1,669 matches
-
înainte de alegeri, spuse el. Amândoi veți avea acces nelimitat la sala de sport a Academiei, să vă antrenați. Zece runde sună cam mult pentru niște tipi atât de inactivi cum ați fost voi până acum, dar mai puțin ar părea caraghios. Nu credeți? Blanchard fornăi: — Sau comunist. Loew îi aruncă un rânjet cu dinții săi de rechin. Eu am răspuns: — Da, domnule. Inspectorul Malloy ridică aparatul foto și ciripi: — Atenție, păsărica! M-am ridicat și am zâmbit fără să-mi dezvelesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
amărâtă, ca să-mi susțin afirmația. Dar chipul lui Lee, buimăcit de droguri, m-a îndemnat să-i spun: — Nimic care să merite să-ți faci una ca asta. Nimic care să merite să te văd bun de nimic când un caraghios pe care l-ai trimis la Quentin e la trei zile distanță de L.A.. Gândește-te ce ți-ar spune surioara ta dacă te-ar vedea în halul ăsta. Gândește-te ... M-am oprit când din ochii duși pe altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu erau acolo, așa că am depus raportul de interogatoriu și o notă legată de mandatele pe care le emisesem într-o tăviță de corespondență pe care scria RAPOARTELE POLIȚIȘTILOR DIN TEREN. După aceea mi-am luat tălpășița înainte ca vreun caraghios de superior să mă silească să particip la circul de-acolo. Departe de secție, rămas de capul meu, am început să mă gândesc la Lee. Gândul la el m-a făcut să-mi doresc să fiu din nou în biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să rămână pe scaun. I se tăie răsuflarea. Trase adânc aer în piept și își reluă bășcălia: Vă credeți deștepți, nu-i așa? Tu ești ăla rău și prietenul tău e ăla bun. Tu mă lovești, el mă salvează. Băi, caraghioșilor, nu știți că poanta asta e fumată de când eram la grădiniță? Mi-am masat mâna dreaptă. Mă durea încă după loviturile pe care i le dădusem lui Lee Blanchard și lui Joe Dulange. — Eu sunt tipul de treabă, Cecil. Bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
poliță poza copilului care părea cea mai recentă. — Putem să Împrumutăm asta? Femeia Încuviință din cap, iar Logan Îi Întinse poze lui Watson. Cinci minute mai târziu, se aflau În grădina din spatele casei, Încercând să se adăpostească sub o copertină caraghios de mică, aflată deasupra ușii din dos. Pătrățelul de iarbă era aproape Înghițit de câteva băltoace din ce În ce mai mari. O duzină de jucării erau Împrăștiate peste tot, formele strălucitoare din plastic fiind spălate de ploiaia torențială. De cealaltă parte a gardului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sport cu carouri mari colorate geometric (deși totul e În alb-negru), gâtul e subțire, dar bine Înfipt pe umerii foarte largi, figura e ascuțită, un triunghi isoscel cu baza pe fruntea foarte Înaltă; ne apare, poate chiar din această cauză, caraghioasă, poza sa de gânditor adolescent, dar ce izbește În figura aceasta este tocmai modul de a sugera intensa acțiune a gândirii, deși soarele sudic estompează ce este alb, ochii se conturează penetranți și Încăpățânați; niște ochi care nu cred decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pleca aiurea extenuat de Îndoială. (iarna) Constat că a fi singur Înseamnă a fi puternic. Mă uit În jur la aceste cupluri ce se mișcă rigid ca niște marionete; toți ochii Îi privesc și se amuză ca de o stângăcie caraghioasă. Sunt atât de precauți unul cu altul; nici nu știu că răsare soarele, că Înflorește glastra de pe pervazul sălii de lectură. Dar soarele nu răsare, fiindcă este iarnă, glastra nu Înflorește, căci n-ar avea cum. Iată cum m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
disperată (În termeni mai populari), a fost o mică evadare din noianul de gânduri negre, o cucerire care mi-a făcut plăcere (nu ca aceea cu Ovidiu!!!). Acum, nu mă pot gândi la gheață fără a-l include pe Marinică (caraghios nume, nu?). Nu mai concep să patinez fără el, savoarea gheții e nulă fără prezența lui fizică. Ce să fac? Să continui? Răspunsul vine clar - da. Această perioadă critică trebuie trecută cu capul sus și nu trebuie să fie rezolvată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de povestit, ne-am trezit brusc că nu știam ce să ne mai spunem, nu știam cum să ne comportăm, ce să facem cu corpurile noastre În fața celorlalți, care ne spionau subtil și nouă ne era frică