1,657 matches
-
pe chipul său se citea frica. Și pe urmă, după o pauză în care nu l-am auzit decât pe celălalt rănit gemând, pe sanitar înjurând din cauza bandajelor insuficiente și am fost uimit de propria mea stare lipsită de dureri, caporalul meu m-a rugat, ba nu, mi-a ordonat să-l desfac la pantaloni și la chiloți, să-l pipăi, să-l cercetez între picioare. Când i s-a putut confirma că totul era încă la locul lui, palpabil, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de o făptură tânără, a primit un coș și a scris ca paleativ Elegia de la Marienbad - se afla undeva dincolo de Munții Metaliferi, departe, în Ținutul Sudeților. Pe când încă îmi mai așteptam hârtia ștampilată - era singurul act care îmi menționa numele -, caporalul a fost scos din sala de operații pe o targă pe roți. Nasul i se ascuțise și mai mult. Niciodată până atunci nu-l văzusem nebărbierit. Un trunchi împachetat, fără picioare, așa a trecut pe lângă mine îngerul meu păzitor. Dormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
săgeți, ghioage și săbii strânse snop, și muschete, care ar fi putut data din vremea tulburată de războaie a lui Grimmelshausen; ce a putut să inventeze omul pentru a interacționa cu semenii lui în vremuri schimbătoare. M-am uitat în urma caporalului meu. Imaginea asta - cum e împins cu targa până dispare, fără un sunet -, care poate fi derulată oricând la cerere, refuză orice răspuns la întrebarea: oare mai trăiește, și dacă da, unde? De asemenea, numele lui, fiindcă nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
da, unde? De asemenea, numele lui, fiindcă nu a fost rostit niciodată, trebuie să rămână necunoscut. Conform instruirii militare, îi vorbeam, fie în pădurea de pini în bezna nopții, fie în pivnița bogată în borcane cu alimente conservate, cu „domnule caporal“. El era superiorul meu care, de îndată ce mă poticneam într-o direcție greșită, mă tutuia, ce-i drept, dar care mă chema la ordine adresându-mi-se cu „tunar“. Tonul lui nu tolera familiarisme. De aceea ezit să dau crezare amintirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care făceau gimnastică fete cu sâni săltăreți. Lipsea însă fotografia obligatorie cu Führerul. Nici steaguri, nici stegulețe. Nici un obiect cu o valoare oricât de mică nu era de șterpelit. Toate dulapurile se căscau goale. „Nimic de băut“, a înjurat un caporal a cărui ureche stângă, absentă, s-a insinuat în talmeș-balmeșul amintirilor mele. Abia la etajul de sus am găsit ceva. În sertarul cel mai de jos al unui birou în care cine știe ce grangur din partid își va fi avut scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zile. Când am primit de la cealaltă santinelă, șoferul nostru de camion, un negru cu care fiul de fermier cu pielea roz nu schimba nici un cuvânt, din principiu, pentru două ace de la Siegfried Line, o pâine de porumb destul de mucedă, un caporal hârșit m-a sfătuit s-o prăjesc. A tăiat pâinica în felii, pe astea le-a tăiat pe din două și le-a pus, câte una, pe plita de tuci a godinului în care se făcea focul și vara, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Atât de econom eram, pentru a-mi limita cât de cât foamea. În seara următoare, când coloana noastră s-a întors de la doborât copaci, nu mai era nici o firimitură din pâine și nici urmă de ziarul în care fusese împachetată. Caporalul care-mi ajutase la prăjitul pâinii de porumb și căruia îi revenea pentru asta un sfert din pâine, a raportat la bâtrânul barăcii, un plutonier tipic, autoritar și învățat să comande. După care au fost percheziționate toate priciurile și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mâncăruri din bureți dulci și, mai târziu, din bureți pufoși. La fel ca pe bureții galbeni, îi prăjeam pe godin cu un strop de margarină din rația zilnică. Și terciul făcut din urzici îmi plăcea. Primele mâncăruri gătite de mine. Caporalul contribuia cu sare și mânca cu mine din ciuperci. De atunci îmi place să gătesc pentru musafiri. Pentru aceia pe care mi-i mai aduce prezentul în casă, dar și pentru unii închipuiți ori citați din istorie: astfel, în ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fie rege a râs. Montaigne a citat din Tit Liviu sau Plutarh. Cel mai vârstnic dintre frații Mann a ironizat laitmotivele atât de rezistente la tăvăleală ale fratelui său mai tânăr. Eu am lăudat arta citatului. Oaspetele meu dintâi, însă, caporalul