2,791 matches
-
chemare în diferite probleme către foștii luptători de pe front, dar și altele referitoare la agricultură semnate de agronomul D.Curpen, subliniind că „grâul este aurul țării” În comuna Țepu se va înființa căminul cultural Tudor Pamfil, în amintirea regretatului nostru camarad și scriitor, iar în Bârlad va avea loc dezvelirea monumentului l ui Al.Vlahuță - știre comunicată din partea Academiei Bârlădene de către președintele său G. Tutoveanu și Virgil Duicule scu, secretar, și consemnată în pagină. Ziarul a publicat rubrici variate în conținut
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
spaima celor de la cârmuire”, „Ce trebuie să facem când nu avem pă șune” etc. Deosebit de ceea ce se scria în Veteranul, căpitanul N. Voinescu, avansat la gradul de maior cu ord. nr. 3101/1912, a desfășurat o susținută publicistică în folosul camarazilor săi în ziarul conservator‐ democrat Zorile, partid a cărui membru a și devenit. * Viitorul Viitorul, organ al Partidului Național‐ Liberal din Bârlad, 216 apare în perioadele 1900 - 1911, 1911 - 1916, 1918, 1921 - 1929 și la el colaborează și foști elevi
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Să suferim puțină vreme, și sânul patriarhului ne va încălzi! Să schimbăm o singură noapte cu toată veșnicia! Să ardă piciorul, ca să dănțuiască veșnic cu îngerii! Să se desprindă mâna, ca să aibă îndrăzneala să se înalțe către Stăpânul! Câți dintre camarazii noștri n-au căzut în luptă ca să rămână credincioși unui împărat pământesc! Oare noi nu vom jertfi viața aceasta pentru credința în adevăratul Împărat? Câți făcători de rele n-au suferit moartea, pentru că au fost surprinși săvârșind nelegiuiri? Oare noi
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
pământesc! Oare noi nu vom jertfi viața aceasta pentru credința în adevăratul Împărat? Câți făcători de rele n-au suferit moartea, pentru că au fost surprinși săvârșind nelegiuiri? Oare noi nu vom suferi moartea pentru dreptate? Să nu ne dăm îndărăt, camarazi! Să ne luptăm cu diavolul! Trupurile noastre nu sunt decât trupuri! Să nu le cruțăm! Pentru că trebuie negreșit să murim, să murim ca să trăim!»”<footnote Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omil. a XIX-a, VI, în PSB, vol
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
ficțiunea ca simplă metodă de cunoaștere prin imaginar. "Prietene Sancho, află că m-am născut, din voința cerurilor, în vârsta asta de fier (s.n.) în care trăim, ca să pot reînvia în vremea ei vârsta de aur", i se confesează Don Quijote camaradului de drum și de destin literar în capitolul XX, "Despre nemaivăzuta și nemaiauzita aventură dusă la capăt fără nici o primejdie de vestitul și viteazul Don Quijote de La Mancha, unicul pe lume care-ar fi putut-o sfârși într-așa chip". În
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ales drept model. De-abia ultima parte a romanului marchează (și scriptic, prin integrarea episodului între blancuri tipografice) cedarea "puterii" narative către personajul eponim, pe care Robinson îl salvează accidental, nu dând curs dorinței sale de a-și găsi un camarad. Nararea "aventurilor" romanești este anunțată printr-un prolog, care pune naufragiul Virginiei atât sub semnul fatalității, cât și sub cel al circulației mitului modern al străinului civilizator. Astfel, lui Robinson i se ghicește soarta la un joc de tarot marinăresc
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
adevărul pentru a nu se repeta experiența tragică, pentru judecarea vinovaților și pentru educarea tinerilor. În afară de acestea, mai există un aspect despre care vorbesc toți scriitorii de literatură concentraționară. Este vorba despre datoria de a-i salva de la uitare pe camarazii care nu au supraviețuit experienței extreme a detenției în lagăr. Cărțile devin astfel un monument ridicat în memoria lor, idee pe care se sprijină o declarație precum cea a lui Oleg Volkov: Cu toate acestea, trebuie să mă încumet să
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
niciodată din lagăre, acolo de unde pe mine m-a scos mâna Providenței 27. (trad. a.) Un adevărat monument creează și Varlam Șalamov prin toate povestirile lui, însă Orație funebră este cea mai impresionantă. Aici, scriitorul vorbește, pe rând, despre fiecare camarad, pe care și-l amintește cu emoție și despre care păstrează câte un detaliu caracteristic, fixat în text ca pe o piatră de mormânt: Toți au murit... A murit Nikolai Kazimirovici Barbe, unul din organizatorii comsomolului din Rusia, un camarad
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
camarad, pe care și-l amintește cu emoție și despre care păstrează câte un detaliu caracteristic, fixat în text ca pe o piatră de mormânt: Toți au murit... A murit Nikolai Kazimirovici Barbe, unul din organizatorii comsomolului din Rusia, un camarad care m-a ajutat o dată să scot un bolovan enorm dintr-un puț de exploatare îngust [...]. A murit Ioska Riutin. Lucra în tandem cu mine, ceea ce alți pălmași refuzau [...]. A murit Dmitri Nikolaevici Orlov, fost consilier al lui Kirov. Eram