să nu fim caraghioși, prin stângăcia gesturilor nude nesofisticate Încă de nici o convenție. Se vedea de departe că eram doi adolescenți Îndrăgostiți, ce-și caută un limbaj de comunicare mai concret decât cel al privirilor. Când, Întorcându-ne de la școala Clocociov, ne ajutam reciproc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lasă imperceptibil să se construiască ipoteza existenței unor ciorapi-chilot acoperind tăietura largă dintre piciorul Întins, foarte realist conturat, și celălalt picior, aruncat În față puțin Îndoit (de aici și deformarea dată de scurtimea aproape la jumătate față de celălalt, precum și subțirimea caraghioasă); mâna stângă e Îndreptată Înainte ca și piciorul stâng, căutându-se și aici un posibil paralelism; gâtul e scurt, pornit direct din umeri, dar Înșurubând un căpșor rotund, bine proporționat cu restul ansamblului, dirijat spre o mișcare mai mult cerebrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acum pentru că m-ați fericit cu prezența dumneavoastră pe durata acestor numere neînsemnate. Sper că v-am adus entuziasm și bucurie. Sper că v-am adus în suflete încântarea în clipele în care mi-ați fost alături în lumea aceasta caraghioasă, în care viața devine moarte, moartea viață și realul ireal. Mă închin în fața dumneavoastră, onorată audiență... Aprinse o lumânare și se instală pe canapea. Își fixase ochii asupra flăcării. În seara aceea, știa că va tremura, căci va primi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cap ideea să își deschidă o afacere, ca să poată ajuta familia prietenului mort. Așa că au mers în sud și au cumpărat o barcă. Ți-l poți imagina pe unchiul tău pe barcă? Mie mi se părea că e cel mai caraghios lucru din câte există. Au început o afacere cu creveți. Tom a făcut avere. - Mamă, spuse Kara încetișor. Mama ei zâmbi din pricina vreunei amintiri și clătină din cap. - O barcă... Și așa, compania avea mare succes. Și toată lumea era surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
În timp ce stăteau Întinși În hamacele lor, neatenți la viața din jur, de pe țărm, aceștia Îl lăsau pe Jim să umble cu Închizătoarele armelor lor, Lee-Enfield, și să scoată glonțul de pe țeavă. Jim Îi plăcea, Îi plăcea să le audă vocile caraghioase, spunînd o mulțime de povești despre o Anglie stranie și de neconceput. Dar dacă venea războiul, puteau ei oare să-i Învingă pe japonezi? Jim se Îndoia și știa că și tatăl său se Îndoia. În 1937, la Începutul războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și Craig nu profităm de ea, o să fim nevoiți să așteptăm până În noiembrie pentru o altă Întâlnire. Ruby spuse că „Bineînțeles, putea să-și ia liber“. De parcă trebuia să mai Întrebi, zâmbiea. —Grozav. Mersi. O să mă revanșez. Promit. Nu fi caraghioasă, spuse Ruby aruncând niște scrisori la coș. Și-așa lucrezi din greu. Ușa fusese deschisă de mai puțin de un minut când intră Fi. Arăta sleită și epuizată. Bună, Chanel, zise Fi, sărutând-o pe obraz. După ce s-au despărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
albastru cu roz pe care o cumpărase la Începutul verii și care Îi scotea În evidență umerii Încă bronzați și talia. Când dădu să-și scoată tricoul În fața oglinzii, avu revelația că n-o făcea să arate atât sexy, cât caraghioasă. Era tricoul pe care i-l luase Fi acum doi ani de Crăciun, În glumă. Pe piept scria, cu litere mari, maro: „Spune nu rahatului de mâncat, cere rahat adevărat 1“ *** Nu se mai puteau opri din vorbit tot drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ghiont, dar el Îi prinse Încheietura În aer și Începu s-o sărute. Ea avu o tentativă să-l oprească, dar apoi i se lasă pradă. Scoate-ți bluza, spuse el Începând să-i desfacă nasturii. —Ce? Nu? Nu fii caraghios. Ar putea să intre cineva din clipă-n clipă. —E târziu. Cine să intre peste noi? —Hello. Ăsta-i un spital. Ar putea să intre oricine. Dar, el reușise deja să-i descheie toți nasturii de la cămașă. Stetoscopul era așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
