2,291 matches
-
bunăoară, de Pompiliu Constantinescu În recenzia sa, - și ele numesc cu justețe trăsăturile fundamentale ale acestei poezii. „Incantația” e pentru Voronca sinonimul stării de exaltare, de frenezie a imaginației, provocată aici de sentimentul iubirii, explozie a fanteziei spre toate punctele cardinale, Într-o rețea extrem de ramificată de echivalențe, adeseori de o mare strălucire: atmosferă cvasihalucinatorie, sugerată În același regim al interferențelor și comunicării osmotice dintre eu și univers și susținută substanțial de muzica, nu o dată rafinat armonizată a strofelor. „Alchimistul imaginii
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
insulele Japoniei... Tot așa, Incantații-le proclamă că „Nu ni-e străină nici o Înfățișare-a lumii”, ori că: „cele patru anotimpuri / Năvălesc În privirea noastră”, - iar În Petre Schlemihl poetul e „o umbră lunecînd În același timp prin toate punctele cardinale”, În vreme ce „poemele sunt ciubotele de șapte poști / Care mă duc din cercul polar la caldul tropic, / Și-n vers ca-n geanta unui botanist recunoști / Ierburile atîtor distanțe stînd alături”. În fine, un pasaj din Patmos trimite spre o similară
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu „undele” vieții lăuntrice, fie numite direct, fie reprezentate prin „delegați” metaforici. Un fragment din Brățara nopților, XII, pune Într-o grăitoare relație această așteptare / provocare a răspunsului, cu actul convocării tuturor semnelor universului În poem, dinspre cele patru puncte cardinale, Întru realizarea marii sărbători cosmice: Cheamă de la apus Împărțitorul de semne, Cine să dezlege inscripțiile cometelor pe copacul văzduhului? Cheamă de la răsărit trîmbițele incendiilor [...] Cheamă de la miază-zi armatele albastre ale fluviilor Fundele de nisip Înfloresc pe sînii de golfuri Și
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Mai departe, Barthes sugerează că narațiunile apăsat funcționale, cum ar fi poveștile populare, pot fi puse în opoziție cu cele „indexate”, cum ar fi romanele psihologice. Apare acum o nouă nuanță. Funcțiile propriu-zise sînt de două tipuri: (a)1 Funcțiile cardinale sau nucleele ori, pentru a folosi termenul lui Chatman, „sîmburii” (Chatman, 1969): acestea sînt adevărate puncte de turnură ale narațiunii, momente de risc (cînd lucrurile pot lua orice întorsătură); se produc consecutiv și atrag după sine consecințe importante. (a)2
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Rollinat, diferența constând în demonia demistificatoare a eului artistic, acut conștient de convențiile literare. Dăinuie totuși cultul literaturii - dinamitat pe atunci, în Italia și Franța, de futurismul lui F. T. Marinetti; mai ales cultul poeziei face din ea un simbol cardinal în rețeaua imaginilor celor mai frecventate (iubirea-poem, amintirea-poem, femeia-poem), ceea ce denotă, pentru literatura de la noi, o cotă ridicată de narcisism și autoreferință, nu încă explozivă. Firește, poezia e în revistă genul pilot și, cum ea deschide fiecare număr, rolul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
în acest mod cu drepturi depline printre mijloacele de planificare familială, controlul natalității, educația sanitară și sexuală, controlul și asistența calificată la naștere, toate jucând un rol central pentru fiecare popor. Totuși oriunde, fie laic ori religios, indiferent de punctul cardinal în care se desfășoară, actul nașterii este apreciat în mod cu totul deosebit, în primul rând ca un ansamblu de obiceiuri și tradiții însoțindu-l întotdeauna de mult har și veselie. Metode paraclinice curente de estimare a maturității fetale în
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
spre o cunoaștere tehnologizată (extrasenzorială) a bolnavului (prin examene paraclinice și de laborator). Medicina vremii în acest fel rămâne dependentă de diagnosticul pozitiv și diferențial în condițiile unei limitări drastice a disponibilităților terapeutice care evoluează distinct spre cele două puncte cardinale: medicina ecologică, teoretic senzorială, și medicina alopatică, practic extrasenzorială (în diagnosticare). Aceste două moduri de gândire medicală de fapt complementare au fost mereu în opoziție la sfârșitul mileniului trecut, fiecare cu părțile bune și rele. Totuși disputa s-a dovedit
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