hârșit, povestea despre ruinele templelor în insulele grecești, despre frumusețea fiordurilor norvegiene, despre pivnițele de vinuri din castelele franțuzești, despre munții cei mai înalți din Caucaz, despre călătoriile lui de serviciu la Bruxelles, unde, se ambala el, se puteau mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atât de cosmopolit. După ce farfuriile s-au golit, a cântat pentru gazda lui Într-un ora-aș polo-oon... Așa cum ordinele de zi ale Înaltului Comandament al Armatei contribuiseră la sporirea cunoștințelor mele de geografie, mersul războiului îi formase oaspetelui meu, caporalul, acea lejeritate mondenă și locvace care, astăzi, în vremuri de pace durabilă, ne-o mai oferă, în serile de diapozitive, turiștii care fotografiază maniacal. „Aici vreau să mai ajung o dată cu Erna a mea, mai târziu, după ce s-a mai împrăștiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care văzuse morți sfârtecați și infanteriști spânzurați legănându-se în copaci. Ca un copil marcat ce eram, căruia orice fel de credință, indiferent în ce - Dumnezeu sau Führer - fusese adusă la cota zero, pentru mine nu exista, abstracție făcând de caporalul meu, care cântase cu mine în pădurea întunecată Hans cel mic..., decât o singură autoritate: acel bărbat uscățiv și deja grizonat, ale cărui sprâncene se voiau pieptănate. El s-a priceput să-i smulgă foamei mele ghimpele, fie și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
căutând un loc. Pășind peste geamantane și legături. Aerul înecăcios al încăperii supraaglomerate. În sfârșit, un loc. Lângă mine - ca și când mi l-aș fi ales din ochi - exemplarul, din punctul meu de vedere, privilegiat, în țoale colorate de Wehrmacht: veșnicul caporal, lesne de recunoscut chiar și fără însemnele de pe mâneca stângă. Păream să fiu abonat la unul ca el. La fel ca acel caporal care mă condusese afară din pădurea întunecată în care mă aflam în chip de micul Hans, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fi ales din ochi - exemplarul, din punctul meu de vedere, privilegiat, în țoale colorate de Wehrmacht: veșnicul caporal, lesne de recunoscut chiar și fără însemnele de pe mâneca stângă. Păream să fiu abonat la unul ca el. La fel ca acel caporal care mă condusese afară din pădurea întunecată în care mă aflam în chip de micul Hans, și tipul ăsta, care era însă mai mare, cu o statură noduroasă, de taur, părea de încredere. Mi-am zis: pe unul care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
idee...“ Așa că ne-am urcat în următoarea cursă locală și ne-am târâit prin mai mult de o duzină de gări. După oarece îmbulzeală, iată-ne șezând într-un compartiment, de nefumători cu toate locurile ocupate, lucru de care pipa caporalului meu nu se sinchisea. Buruiana lui făcea fum din belșug. În timp ce încă mai pufăia, a scos din raniță un coltuc de pâine și o bucată de cârnat, despre care afirma că era din Eichsfeld, locul unde, cine nu știe, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
înfipt și a mai vibrat un timp. După care a început să râdă urât. Îngrozită, bătrâna doamnă cu pălărie a fugit din compartiment. Imediat, locul ei a fost cucerit de altcineva care stătuse, cu atâta altă lume, pe culoar. Fostul caporal a extras cuțitul, i-a închis lama, l-a vârât în raniță și a început să-și curețe pipa. Încet-încet, ne apropiam de Hanovra. De rămas, rămân instantaneele spontane ale întâmplării pe care le arhivează memoria. Cel care atunci mesteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
călătoriei în direcția asta sau în cea opusă: ceea ce memoria depozitează și păstrează ca rezervă se leagă într-o istorie povestită când așa, când astfel și nu se sinchisește de origini și de alte amănunte incerte. Cert rămâne că acel caporal cu un picior de lemn totuși plauzibil, care șezuse lângă mine în sala de așteptare din Göttingen, m-a sfătuit, apropo de faptul că nu aveam unde să mă duc - și când abia sosisem în Hanovra - să merg în audiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aceea sau oricum va fi devenit el cu timpul, o experiență l-a marcat în mod special: el nu avea încredere, ce-i drept, în persoanele care se dădeau adulte, nu însă și atunci când era vorba de tipul inconfundabil al caporalului. Pe acela îl cunoștea de pe vremea când cineva, care fusese de meserie frizer, îl scosese dintr-o pădure și-l condusese dincolo de linia frontului