2,383 matches
-
iar de voi, Trăim mereu supuși pământului. Și dacă plânge plănsul Și dacă râde râsul, Și dacă cerul s-ar topi din noi Și dacă lacrimile toate ar vindeca cuvântul din noi doi, Și dacă îmbrățișarea ta ar fi o candelă aprinsă, Mereu aș fi lumină ce m-ar veghea din umbra Ta. Pășești la poarta trecerii dintre cei vii și cei morți Iar umbrele prădalnic te lasă peste țărmul cel de veci, Nimic nu aduci și nu porți, Pe drumul
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
-și scrie embargoul... Unde-o fi acum poetul? Enigmatic stă Copoul Pare-a tăinui ascetul. La bojdeucă, lampa-i stinsă, A plecat demult bădița, Tinda casei pare ninsă, Praful a tocit penița. Prin saloanele Junimii Spiritele ard în ziduri, Aprind candela luminii Într-o lume de reziduuri. Sfărâmând în jur muțenii Plâns de clopote slăbite Cheamă oastea la vecernii, Of, ce vremuri răvășite... Tineri fără de canoane ... Citește mai mult Iașul meu, oraș romanticUnde teii-și varsă floareaîntr-un dans profund hieraticRăspândind în
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Luna-și scrie embargoul...Unde-o fi acum poetul?Enigmatic stă CopoulPare-a tăinui ascetul.La bojdeucă, lampa-i stinsă,A plecat demult bădița,Tinda casei pare ninsă, Praful a tocit penița.Prin saloanele Junimii Spiritele ard în ziduri,Aprind candela luminiiîntr-o lume de reziduuri.Sfărâmând în jur muțeniiPlâns de clopote slăbiteCheamă oastea la vecernii,Of, ce vremuri răvășite...Tineri fără de canoane... XIV. GRĂUNTE DE LUMINĂ, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1902 din 16 martie 2016. Cine sunt eu
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
neagră? Viața-i doar parlament, cimitir, trădare, crimă? Întorc vioi spatele pînzei lui Caravaggio (?), Rubens (?) și mă aflu dintr-o dată în fața celei a lui Felix Ziem (1821-1911) "Peisaj venețian". Cîtă splendoare! Grandioasele clădiri din San Marco, în lumină vesperală, de candelă, îmbrățișate seniorial de cerul și apa Lagunei. Sînt doar cîteva luni de cînd, în același repetat crepuscul, mă descălțam și mă întindeam, exaltat, pe lespedea stenic-primordială a Pieței. 2001 Ghiuji priapici, juni candizi 4 ianuarie Ne încăpățînăm să credem că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Nicolae Iorga a remarcat acest fenomen în ceea ce privește arta bisericească: peste tot apare „înrîurirea artei apusene necontopită cu tradițiile noastre”. În presa vremii apăreau numeroase anunțuri ale meșteșugarilor străini, care, stabilindu-se în țară, își făceau reclamă: Leopold Akst, turnător de candele, Miller, „fabricant de clavir”. Castelul de la Stânca a fost „bronzuit” în 1851 de meșteșugari nemți, care, neștiind românește, scriau în limba maternă, ceea ce înseamnă că nu se aflau de multă vreme în Moldova. Marea majoritate a acestor meșteșugari lucrează în afara
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
agrăind: "De ce-n tulburătoare cețuri nourii tăi se răsucesc? Nu pot să mai ascund Îngrozitoarea viziune pe care-o văd cu ochii. O, iubire și viața și lumina! Spaime profetice mă-ndeamnă să vorbesc: naintea-mi este viitorul 75 Precum o candela întunecoasa. Moartea de veci îmi bîntuie speranța toată. Rupți de Frăția Veșnică murim și nu mai sîntem. De unde strígă acest glas, Enion! care-mi răsúnă în urechi? O, neîndurătoare milă! O,-ntunecoasă amăgire! poate Iubirea să caute domnie?" Și Lúvah
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
330 Mormînt și Morții să ne închinam cu teamă, cît încă mai trăim: Moarte! Dumnezeul Tuturor! din care noi ne ridicăm, în care toți ne-ntoarcem: Și toate Semințiile Pămîntului Să se închine la Mormînt Cu Daruri și Mirozne, cu candele bogat împodobite, cu aur și cu giuvaeruri". Los luat-a Trupul de pe Cruce, Ierusalim plîngînd asupră-i; 335 Și-l duseră-n Mormîntul pe care Los în stîncă Veșniciei L-a fost săpat pentru el însuși: săpatu-l-a pierzînd speranța Vieții
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o mai curată dimineață, Si blîndă luna se veselește-n noaptea limpede și fără nori, Și Omul înainte merge din miezul vîlvătăilor: tot răul mistuitu-s-a. Ochii săi văd sferele-Îngerești nălțîndu-se noapte și zi. Se mistuiră stelele precum o candela ce-i stinsa cu-o suflare, și-n locul lor, iată 830 Ochii ce se-Întind ai Omului privesc adîncurile unor lumi minunate! Un Pămînt, o mare dedesubt; și nici un Glob Rătăcitor nu hoinărește, ci Stele De văpaie răsar în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Preotul: Dumnezeu să-l aibă în pază... Da de ce-a murit? Octav: De nehotărîre, părinte... Preotul: (nedumerit) Da... sînt atîtea boli...! Cum îl chema? Octav: Octav... așa îl chema... Preotul: Dumnezeu să-l ierte... Donose, mai ai tămîie în candelă? Dă-i foc! Costache: (îl trage deoparte pe Octav) Hai, zău, las-o-ncolo, n-are nici un haz chestia asta... Marieta: (de asemenea cu discreție) Păi dacă eu îți spun că tu nu ești normal! Matei: Lasă-l, soro, să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