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
tuturor muncilor"). Este necesară o reconstituire, întrucât "n-are cine povesti despre aceste lucruri. Cei care le-au trăit sunt morți cu toții"31. Sunt cutremurătoare detaliile implicate în procesul de rememorare prin care acești autori de cărți-monument îi salvează pe camarazi de la pierdere definitivă. Totalitarismul a încercat nu doar exterminarea fizică a "dușmanilor", ci și exterminarea memoriei lor. Distrugerea vizează tot ceea ce alcătuiește identitatea unui om, chiar și după moartea sa, în condițiile în care oamenii sunt aruncați într-o groapă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
că aspectul cel mai important în această discuție este prin ce modalități au ajuns ei în posturile favorizate, dacă au făcut compromisuri grave și cum s-au purtat cu ceilalți deținuți (este important să nu le fi făcut nici un rău camarazilor de detenție și, mai important încă, să le fi fost de ajutor): Pentru a refuza orice formă de "căpătuire" în lagăr și a lăsa forțele gravitaționale să te antreneze în cădere liberă până la fund, trebuie să ai un suflet foarte
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ucigător de grea"188. Însă în cazul lui Ivan Denisovici este vorba despre o motivație interioară, care poate funcționa într-un lagăr suportabil, de mândrie și respect de sine foarte importante în aceste condiții. Atât pentru Șuhov, cât și pentru camarazii lui, care se implică la fel de mult, munca aceasta este un mijloc de afirmare de sine, și nu o contribuție la construirea socialismului. La sfârșitul zilei de muncă, deținuții se încolonează pentru întoarcerea în lagăr. Ei refac traseul, prin gerul la fel de
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
singur când scrie, că în fața lui apărea și se profila tot mai clar în aer imaginea celui pentru care scrie, prin ochii căruia recitește fără să vrea fiecare paragraf abia scris. Și acest Altul era nu Cititorul, fratele, prietenul și camaradul cititor, nici criticul în general, ci nu se știe de ce ilustrul, mărețul critic Ermilov 226. (trad. a.) La petrecerea din apartamentul lui Makarîghin ia parte și un personaj care aparține unui alt cronotop Moscova cetățenilor "liberi". Acest personaj este ofițerul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
din apartamentul lui Makarîghin ia parte și un personaj care aparține unui alt cronotop Moscova cetățenilor "liberi". Acest personaj este ofițerul demobilizat Șceagov, care, fără să aibă nimic în comun cu lumea diplomaților sovietici, este invitat la petrecere de un camarad de pe front. Ocupând o poziție intermediară între primii doi cronotopi ai romanului, cronotopul Moscovei leagă cele două lumi opuse, astfel încât devine posibilă întâlnirea personajelor care aparțin acestora. În metrou devine posibilă întâlnirea lui Klimentiev cu Nadia, soția lui Nerjin. Pe
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
care acum o reconstituie în discurs. Drept dovadă, apar deseori elemente clare din biografia sa. Identitatea celui care vorbește este atestată, în plus, de adresarea către personajul principal din nuvela O zi din viața lui Ivan Denisovici, tratat ca un camarad de lagăr: Ia zi, Ivan Denisovici, despre ce n-am povestit încă? Din viața noastră de zi cu zi?"250. Folosindu-se de acest personaj, scriitorul construiește un artificiu literar, menit să rupă monotonia discursului auctorial: la un moment dat
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Nerjin s-a spus că este un alter-ego al scriitorului, fiind cel mai apropiat de prototipul său. Cei care susțin acest lucru sunt oamenii care l-au cunoscut îndeaproape, precum fosta soție și prietenii din șarașka. Dimitri Panin, unul dintre camarazii de închisoare ai lui Soljenițîn, se vede obligat să confirme: "Soljenițîn s-a reprezentat pe sine pe deplin veridic și exact în personajul principal al romanului Gleb Nerjin"337. (trad. a.) Se pronunță, în același sens, biograful Ludmila Saraskina, precum și
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
trad. a.) Biografia adulatoare nu menționează, însă, că ascensiunea politică a lui Stalin a fost marcată de asasinate. Scriitorul rus ține să demaște acest aspect, oprindu-se asupra unor momente importante din viața lui Stalin, cel care și-a îndepărtat camarazii (Leon Troțki, Grigori Zinoviev, Lev Kamenev), acuzându-i de trădare a principiilor leniniste. Semnele duplicității lui Stalin sunt puse într-un plan ficțional (monologul interior al personajului), dar ele sunt verificabile istoric. Modificările pe care le-a sugerat Aleksandr Tvardovski
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