îl merită din plin. Mihai Șora tc "" IItc "II" Canonul confesiunii apostolicetc "Canonul confesiunii apostolice" Diferența specificătc "Diferența specifică" Nu sunt mulți cei care, înainte de a se consacra disciplinei teologice, vor să cumpănească asupra naturii și vocației acestei profesiuni. Întrebările cardinale sunt ocolite cu acel amestec impur de grabă și frivolitate, sub pretextul „specializării științifice”, al „încadrării academice” sau chiar al „slujirii ecleziale”. Teologia ajunge să însemne orice, în timp ce „performerii” ei înlocuiesc exercițiul contemplației cu digresiunea adjectivală, își refuză asceza gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
persoană. În termenii lui Heidegger, plasa de prejudecăți evocă - mai mult decât sigiliul intact al discursivității - determinarea istorică a ființei întrebătoare. Topologia paradoxuluitc "Topologia paradoxului" Refuzul principiului autorității de către filozofia Luminilor este solidar cu negarea tradiției și dezavuarea prejudecății. Modelul cardinal al epistemei Aufklärung derivă din cartezianul „refuz al precipitării”, asumat ca normă pentru evitarea falsității. Gadamer va susține altceva: chiar dacă evaluarea critică a argumentelor de autoritate nu trebuie exclusă din forul judecății personale, există totuși câțiva factori esențiali care predetermină
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și cea a nemulțumiților, care-și văd viața ca pe un șir nesfâșit de probleme și care cred că religia, sărăcia, condițiile sociale sunt cele care le controlează viața 158. Oamenii pentru care căutarea plăcerii și evitarea durerii sunt valori cardinale sunt ghidați de convingerea că "viața este unică", "viața trebuie trăită" sau "trebuie să trăiești fiecare zi ca și cum ar fi ultima zi din viața ta". Ilustrativ pentru stilul de viață hedonist este și cântecul de muzică populară "Cu ce m-
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
valori și orientările Valorice ale ardelenilor 1. DISCUȚIE INTRODUCTIVĂ (2 MIN) .............................................................................................................................................................................................................................................................. 2. VALORILE SOCIAL-CULTURALE ALE ARDEALULUI (10 MIN) Obiective: • Stabilirea unui cadru general de discuție, despre zona istorică a Ardealului, din care Sibiul face parte • Identificarea valorilor istorice și culturale cardinale ale Ardealului • Stabilirea unor repere de semnificație pentru comportamentul ardealeanului 2.1. Ne puteți face, vă rog, o descriere generală a Ardealului? • Accentul poate fi pus pe istorie, patrimoniu • Pot fi făcute trimiteri la personalități, evenimente semnificative 2.2. Prin
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
puțin tiparul de tehnicitate” în care scriitorul toarnă materialul experimentelor sale, „cât însuși acest material”, care, traversând paginile în ipostaza unui „fluid de autenticitate”, nesocotește constrângerile reperelor formale cu superbia unei neobișnuite și tainice suveranități. Intuițiile lui Perpessicius au meritul cardinal de a orienta discuția către imperativul logic al unei întrebări revelatoare: care este, de fapt, natura acestui „fluid” - evocat de fiecare dată, în disocieri analitice sau în simultaneități descriptive, ca substrat sangvin al „autenticității”, „lucidității”, „anticalofilismului” sau „documentarismului psihologic”? Ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
mai jos structura unei ședințe de cerc pedagogic la specialitatea matematică din 21 noiembrie 1978, la Școala generală Darabani, al cărui responsabil era prof. Apătăchioae Florica: 1)Lecție deschisă la matematică la clasa a-V-apropunător prof. Mihai Dinu; 2)- Referatul Numere cardinale susținut de prof. Cojocaru Virgil de la Școala gen. Rediu ; 3)- Referatul Elemente de logică matematică susținut de prof. Călinescu Dinu de la Liceul din Darabani ; 4) -Dezbateri pe marginea lecției deschise și a referatelor prezentate. De-a lungul timpului, ședințe ale
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
București, 1979; Barieră pentru cocori, București, 1981; Avesalon cel bătrân, Iași, 1983; Gânduri pentru lauda pământului, București, 1983; Roata fără sfârșit, București, 1984; Taina munților de aur și alte povești, Sibiu, 1992; Două piese de teatru, Sibiu, 1995; Fără puncte cardinale, Sibiu, 1995; Lupta cu îngerul, Sibiu, 1996; Nanu, Sibiu, 1998; Taina cenușii de stele, Sibiu, 2000; Privind înapoi cu mirare, postfață Ana Selejan, București, 2001; Din cele mai frumoase poezii, Sibiu, 2003; Poezii postume, Sibiu, 2003. Repere bibliografice: Streinu, Pagini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289608_a_290937]
-
