5,781 matches
-
o luminează. Am spus echipei de filmare că nu voi tolera nici o imperfecțiune. Ordon duble. Nenumărate duble. Nu le dau acceptul decât atunci când montajul este fără cusur. În clipa de față, la proiectele mele lucrează trei mii de muncitori culturali. Cantina este deschisă non-stop. Yu mă găsește încercând să nu cad pradă somnului în timp ce vorbesc. Sunt foarte obosită. Pot să mă opresc? E o bătălie sângeroasă cu spade invizibile. Alternativele sunt viața sau moartea. Într-una din zile, l-am vizitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sau Îi vâra, pe tăcute, o gheară lemnoasă prin stofa ieftină. Din Sonata lui Brahms nu auzea mai nimic, dar, cel puțin, avalanșa de sunete Îi acoperea bolboroseala rușinoasă a pântecului, chinuit de posturile lungi cu varză și fasole de la cantina seminarului teologic. Și pândea, mai departe, fața Îngustă, din ce În ce mai febrilă, a Anei Maria, descoperită de părul greu, strâns la ceafă, și conturul sânilor ascuțiți prin bluza roz, vaporoasă. I se părea indecent că se lăsa privită, așa, arcuită deasupra clapelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
muncă pline de realizări, răspunderi, succese. Așa că, ieșite dintr-un stres și intrate În altul, Își scoseseră călcâiele umflate din pantofi și-și desfăcuseră pe furiș fermoarele, copcile, cordoanele deasupra stomacurilor umflate, arse de hiperaciditatea Îngrijită decenii la rând În cantine de instituție și ședințe de analiza muncii, Își potriviseră rochiile de ocazie ce scoteau aburi de colonie Jubileu și Femina spray pentru subraț și se Întorseseră iar la persoana incitantă, sacrosanctă a musafirului: celebrul În toată lumea Traian Manu! * -- ...Se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
trebuie să fie o clădire sănătoasă, din cărămidă, pe temelie de piatră, acoperită cu oale sau cu tablă. La mărimea satului, cel puțin două săli de clasă, o cancelarie, o Încăpere pentru muzeu, alta pentru bibliotecă, o sală-mare, slujind de cantină - mă gândeam că n-ar fi rău dacă școlarii ar fi luat prânzul și câte o gustare, pe serie... Școală, domnule! O adevărată școală! Îi zice Moș Iacob: - Toate bune, domțător’: da dacă vrei totul, de la-nceput, te-alegi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe altul, nu? Altfel, se duce satul dracului! Ajungând la Normală, am Învățat, printre altele, de la profesori: să ne tolerăm. Așa cum, la clasă, vrând-nevrând respirăm același aer cu cineva pe care nu-l prea avem la inimă - la fel la cantină, la fel la internat - așa și În sat: trebuie să ne to-le-răm! Și, dacă n-o ducem tot Într-un cânt și armonie, vorba cântecului, să trăim alături, fără ciocnire: eu, moldovan, fac grâu, brânză; tu, lipovan, faci cârnați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la el, cât de greu ți-ar fi fost, și tocmai că nu ți-a fost deloc ușor după ce-ai rămas singură cu Mugurel, da’ până la urmă Dumnezeu a avut grijă. Dumnezeu o văzuse când găsise de lucru la cantina concentraților. Adevărul e că au fost niște ani buni ăia trei cât a lucrat la cantina Liceului de Construcții 23, care deservea pe atunci un batalion de militari concentrați pentru lucrările Șantierului Centrului Civic. Cei mai buni ani, deh, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
deloc ușor după ce-ai rămas singură cu Mugurel, da’ până la urmă Dumnezeu a avut grijă. Dumnezeu o văzuse când găsise de lucru la cantina concentraților. Adevărul e că au fost niște ani buni ăia trei cât a lucrat la cantina Liceului de Construcții 23, care deservea pe atunci un batalion de militari concentrați pentru lucrările Șantierului Centrului Civic. Cei mai buni ani, deh, se descurca, avea banu’ ei... Orice ai spune, nu trăgea barca pe uscat ca acuma, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i acum cu ce era atunci. N-o apăsau necazurile, Mirelo, aveai cu ce și uite că, într-un an, reușiseși să-ți mobilezi la loc garsoniera. Avea doar un sfert de oră de mers de la ea, din Fizicienilor, până la cantină și un salariu bunicel, din care nu cheltuia nici un leu pe mâncare. Venea mereu acasă cu sacoșele pline cu de toate, Mirelo, ce bucurie, antricoate și mezeluri, pungi cu zahăr și orez, conservăraie și pâine la discreție, și asta-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
