1,468 matches
-
Pe 3 septembrie 1943, trupele britanice au traversat scurta distanță care despărțea Sicilia de „vârful cizmei” italiene în cadrul operațiunii „Baytown”. Au mai avut loc alte două debarcări aliate pe 9 septembrie la Salerno (operațiunea Avalanșa) și la Taranto (operațiunea Slapstick). Capitularea italiană a făcut ca debarcarea de la Taranto să aibă loc practic fără nicio opoziție, militarii nemaifiind obligați să ia cu asalt plajele, ci procedând pur și simplu la debarcare din vasele de transport la docurile din port. Germanii, imediat după ce
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
avantajul pe care l-ar fi asigurat aliaților superioritatea în forțe motorizate și mecanizate. Aliații nu au obținut o victorie clară împotriva germanilor din Italia până în primăvara anului 1945, când s-a reușit străpungerea Liniei Gotice, ceea ce a dus la capitularea forțelor germane din regiune, cu puțin timp înaintea capitulării finale a Germaniei. Japonia a fost șocată și revoltată la aflarea veștii capitulării Italiei în fața puterilor aliate în septembrie 1943. Cetățenii italieni residenți în Japonia sau în Manchukuo au fost adunați
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
în forțe motorizate și mecanizate. Aliații nu au obținut o victorie clară împotriva germanilor din Italia până în primăvara anului 1945, când s-a reușit străpungerea Liniei Gotice, ceea ce a dus la capitularea forțelor germane din regiune, cu puțin timp înaintea capitulării finale a Germaniei. Japonia a fost șocată și revoltată la aflarea veștii capitulării Italiei în fața puterilor aliate în septembrie 1943. Cetățenii italieni residenți în Japonia sau în Manchukuo au fost adunați și interogați cu privire la liderul căruia îi sunt loiali: regele
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
germanilor din Italia până în primăvara anului 1945, când s-a reușit străpungerea Liniei Gotice, ceea ce a dus la capitularea forțelor germane din regiune, cu puțin timp înaintea capitulării finale a Germaniei. Japonia a fost șocată și revoltată la aflarea veștii capitulării Italiei în fața puterilor aliate în septembrie 1943. Cetățenii italieni residenți în Japonia sau în Manchukuo au fost adunați și interogați cu privire la liderul căruia îi sunt loiali: regele Italiei, care își dezonorase țara predându-se inamicului, sau Ducelui Mussolini, liderul Republicii
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
internați în lagăre de concentrare și au trebuit să suporte condiții grele de detenție până la sfârșitul războiului. În schimb, cei care au optat pentru Mussolnii au putut să-și continue viața și activitatea sub stricta supraveghere a "Kempeitai". Știrile despre capitularea Italiei nu au ajuns și la membrii echipajelor a trei submarine, "Giuliani", "Cappellini" și "Torelli", care navigau spre Singapore, în acele vremuri aflat sub controlul Japoniei. Submarinele urmau să încarce cauciuc, staniu și alte materiale strategice necesare industriei de război
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
IT.24" și "U.IT.25". Cele trei submarine au luat parte la operațiunile germane din Pacific până când "Giuliani" a fost scufundat de submarinul britanic "Tallyho" în februarie 1944, iar celelalte două au fost preluate de Marina Imperială Japoneză după capitularea Germaniei. Alberto Tarchiani, un ziarist antifascist, a fost numit ambasador la Washington de către guvenul Badoglio. Mareșalul Badoglio era șeful guvernului provizoriu italian care funcționa în condițiile ocupării țării de către puterile aliate. Ambasadorul a sugerat ca Italia să declare război Japoniei
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
deja pustiu. Un numar de lupatatori arabi a fost capturat mai încolo, si au fost trimiși la comandamentul Brigăzii Cârmeli în kibuțul Eyn Hamifratz. Moshe Cârmeli a redactat un mesaj către locuitorii Acrei, tradus în arabă, și în care cerea capitularea necondiționată a orașului. Scrisoarea a fost transmisă la Acra printr-unul din prizonieri. La 17 mai 1948 au sosit la citadela închisorii Acra un preot și alți doi arabi purtând un steag alb și au cerut să li se comunice
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
orașului. Scrisoarea a fost transmisă la Acra printr-unul din prizonieri. La 17 mai 1948 au sosit la citadela închisorii Acra un preot și alți doi arabi purtând un steag alb și au cerut să li se comunice condițiile de capitulare. Ei s-au întors apoi spre miezul nopții și au anunțat că arabii accepta să semneze acordul. La 18 mai 1948 disdedimineața membrii primăriei orașului au semnat acordul de capitulare, au ordonat încetarea luptei și au deschis porțile orașului vechi
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