duș. Eu însă îți mângâi dezordinea, fără să ți-o reproșez. Azi dimineață, pe mașina de spălat era un tampon lăsat de tine, l-am aruncat eu. — Ciao, tati. Îmi place când îmi spui așa. Ești bună, ai o expresie caraghioasă, plină de ironie. Te privesc în timp ce cobori din mașină și alergi prin ploaie. Poate o să te lase corigentă, cui îi pasă. Ești gheara mea în lume, Angelina, în lumea asta care înaintează fără schimbări de anotimp. Doar de puțină vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de brațul meu, avea o apariție impunătoare și neîndemânatică, eram înduioșat când o vedeam reflectată într-o vitrină. Mă înduioșa comportamentul ei, încăpățânarea care nu o părăsea niciodată. Pe un corp atât de transformat, toată trufia aceea era într-adevăr caraghioasă. Vroia să-mi demostreze că se descurca foarte bine și singură, așa că ducea o viață mult mai agitată decât aceea pe care situația ei i-o impunea. Își alegea hainele cu grijă, niciodată în magazinele pentru gravide, pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Tensiunea endocranică, anemia acută, stopul cardiac... într-adevăr, nu credeam că... — Știu. Am sperat. — Ai sperat bine. Se apleacă deasupra ta, te stimulează, îți controlează reacțiile. Tu deschizi ochii încă o dată. Și acum mi se pare că recunosc privirea ta caraghioasă, indolentă. Alfredo controlează medicamentele scrise pe fișă, e mai bine să ți se dea un alt sedativ, pentru următoarele douăzeci și patru de ore e bine să fii liniștită. Apoi pleacă, așa cum e felul lui, brusc, fără să salute pe nimeni. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dormeau în tăcere, copleșite de căldura verii. Umbrele noastre gemene se revărsau dinspre picioare, se alungeau firave când lăsam în urmă lumina vreunui felinar și apoi se micșorau la loc când pășeam sub lumina altuia. —Azi am auzit cel mai caraghios lucru. Vocea ei era atât de slabă încât abia dacă tulbura tăcerea nopții. —Ce ai auzit? O fată din tabără îl cunoaște pe partenerul tău, Harry. Cred că îl place. —Minunat, am spus eu. Voiam că Harry să fie fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
din tabără îl cunoaște pe partenerul tău, Harry. Cred că îl place. —Minunat, am spus eu. Voiam că Harry să fie fericit. Îi datoram foarte multe. Nu știu dacă îl place chiar atât de mult, dar nu asta a fost caraghios. — Dar ce a fost? —Harry i-a spus că tu nu ești evreu. Nu ridicase tonul, dar am simțit un tremur în aer. Am mai făcut câțiva pași. Umbrele noastre au început să dispară înaintea noastră și să se întindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nasului mic și cârn, despre care nu știam pe atunci că fusese modificat în urma unei operații, pe fruntea catifelată, era o singură cută de îngrijorare. Vorbea despre altcineva, nu-i așa? —Contează? Mi-a dat drumul la mână. Nu fi caraghios, Peter. Sigur, contează. I-am luat mâna în a mea și am încercat să merg mai departe, dar ea nu s-a clintit. —Vrei să spui că nu ești evreu? — Nu spun nimic. Tu o spui, și Harry, și fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nu va trebui să eziți dacă să-mi dai sau nu bună ziua, În caz că ne vom Întâlni pe stradă? —Cu zahăr și lapte, doamnă Tadmor? Annette? — Cred că ți s-ar potrivi meseria de ginecolog. În orice caz, mai mult decât caraghiosului ăluia bătrân, care nu poate băga În mine un deget În mănușa lui de cauciuc fără să Încerce să-mi distragă atenția cu o anecdotă despre Împăratul Franz Josef, care a hotărât să-l pedepsească pe Dumnezeu. Pot să folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Dumnezeu. Și dacă tot vorbim despre trenuri, hai să-ți povestesc ceva real. Directorul general al căilor ferate din țara noastră a plecat odată la un congres internațional. Un fel de Konferenz. Și a deschis Dumnezeu botul măgăriței 1 și caraghiosul nostru a Început să vorbească și să tot vorbească fără Încetare. Până când directorul căilor ferate din America a simțit că nu mai rezistă, a ridicat mâna și l-a Întrebat cu toată politețea pe-al nostru: „Îmi cer scuze, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dar nu mai erau portocale și nici biscuiți. Tamar Îi spuse că n-avea importanță, Îi mulțumi. Se simțea deja mai bine. El era Întotdeauna atât de bun. Mărul lui Adam, prea proeminent la ea, nu i se părea acum caraghios, ci tragic. Din cauza acestui sentiment de tragism se Îndoi că aceia care vor veni după ei, Yoezer și contemporanii săi, vor reuși cu adevărat să ducă o viață mai cumpătată decât a lor. Cel mult, cruzimea și prostia vor căpăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]