provizii, să strângi, ba bine că nu. Le dăduse la început câte un borcan de bulion sau o sticlă de ulei în contul lui Mugurel, că i-l țineau printre copiii lor, să se joace cu ei cât era la cantină, dar cu timpul le dădu tot mai mult, Mirelo, îndeasă-le cu carne și conserve, ulei și zahăr, sacoșe cu cartofi și roșii, și deja ți-ai luat pe cap o familie grea de prietene, pentru care cărai ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dădu tot mai mult, Mirelo, îndeasă-le cu carne și conserve, ulei și zahăr, sacoșe cu cartofi și roșii, și deja ți-ai luat pe cap o familie grea de prietene, pentru care cărai ca un cătâr cu sacoșa de la cantină. O aveai pe Roșioara cu copiii ei abonată-n permanență și încă vreo cinci-șase abonate de ocazie. Peste alergătura și roboteala din hala cantinei, căratul cu sacoșa și grija pentru prietene, după care somnul greu, străbătut de vise cu bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe cap o familie grea de prietene, pentru care cărai ca un cătâr cu sacoșa de la cantină. O aveai pe Roșioara cu copiii ei abonată-n permanență și încă vreo cinci-șase abonate de ocazie. Peste alergătura și roboteala din hala cantinei, căratul cu sacoșa și grija pentru prietene, după care somnul greu, străbătut de vise cu bărbați goi și virilități enorme, îmboboșate, pe care le legăna în brațe ca pe niște bebeluși gângurind sub mângâierile și sărutările ei înfometate. Se trezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și n-ar fi avut altceva de făcut decât să se distreze bântuind prin baruri și discoteci, dar uite că-și făcea griji și pentru ea. Odată îi spuse că ar fi bine, cum ea e ocupată toată ziua cu cantina, să i-l dea pe Mugurel la Câmpulung să i-l țină bătrânii. Aha, ar fi o chestie, Mirelo, cum de nu-ți dăduse prin cap? Trebuie că nu îndrăzniseși să caști gura la taică-tău, dar dacă Vlăduț ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să-și facă de cap, cocoană la bloc și bucureșteancă, ce mai, o țărancă de doi lei, care se mai dă și mare că cine mai e ca ea, că dă să mănânce la tot cartieru’ din ce fură din cantina aia... Aia e, Mirelo, să nu-ți fi spus Roșioara toate câte ți le puneau în cârcă alelalte, că tu știai destul de bine. Câte și mai câte vorbe îi zburau pe la urechi, măcar că nu-i dădea mâna să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în serios. E o doamnă, păi, cum dracu’, când se-ncingea tărâța-n ele punea la bătaie câte trei-patru sticle de lichior și le dădea drumul acasă la două noaptea, sătule și cherchelite și cu sacoșele pline de provizii de la cantină, Roșioaro, Vasilico, Getuțo și câte-or mai fi fost. Ah, ce dor mi-a fost de tine, salamule și cu pâine. Ah, ce mult io te-am iubit, măi, cartofule prăjit... Cartofule și cu sare m-ai săpat de supărareeee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ei cu castraveți cu pâine și-i știa liniștiți pentru o vreme și se mai liniștea și ea. O doamnă, gândește-te, și ce mai doamnă-domnișoară trăsnet, umblând pe străzi ca prin grădina raiului când se întorcea, în amurg, de la cantină singurică-singurică, pășind ca și cum ar fi plutit pe lângă ispitele atâtor ochi scurși, jinduindu, și capetele de bărbați întorcându-se și socotind, poate, în sinea lor că n-ar avea cum să-i lipsească, dar nici nu i-ar prisosi, din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să-și spună că nu-i pasă, Mirelo, te speli și ești ca nouă, n-ai decât să mesteci iluzia asta cât umblă după tine disperarea și te ajunge din urmă, și ai da atunci de pământ cu slujba de la cantină în care-ți verși sufletul, până ce într-o bună zi ai să cazi ca un animal de povară gâtuit în jugul lui și deja n-ai mai fi în stare să-ți spui că, uite, muncesc, da’ știu pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe prietenele mele, și deja ți-au pierit cheful și curajul. Uită-te la Roșioara, bunăoară. Ei, cine să-i fi ținut treze curajul și cheful? Ba tocmai că într-o vreme Mirela încercase s-o ajute, luând-o la cantină și punându-și obrazul pentru ea la șefi, că-i fată bună, muncitoare, tot în nădejdea c-ar ajunge sărmana Roșioara să se descurce pe cont propriu, da’ ți-ai găsit: după nici două luni, Roșioara mea, auzi, că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tot în nădejdea c-ar ajunge sărmana Roșioara să se descurce pe cont propriu, da’ ți-ai găsit: după nici două luni, Roșioara mea, auzi, că doar n-am omorât-o pă mama ca să mă pedepsesc în ocna asta de cantină, că ea are copii de crescut, nu vrea să putrezească de vie în aburu’ și-n umezeala asta, la care Getuța - la ce-ai mai luat-o cu tine, Mirelo, ca să te facă de râs, care io de când o știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