alb și au cerut să li se comunice condițiile de capitulare. Ei s-au întors apoi spre miezul nopții și au anunțat că arabii accepta să semneze acordul. La 18 mai 1948 disdedimineața membrii primăriei orașului au semnat acordul de capitulare, au ordonat încetarea luptei și au deschis porțile orașului vechi. În cursul Războiului de independență a Israelului, două treimi din populația Acrei s-au refugiat în Liban și în unele sate din Galileea. Restul de o treime din locuitorii arabi
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
fetițele Fiorenza și Lisetta și băiatul Sandro, în orășelul Casteglion Fiorentino, lângă Florența. Fiind convertită la creștinism, și ascunzându-și originea evreiască, ea a găsit de lucru ca translatoare în serviciul armatei germane ce ocupa această parte a Italiei după capitularea guvernului Badoglio în fața Aliaților. La începutul anului 1944 a murit și ea de o criză cardiacă, iar doica italiană Ida Rubello, s-a oferit să le poarte de grijă orfanilor. Militari germani, care nu știau de originea evreiască a copiilor
Tzvi Yanay () [Corola-website/Science/315250_a_316579]
-
două zile de lupte, fortificațiile de la Rahova au fost cucerite, aceasta fiind o victorie fiind obținută cu participarea exclusivă a militarilor români. Odată cu întărirea încercuirii Plevnei, situația trupelor otomane a devenit foarte critică. Osman Pașa a refuzat oferta aliată de capitulare. În schimb, în condițiile crizei de muniție, alimente și furaje, comandamentul otoman a hotărât părăsirea Plevnei și retragerea spre Sofia. În noaptea de 27 - 28 noimebrie, otomanii au încercat să părăsească Plevna la adăpostul întunericului și ceței. Manevrele unei mase
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
și civili care doreau să plece odată cu armata) nu au rămas neobservate. Românii au fost cei care au remarcat primii, că otomanii au părăsit reduta Grivița 2. După acest moment a urmat o avalanșă de evenimente, care au culminat cu capitularea necondiționată a lui Osman Pașa în fața colonelului Mihail Cerchez. Gruparea otomană, care a capitulat în frunte cu Osman Pasa a mai numărat 10 generali, peste 130 de ofițeri superiori, 2.000 de ofițeri inferiori și aproximativ 40.000 de soldați
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]
-
parte integrantă a Uniunii Sovietice. După semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, armatele Germaniei Naziste (1 septembrie 1939) și Uniunii Sovietice (17 septembrie 1939) au invadat Polonia. Teritoriul polonez a fost împărțit între cele două puteri invadatoare, Galiția și Volâna revenind sovieticilor. După capitularea Franței în fața Germaniei, România, în fața utlimatumului sovietic, a cedat fără luptă Basarabia și nordul Bucovinei în iunie 1940. RSS Ucraineană a luat în stăpânire nordul și sudul Basarabiei și nordul Bucovinei, dar a cedat o fâșie de-a lungul Nistrului
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
încheie pe 14 august 1808, cu hotărârea francezilor de a se retrage, după 61 de zile de asediu. Palafox s-a imortalizat conducând luptele, precum și prin răspunsul oferit generalului francez Verdier, care îi trimisese cuvintele „paix et capitulation” („pace și capitulare”), cărora generalul spaniol le-a răspuns cu „guerra y cuchillo” („război la cuțite”). După această reușită, Palafox încearcă o scurtă campanie de eliberare a țării, dar, atunci când Napoleon în persoană intră în Spania în fruntea armatei sale, acesta din urmă
José de Reboledo Palafox y Melzi () [Corola-website/Science/316115_a_317444]
-
precum distrugătoare, fregate, corverte și aproximativ 350 de vase comerciale. Canda și-a adus o contribuție foarte importantă la victoria Aliaților prin producția metalurgică: ea a asigurat jumătate din necesarul de aluminiu și 90% din cel de nichel. Între momentul capitulării Franței din iunie 1940 și cel al invadării URSS de către Germania în iunie 1941, Canada a fost unul dintre principalii furnizori de alimente, arme avioane și materiale militare livrate britanicilor prin intremediul convoalielor navale și podurilor aeriene. De asemenea, piloții
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
urmări importante în politica dusă de succesorii lui Krum. Krum s-a angajat într-o politică de expansiune teritorială. În 807 forțele bulgare au învins armata bizantină în valea Strumei. În 809, oștirea lui Krum a asediat și a forțat capitularea cetății Serdica (Sofia). După asediu a omorât garnizoana bizantină, de 6.000 de oșteni, în ciuda promisiunii lui Krum că viața acestora va fi cruțată. Actul a provocat reacția împăratului bizantin Nicefor (Nichifor) I, care a dispus strămutarea populației din Anatolia
Krum () [Corola-website/Science/320223_a_321552]
-