potolit pe dedesubt. Îl Întreține tata, care iese destul de des din casă, ducându-se când la locul cu pricina, când la magazia cu vin. Asta-i o treabă care durează Încă de dimineață. E ajunul Crăciunului, iar mirosul uleiului din candelă se amestecă cu cel al bucatelor În fierbere. Maica Domnului cu pruncul mă urmăresc dintr-o icoană ieftină, din hârtie, de pe peretele dinspre răsărit. Crăciunul vine și pentru mine. Mi-am dat seama când am găsit sub pernă, Într-o
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
gustăm dintr-ale ei. Și noi Îi dăm dintr-ale noastre. „Poftiți la masă”, ne invită mama. Mâncăm și asta, și asta, și asta... E pace și liniște În casa noastră. Nașterea pruncului Isus ne-a sfințit și pe noi. Candela arde cu o flacără mai intensă de la untdelemnul Împrospătat. Fulgi mari acoperă fereastra, omătul se depune din ce În ce mai mult; după ce mănânc, ieși afară. Te iei cu Fănică, cu Petrică, cu Ionel și cu alții de vârsta ta. Cu săniile din metal
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
considerați drept adoratori ai Herthei sau ai Pământului: pentru că ei Îl sapă și-i lucrează tot timpul cu dragoste sânul; sau, Închiși În Oratoriile lor particulare, meditează asupră-i și manipulează substanțele extrase din el, arareori privind În sus spre Candelele Cerești și chiar și atunci cu o relativă indiferență. Pe de altă parte, ca și Druizii, ei trăiesc În locuințe Întunecoase, adesea chiar spărgându-și geamurile de sticlă, acolo unde dau peste așa ceva, și astupând ferestrele cu fâșii de stofă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a fost și profesor la Institutul Teologic din Cernăuți. Mai târziu, B.-I. va fi cancelar mitropolitan și sinodal (1884-1895), protopop la Cernăuți (1892) și, din 1895, arhipresbiter. Este redactor, între 1883 și 1895, al paginilor românești din publicația bilingvă „Candela”. A colaborat la „Albina” și la „Patria” din Pesta și, de asemenea, la o serie de publicații din Transilvania - „Gazeta de Transilvania”, „Telegraful român”, „Observatoriul”, „Deșteptarea” - și din Bucovina - „Foaia Soțietății pentru literatura și cultura română în Bucovina”, „Steluța”, „Revista
BERARIU-IEREMIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285701_a_287030]
-
de Dan Bodea, „Curierul românesc”, 1993, 8; Laurențiu Ulici, „Cântare din cântare”, DEP, 1994, 20; Gheorghe Istrate, „Cântare din cântare”, „Curierul românesc”, 1994, 7; Geo Vasile, Crucea ca oratorie a cerurilor, LCF, 1997, 9; Constantin Ciupu, „Discursul crucii la români”, „Candela”, 1998, 5; Anca Mărtinaș, Dan Bodea, „Discursul crucii la români”, „Actualitatea creștină”, 1998, 25; Doina Dascălu Ișfănoni, „Discursul crucii la români”, DEP, 1998, 175; Sabina Ispas, O lucrare de referință: Dan Bodea, „Discursul crucii la români”, DEP, 1998, 179; Răzvan
BODEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
profetica sa limbă. Pe atunci trecuse-un suflet peste-al morții jalnic vad, Cel din urmă din Mușatini sta întins pe crengi de brad, Tânăr... mândru și cuminte înainte-ne-l văzum, Coperit de crengi de dafini și de-al candelelor fum; Tu, luând de pe-a ta frunte uriașa, neagra cască: " Dumnezeu n-a vrut Moldovei alt Mușatin să se nască Și de astăzi înainte e Moldova cea străbună Ca corabia pe marea bântuită de furtună; În primejdie e țara
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
glasul valurilor mării. 2260 Să ating cu fruntea numa grinda porții din Suceavă. * {EminescuOpVIII 232} 2277 Și, pe când urmam pe mare a singurătății cale, Parcă auzeam vuindu-mi zvonul clopotelor tale. 2276 Unde razele-și revarsă, de la creștet la picioare, Candela neadormită, de mormânt luminătoare. [REPLICI RĂZLEȚE] 1 2276 Om nu mare la făptură, dar voinic nevoie mare. 2 2282 Dacă inima-i vârtoasă, fie zidul cât de slab, Căci în inimi e cetatea, bade Gruie Basarab. 