rusesc. Când, puține zile mai târziu, tancurile T 34 au tras asupra șoselei de retragere, picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Pe acela îl cunoștea de pe vremea când cineva, care fusese de meserie frizer, îl scosese dintr-o pădure și-l condusese dincolo de linia frontului rusesc. Când, puține zile mai târziu, tancurile T 34 au tras asupra șoselei de retragere, picioarele caporalului au fost făcute zob, astfel că de-abia a supraviețuit; camaradul meu din sala de așteptare, însă, a scăpat cu un picior de lemn. El știa unde și ce era de făcut și ce nu. Sfatul lui se cerea urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vii și faci o cerere de înscriere la noi. Până atunci, precis că o să avem iarăși cărbuni“. Fără „dacă“ și „dar“. Eu, care, de la sfârșitul războiului, nu am vrut să mai ascult de nici un ordin, dar pentru care sfatul unor caporali cu multă experiență era acceptabil; eu, copilul marcat, și de aceea incurabil pus pe contrazicere, al războiului; eu, care între timp învățasem cu efort să mă îndoiesc de orice promisiune, eu - sau oricine voi fi fost eu atunci - am acționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Îmbrăcat și cu jacheta mea cu model în ace de brad, trebuie să fi arătat ca unul din acei profesioniști care deschid dansul. Din păcate, în camera noastră de zece paturi nu atârna nici o oglindă. Un student mai copt, genul caporal, care studia ca să devină inginer și care mai târziu, ca manager la Mannesmann, a știut să exploateze conjunctura în afacerile cu țevi, m-a învățat cum se face un nod de mărime medie la cravată. Alții își frecau încălțările să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pierd credința, noi credincioși rămânem...“ Și când a venit peste noi orga lui Stalin: morții cei mulți, majoritatea tineri și la fel de cruzi ca mine... Apoi când am cântat în pădure, de frică, Hans cel mic până când am primit un răspuns... Caporalul salvator, căruia un obuz rusesc i-a retezat ambele picioare, în timp ce mie... Crezând totuși până la sfârșit în victoria finală... Până în visele febrile ale celui rănit ușor ajungeau degetele unei fete cu codițe negre... Foamea care rodea... Jocul cu zarurile... Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
obișnuință. Tutunul Schwarzer Krauser se găsea în niște pungi ascuțite, pe dinafară albastre, argintii pe dinăuntru, pe care stângaciul le avea în permanență la îndemână în buzunarul respectiv de la pantaloni. Răsucitul țigărilor l-am învățat urmărindu-i la suprafață pe caporalii cu experiență, în subteran pe mineri, astfel încât băiatul de la cuple era în stare să-i livreze mecanicului său de locomotivă o jumătate de duzină de țigări răsucite de mâna lui, drept rezervă. Pe la jumătatea anilor ‘70, când de frica unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
putem rămâne aici. Oamenii legii sunt pe urmele noastre. Am fost oprit de un milițian și întrebat: Mă, baragladină, nu cumva ești din șatra lui Iorgu Stănescu? - Nu, dom’ ofițer, i-am zis, deși avea galoane de cârpă, era un caporal pesemne, eu sunt unul dintre rătăciții pământului! A râs el, au râs și cei care-l însoțeau și m-au lăsat în banii mei. Am legat căzănelul și tingirile la oblânc, am pus între ele cârpe să nu sune și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care luară foc imediat cum atinseră hrisovul. - Ce faceți? țipă Mașa, vârându-și degetul care o frigea În gură. - După Napoleon și Nabucodonosor, trebuia să urmeze și Iosif Vissarionovici... Sau doriți cumva să-l scot la Înaintare și pe micuțul caporal? Nu-i simțiți izul? Oaspetele suflă peste hrisov, stingând flăcările mici și jucăușe ce căutau să se Întindă peste coloanele de cifre Înșirate În vechiul document și, făcându-l sul, Îl băgă În buzunar. Cuvintele vizitatorului Îi picurară otravă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la cataramă. Comandantul de pluton, sublocotenentul activ Ivănoiu, dădea cu barda în Dumnezeu. Dacă pierdea noaptea la cărți suplimenta “broasca”, culcat-sculat ca vai de noi, că mai bine am fi jucat noi pocher și nu el. În martie sunt avansat caporal și la două zile sergent. Pe 31 martie sunt trimis la Școala militară de ofițeri de rezervă din Bacău. Pe 25 iulie susțin examenul de sublocotenent iar pe 28 sunt mobilizat la partea activă cu gradul de sergent T.R. Pe
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]