Santa Anna. Travis s-a supărat că Bowie a acționat unilateral și și-a trimis și el un reprezentant. Ambii emisari s-au întâlnit cu colonelul Juan Almonte și cu José Bartres. Conform relatărilor lui Almonte, texanii au cerut o capitulare onorabilă, dar au fost informați că nu se acceptă decât capitularea necondiționată. Aflând aceasta, Bowie și Travis au căzut de acord să tragă din nou o salvă de tun. Prima noapte de asediu a fost relativ liniștită. În următoarele zile
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
și și-a trimis și el un reprezentant. Ambii emisari s-au întâlnit cu colonelul Juan Almonte și cu José Bartres. Conform relatărilor lui Almonte, texanii au cerut o capitulare onorabilă, dar au fost informați că nu se acceptă decât capitularea necondiționată. Aflând aceasta, Bowie și Travis au căzut de acord să tragă din nou o salvă de tun. Prima noapte de asediu a fost relativ liniștită. În următoarele zile, soldații mexicani au organizat baterii de artilerie, la început la de
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
sosirea a două tunuri cu proiectile de 5 kg care urma să sosească pe 7 martie. În acea seară, o localnică, probabil verișoara prin alianță a lui Bowie Juana Navarro Alsbury, l-a abordat pe Santa Anna pentru a negocia capitularea apărătorilor Alamoului. Această vizită i-a sporit, se pare, nerăbdarea lui Santa Anna; istoricul Timothy Todish nota: „n-ar fi fost cine știe ce glorie într-o victorie fără vărsare de sânge”. A doua zi dimineața, Santa Anna a anunțat ofițerii că
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
maximum 300 de japonezi în viață în labirintul de peșteri și tuneluri. De fapt, numărul se apropia de 3.000. Codul de onoare "bushido", combinat cu eficienta propagandă în care soldații americani erau descriși ca niște animale nemiloase, a împiedicat capitularea multor soldați japonezi. Cei ce nu au avut curajul să se sinucidă s-au ascuns în peșteri pe timp de zi și ieșeau noaptea să strângă provizii. Unii s-au predat în cele din urmă, surprinși că americanii îi primeau
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
au emis un ultimatum, oferind o garanție din partea Franței condiționată de acordul Cehoslovaciei. Pe 21 septembrie, Cehoslovacia a capitulat. Oricum, în ziua următoare, Hitler a formulat cereri noi, insistând ca solicitările etnicilor germani din Polonia și Ungaria să fie satisfăcute. Capitularea Cehoslovaciei a precipitat o izbucnire de indignare națională. În marșuri și demonstrații, cehii și slovacii au cerut un guvern militar puternic care să apere integritatea statului. Un nou guvern, condus de generalul Jan Syrový, a fost numit pe 23 septembrie
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
menținută după război și că Sudetenland va fi restituit Cehoslovaciei de după război. Pe 5 august 1942, ministrul de externe Anthony Eden i-a trimis următoarea scrisoare lui Jan Masaryk: La această scrisoare Masaryk a răspuns astfel: După victoria aliaților și capitularea Germaniei din 1945, Sudetenland a fost restituit Cehoslovaciei, iar minoritatea germană a fost expulzată.
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
ale Americii la 9 august 1945, la ora 22:47 ora locală. Era a doua bomba atomică folosită împotriva Japoniei după "Little Boy", detonata cu trei zile înainte deasupra orașului Hiroșima, la 6 august. Aceste 2 bombe au dus la capitularea necondiționată a Japoniei, aliatul Germaniei naziste, în cel de-al Doilea Război Mondial - la 15 august 1945. "" cântarea 4.600 kg, avea o lungime de 3,2 metri și un diametru de 1,5 metri, precum și o putere de explozie
Fat Man () [Corola-website/Science/321082_a_322411]
-
au reușit ca, până în octombrie 1918, să elibereze întreaga Serbie, pregătindu-se să invadeze Ungaria. Ofensiva plănuită nu a mai avut loc deoarece guvernul de la Budapesta s-a oferit să capituleze în noiembrie 1918, marcând astfel începutul disoluției Imperiului Austro-Ungar. Capitularea ungurilor a dus la încetarea luptelor Primului Război Mondial, Germania nemaiavând forțe disponibile să oprească atacul dinspre sud al Aliaților. S-a dovedit astfel că participarea Greciei la război și ruperea frontului din Macedonia au fost de cea mai mare importanță. Ca
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
politica de stat a Uniunii Sovietice a dus la reducerea agitației din Tbilisi, dar a declanșat tensiuni în RSSA Abhază, o republică autonomă din nord-vestul Georgiei, în care elita comunistă abhază a protestat împotriva a ceea ce considera a fi o capitulare în fața naționalismului georgian, cerând transferarea autonomiei sale la RSFS Rusă. Cererea a fost respinsă, dar și abhazilor li s-au făcut o serie de concesii politice, culturale și economice. Începând cu 1990, 14 aprilie este sărbătorită în Georgia ca Ziua
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]