3 2254 Între mâni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o carne putredă de bătrânețe și desfrânare... Este dar adevărat că acest cap, în care credeam prins pe Dumnezeul viitorului, nu e decât un craniu fără creieri, că acel piept, pe care-l credeam temnița unui suflet de tunet, e candela Vinerei nebune și-nvinețite de desfrînare! O, mag al prințului Amin, ai fost un mincinos. Tu, pe care te credeam binecuvântarea unui secol, nu ești decât blăstămul minutei întrupate! Căci fiecare minută a vieței tale are de blestem câte o crimă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Se-ntoarse apoi foaia. Cu greață și scârbire, Dup-o junie vană, el merse-n mănăstire; Îi păru-atunci că lumea e toată joc de cărți; El capul și-l cufundă-ntr-a lumei sfinte cărți. Pe murii în risipă o candelă subțire Ardea-n a lui chilie negrită-n părăsire; Pe căi necunoscute gândirea lui pribeagă Străbate cu-aripi mândre nemărginirea-ntreagă; De gânduri uriașe, de rugi a pus cătușe Pe inima-i bolnavă... A presărat cenușă Pe flacăra dorinței. În
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și albe se întinseră către dânsul; însă perdelele trăsurei se închiseră. Carâta porni aprinzând pardoseala uliții și, Pergoleze neputând alerga de slăbiciune o urmă cu ochii și căzu fără cunoștință, fără mișcare, când o pierdu din vedere. V O mică candelă ardea singură pe o masă de lemn de stejar. Un călugăr din ordinul Snt. Domenic era acolo lângă un om ce odihnea într-un pat foarte sărac. Acesta era Pergoleze pe care religiosul îl ardicase din uliță și îl dusese
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
poporului românesc - pușcăria. Nu suntem siliți să-l sfătuim pe primul nostru ministru să treacă granița la Putna, să vază cum străinii respectă mormântul lui Ștefan cel Mare, cum și azi, ca acum o sută și două sute de ani, o candelă pururea aprinsă luminează la capul marelui Domn român, că poporul vorbește de el ca și când ieri ar fi trăit? Când dar vedem un popor atât de maltratat în privirea stării sale materiale și maltratat și mai rău în privirea tuturor amintirilor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
alta decât lipsa absolută a unei industrii similare în țara noastră. În Rusia, unde fabricațiunea de icoane e foarte răspândită de vreme ce, din cauza caracterului cam bigot al populațiunii, mai în fiece stabiliment chiar în cele ale autorităților publice vezi icoane și candele, se poate prea lesne și e chiar probabil ca să existe în unele cazuri o supraproducțiune de asemenea obiecte de valoare problematică, și fiindcă orientul nostru este ținta de export - mlaștina de scurgere - a tot ce supraproducțiunea europeană are de prisos
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
acolo era o cantitate pur și simplu mult prea mare pentru ca el să o abandoneze. 40. Ochii Abatelui se opriră asupra ferestrei deschise. Aerul răcoros al nopții de toamnă târzie se amesteca într-o prospețime minunată cu fumul aromat al candelelor din capela micuță care îi servea drept lăcaș personal de rugăciune. Cerul era surprinzător de senin, așa cum fusese și în zilele precedente. Stele sclipeau puternic, făcîndu-l să se întrebe dacă ochii lui Dumnezeu nu lăcrimau cumva la gândul că în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fi fost întîmplătoare. Încercase de câteva ori să urmărească firul gândurilor care duseseră la apelativul acela, dar ele o duseseră invariabil în acea parte a minții tânărului în care se ferise mereu să intre. Cu o mână încordată, aprinse o candelă mică și uleiul aromat din ea umplu imediat încăperea cu un miros suav de flori. Se întrebase adeseori cum ar putea explica felul în care intra în contact cu Xtyn. Experiența pe care o trăia de fiecare dată când naviga
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se hrănesc cu esențele spirituale ale lucrurilor materiale jertfite. Există obiceiul, de fapt o reverberare a vechiului/păgânului sacrificiu, care n’a putut fi eliminat complet ca o dovadă a consistenței lui, anume acela de a arde lumânări ori vreo candelă. Dar există și tendința de a le înlocui prin aparența luminii degajate: cu un bec, chiar și în biserici. Dar... Ceara ori uleiul sunt forme de energie abia captată de la Soare, putând fi oferite drept sacrificiu, pe când curentul electric e
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Guitry) Dragostea care corupe adesea inimile pure purifică inimile corupte. (Dragostea Îl poate abate, la un moment dat, din drumul său chiar și pe un puritan, dar tot ea Îl poate face pe un om știut drept păcătos să aprindă candelă În biserică.) „Frumusețea unui sentiment se măsoară prin sacrificiul pe care ești gata să-l faci pentru el.” (J. Galsworthy) „O, puternică iubire! Într-o privință faci din bestie om, și-n alta, din om bestie.” (W. Shakespeare) Istețime, Înțelepciune
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]