asta aproape că ți s-a împlinit într-o duminică de august, când te scosese afară din casă amocul, acea neliniște rea, sufocantă, care te încerca mai cu seamă în zilele libere, cum ți se slăbea puțin jugul robotelii la cantină și parcă te-ai fi simțit soră bună cu Roșioara, măcar că nu pentru o farfurie de mâncare ai fi atârnat tu la ultimu’ camionagiu... Umbla brambura pe străzi, amețită de lumina uleioasă, îmbâcsită de praf și de gaze de eșapament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mult tăcând, cu ochii dilatați de așteptare, până ce Velicu îi ceru telefonul, ca o invitație, în sfârșit, atâta că n-avea telefon. Îi dădu adresa și-i spuse că e de găsit mereu acasă după șase seara, când iese de la cantină, și că-l așteaptă neapărat. Numai bine că a doua zi îl găsi păzindu-i ușa, ca și cum gândul și dorința ei îl chemaseră, deși lui parcă nu i-ar fi ars cine știe ce, după cum arăta de plictisit și obosit. Tocmai vroia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sunt fără de număr meteenele și neputințele, și suferințele care ne apasă. Unde am ajunge dac-am sta în loc de ele? În seara aia au sărbătorit spârcâiala lui Velicu prăjind niște fleici în tigaie. Mirela avea frigiderul plin de carne adusă de la cantină și avea puse bine pentru prietenele ei sau pentru cine s-o nimeri pe la ea și două sticle de vin Sarica Niculițel, și două sticle de lichior de nuci verzi. Trai pe vătrai, Mirelo, așa o duceai pe vremea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și mai avea și altă meteahnă, de care suferă aproape toți bărbații: era însurat și avea doi copii, Mirelo, asta e, gâdil-o până s-o scula, iar-și bucură-te că te așteaptă seara cu mașina, când ieși de la cantină, ca să te scoată la plimbare și la vreun local te știi iubită și dorită, plimbată și distrată, păi, unde n-ar da Dumnezeu să se întoarcă vremurile alea? Îl avea pe Velicu, muncea și câștiga și nu-i lipsea. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fi fost să fie n-a mai fost. Toată povestea asta ar fi trebuit să se întindă până spre anul 2000 încolo, dacă Revoluția nu l-ar fi terminat pe Ceaușescu cu tot cu șantierul Centrului Civic. Atunci a fost când localul cantinei concentraților și hala bucătăriei s-au transformat într-un depozit de mărfuri cu vânzare angro, iar conducerea intreprinderii de Gospodărire Locală și Alimentație Publică, care aparținea cantina, s-a simțit obligată să nu-și lase salariații de izbeliște. Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fi terminat pe Ceaușescu cu tot cu șantierul Centrului Civic. Atunci a fost când localul cantinei concentraților și hala bucătăriei s-au transformat într-un depozit de mărfuri cu vânzare angro, iar conducerea intreprinderii de Gospodărire Locală și Alimentație Publică, care aparținea cantina, s-a simțit obligată să nu-și lase salariații de izbeliște. Încă nu se ajunsese la concedierile și disponibilizările masive de personal de mai târziu, iar șomajul era în zilele acelea, imediat după Revoluție, mai mult o poveste, nu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ținut nu doar pe Mirela și pe nevastă-sa, ci încă trei-patru femei cu trei-patru rânduri de copii. Măcar că nu dispăruse peste noapte ca să-și trimită salariații la spălat closete, IMGB-ul fusese pentru Velicu cam ce fusese pentru Mirela cantina concentraților. I se tăiase de-acum și lui. Nu mai putea să fure fiare și nici salariul nu mai era ce fusese, și totuși nu era ăla care să se dea bătut. De bine, de rău, se descurca. Chiar ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]