...] Aici continuă calvarul fără curent, în sărăcie etc. Cred că aproape toți sînt la capătul umilinței și al suportabilității. Dar, din păcate, poporul nostru se obișnuiește deseori prea ușor cu mizeria. M-am trezit, aici, acum o săptămînă și ceva, cu [...] Nicolae Sava
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de iarna aceasta care nu dă semne de oboseală. M-am săturat de ea ca de o crimă. Chiar și în momentul acesta ninge pantagruelic! Mi-e așa dor de nepăsare, de căldură, de culoarea verde! Pentru mine e un calvar toată iarna. Adrian a dat peste Chioaru la P. Neamț. Știam că-i acolo. El ne căuta pe noi. Pe 19 merg la ei. Sper că de acum voi fi mai des prin tîrgul acela. Și cred că vor veni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
vieții sociale și economice, materiale și spirituale. În teritoriile răpite s au instaurat regimuri represive îndreptate în special împotriva populației românești (și a celei evreiești, în partea de nord a Transilvaniei). În dimineața zilei de 28 iunie 1940 a început calvarul evacuării din Basarabia și nordul Bucovinei, sub presiunea intrării imediate a armatei sovietice, care nu a respectat propria prevedere din nota ultimativă de a acorda patru zile pentru retragerea trupelor, a autorităților și a unei părți a populației românești. În
DIN ISTORIA REFUGIULUI, 1940 - 1944. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Agrigoroaiei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1665]
-
dispare acoperit de norii bombardierelor. Peripeții, spaime! Eu mă pierd în mulțime. După ce încetează alarma, ne regăsim cu toții. În sfârșit, reușim să ajungem și noi într-un vagon, pe geam, ajutați de colegii părinților mei. Tot drumul a fost un calvar. Dar am scăpat! Garnitura a plecat seara, iar dimineața gara Bălți a fost bombardată, distrusă din temelii. Așa a început cel de al doilea refugiu. Destinația finală, Zătreni, Râmnicu Vâlcea. Am fost cazați la casa unui gospodar, familia noastră și
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
măsuri de încadrare în muncă a celor apți, potrivit calificării fiecăruia. După eliberarea Basarabiei și nordul Bucovinei din vara anului 1941, cei mai mulți refugiați s-au întors la casele lor. Refugiul din iarna și primăvara anului 1944, a fost un adevărat calvar, mai ales pentru cei care s-au refugiat din nordul Basarabiei și Bucovinei, unde toate drumurile erau aglomerate de convoaie civile și militare, și cu multe porțiuni înzăpezite. Refugiații care au călătorit cu trenurile, în vagoane de marfă sau de
“GOLGOTA” REFUGIAŢILOR DIN BASARABIA, NORDUL BUCOVINEI ŞI ŢINUTUL HERŢA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1663]
-
deținuților vinovați intră însă numai cei care nu au fost supuși torturilor ori presiunilor înainte de a lovi. Toți ceilalți, deși majoritatea au fost forțați să bată și ei, nu pot fi blamați pentru ceea ce au făcut după ce au trecut prin calvarul schingiuirilor. Fiecare om își are limita lui de suportabilitate fizică și psihică. Pentru mulți, faptul că asistau la torturile celor din jur era mult mai dureros decât propria schingiuire. Trebuie ținut cont și de faptul că toți erau foarte tineri
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Teodor Robeanu, Grigore Bostan, Nicolae Dabija, Simion Gociu, Mircea Lutic, Vasile Tărâțeanu, Vasile Levițchi, Arcadie Suceveanu, Ilie T. Zegrea ș.a. Anul IV, nr.9, decembrie 1996, cuprinde editorialul care pledează pentru unitatea națională a românilor nord bucovineni (autor D. Covalciuc), Calvarul deportărilor, rememorări cu Vladimir Șova, momente din rezistența antisovietică evocate de Ștefan Petru și medalionul „Un prieten drag Traian Straton”, semnat de D. Covalciuc. Cugetări, editor și redactor responsabil Traian Brăileanu. Apare în noiembrie 1919, redacția și administrația în Cernăuți
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cunoscuți, dar și volume ce adună mărturii sintetice ale celor trecuți prin iadul anchetelor. Sînt mărturii esențializate, care, ca într-o picătură de rouă, adună întreg universul concentraționar prin exemplaritatea acestor destine, mai toate înfrînte. În 1997, apare la Botoșani Calvarul deținuților anticomuniști botoșăneni, ce adună mărturii ale supraviețuitorilor consemnate de Dumitru Ignat. La acel moment, mai erau în viață, după cum consemnează realizatorul ediției, cam trei sute de foști deținuți politici. Mărturiile sînt ordonate alfabetic. Vasile Ailenei (n. 1929), agricultor din Bălușeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]