lui Șulubin, care nu vorbește cu nimeni, dar, la un moment dat, îl alege drept interlocutor pe Kostoglotov, semn al unei anumite afinități de gândire. În lagăr, se creează o anumită solidaritate între deținuți, care presupune comunicarea cu toți ceilalți camarazi. Totuși, se fac diferențe și aici, așa cum se vede în cazul lui Ivan Denisovici. El nu vorbește cu Fetiukov, pe care îl disprețuiește pentru lipsa de demnitate. Se dovedește că refuzul unui anumit interlocutor trădează o atitudine de superioritate în raport cu
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
tocmai prin intermediul lor. Soldatul care a primit botezul se simțea misionar, asemenea fiecărui creștin din primele secole. Din acest motiv era orientat spre actualizarea acestui mandat atât în mijlocul popoarelor păgâne, unde se stabilea unitatea sa militară, cât și în mijlocul propriilor camarazi. Sporirea continuă a creștinilor în diferitele legiuni nu se datorează doar înrolării tinerilor creștini, ci și convertirii soldaților păgâni chiar în cadrul acestora. Persecuțiile care vizau direct militarii creștini și prescriau îndepărtarea lor din rândurile armatei, urmăreau și eliminarea, sau cel
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a dreptului de a munci; ospitalitatea față de frații străini și ajutorarea comunităților persecutate. 3. Misiunea soldaților creștini în cadrul Bisericii Prima și cea mai nobilă îndatorire a soldaților creștini era recunoașterea reciprocă, astfel încât, în cazărmile lor, fiecare soldat își cunoștea proprii camarazi, fapt mărturisit de Tertulian ce ilustrează organizarea timpurie a Bisericii. Cunoașterea reciprocă a militarilor și-a avut originea cu toată probabilitatea în participarea la misterele divine (liturghii, rugăciuni etc.) ale comunității creștine din locul de apartenență ori prin conduita lor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care, la momentul oportun se apropie și cu riscul vieții, îl întăresc pe cel condamnat să moară cu curaj, păstrându-și credința neștirbită. O altă situație ce reflecta îndatorirea soldaților creștini o întâlnim în asistența pe care aceștia o ofereau camarazilor de aceiași credință în închisori, anterior judecății. Această asistență era comună în toată Biserica. Putem vorbi și despre inițiativa unor episcopi de a trimite persoane de încredere în temnițe, pentru a-i susține pe ostașii lui Cristos în păstrarea răbdării
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștini deveniți obiectorii de conștiință: aceștia refuzau să rămână sub arme în numele unei legi superioare celei umane. Un exemplu în acest sens, ne este oferit de soldatul Basilide, la Alexandria, care, într-o împrejurare necunoscută, fiind invitat de unii dintre camarazii de arme să presteze jurământul, a răspuns că nu poate jura întrucât este creștin, suscitând stupoarea și incredulitatea în mijlocul tovarășilor de luptă, care nu mai asistaseră la asemenea atitudini sacrilege, crezând inițial că ar fi fost o farsă. În plină
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în masă ale soldaților din aceeași legiune. Insistența episcopilor de a sfătui prudența și silința soldaților creștini de a se adapta situației și timpurilor, nu au reușit nicidecum să elimine anumite încălcări ale disciplinei militare, observate cu destulă ușurință de camarazii păgâni. Întrucât disciplina militară era unită aspectului religios, profesarea unei religii neadmise de autoritățile imperiale nu putea trece total neobservată, fapt ce determina apariția denunțurilor și a proceselor sumare imediate rezolvate adesea prin condamnarea la moarte ori ad metalla. Execuțiile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
interesului împăraților pentru respectul religiei de stat, era doar un pretext dintre atâtea altele, pentru a o înfăptui mai lesne. Condamnarea la moarte a unui militar creștin pronunțată din orice motiv, în baza codului militar, în fața ochilor și a prejudecății camarazilor coreligionari se regăsea în odio religionis. Soldatul ucis era înconjurat îndată de alura martiriului, necercetându-se motivele reale ale condamnării și nici credința acestuia. Cele două elemente, numele de creștin și martiriul, îndepărtau ori ignorau toate celelalte denumiri, printr-un
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
armata romană fără să fie molestați, iar autoritățile imperiale nu se preocupau de efectuarea unor cercetări cu privire la religia soldaților lor. Au existat însă și cazuri în care autoritățile imperiale reacționau prin măsuri excesive împotriva soldaților creștini, denunțați ca atare de către camarazii lor, chiar și în timpurile absolut calme și favorabile Bisericii. Soldatul creștin putea să-și împace oarecum îndatoririle sale militare cu credința religioasă, ba chiar și să aspire la cele mai înalte ranguri ale armatei, asemenea celorlalți colegi de arme
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]