lui Gala Galaction, Zaharia Stancu, Marin Preda ș.a., „Sudul în literatură”, „Politica culturii - cultura politicii”, susținută de Liviu Ioan Stoiciu, „Cronica literară”, semnată, din ianuarie 2002, de Florentin Popescu, „Teatru, muzică, folclor”, „Aniversări, comemorări”, „Interviu”, asigurată de Constantin Carbarău, „Puncte cardinale”, unde se includ comentarii despre literatura universală, „Viața unei localități” ș.a. Alte nume prezente în revistă: Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Eugen Simion, Fănuș Neagu, Dan Grigorescu, Radu Cârneci, Teodor Vârgolici, Grigore Vieru, Petre Ghelmez, Nicolae Constantinescu, Iordan Datcu, Marin Codreanu. F. P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290012_a_291341]
-
Chan Heng, italianul Cacciatore a construit un “aparat seismografic”, constând într-un vas circular în pereții căruia erau 8 orificii cu jheaburi. Vasul era umplut cu mercur până la nivelul orificiilor. Sub jgheab se aflau 4 pahare orientate după direcțiile punctelor cardinale și 4 pahare așezate în intervalele dintre ele. În timpul vibrațiilor produse de cutremur, mercurul se vărsa în pahare, putându-se aprecia astfel atât direcția, cât și intensitatea seismului după cantitatea de mercur vărsată în pahare. Mai apoi, seismologia (ramură a
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
mesajul unui astfel de text se apropie de cel al liricii interbelice, o căutare a idealului, a chintesenței lumii ("să găsești bila roșie, stârnind/ o mișcare puternică, a tuturor -/ numai atunci ai să poți câștiga/ patru puncte,/ cele patru puncte cardinale"). Există desigur o doză de ironie în prezentarea acestei căutări a idealului, dar ironia vizează mai degrabă literaturizarea acestui subiect, dincolo de trecerea sa în derizoriu, tematica păstrează gravitatea, tragismul inspirat de înțelegerea absurdității condiției umane (singura salvare este perpetua căutare
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de constrângeri (de exemplu, ideologice), „strategii autodistructive” sau falimentare din punctul de vedere al consecințelor strategice sau geopolitice, este important ca ele să nu aibă niciodată scuza lipsei de cunoaștere strategică obiectivă în deciziile pe care le adoptă în momente cardinale ale istoriei. Adică a acelui flux informațional fundamental, capabil să surprindă tabloul realității în liniile sale esențiale, dar și fotografia - cu cât mai puține impurități - a viitorului. Cu alte cuvinte, ar fi extrem de grav dacă o linie politică sau strategică
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
mitologie, introd. edit., Iași, 1992 (în colaborare cu Magda Ursache), Arta de a muri, pref. edit., Iași, 1993 (în colaborare cu Magda Ursache); Nichifor Crainic, Nostalgia Paradisului, pref. Dumitru Stăniloae, postfața edit., Iași, 1994 (în colaborare cu Magda Ursache), Puncte cardinale în haos, pref. edit., Iași, 1996 (în colaborare cu Magda Ursache); Titu Maiorescu, O cercetare critică, Iași, 1996; Poezia creștină românească, postfața edit., Iași, 1996 (în colaborare cu Magda Ursache); Al. Dima, Domeniul esteticii, introd. edit., Iași, 1998; Mihai Eminescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
care se referă la un concept oarecum difuz dar necesar pentru sensul narațiunii. Poate fi vorba despre indici privitori la temperamentul personajelor, la informații despre identitatea lor sau la notații atmosferice. Nu toate funcțiile, crede Barthes, au aceeași importanță. Cele cardinale/noyaux reprezintă articulații ale narațiunii care deschid, mențin sau închid o alternativă în parcursul narațiunii. Celelalte, catalizele/catalyses, sunt de natură completivă și oferă informații auxiliare, fără să modifice disponibilitățile alternative ale narațiunii. În A Framework for Pictorial Narrative Mark
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
P. aparține strălucitei pleiade care se afirmă în perioada interbelică, având o contribuție esențială în evoluția literelor românești. E. Lovinescu îl încadrează în a treia generație postmaioresciană, alături de G. Călinescu, Șerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu și Tudor Vianu, meritul cardinal al acestei generații fiind acela de a fi făcut din critică o disciplină intelectuală a cărei individualitate este dată de investigarea literaturii din perspectivă estetică. În peisajul acesta P. este o prezență, s-ar spune, aristocratică, oficiind cu atașament și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
II-lea, care se mulțumise pînă atunci să subvenționeze Liga, hotărăște să intervină. Situația este avantajoasă pentru că majoritatea seniorilor catolici refuză să-1 considere regele lor pe Henric al IV-lea. Pentru Europa catolică, singurul rege adevărat al Franței este bătrînul cardinal de Bourbon, pe care Mayenne, ultimul frate al lui Henric de Guise, îl proclamă rege la Paris, sub numele de Carol al X-lea, dar care, prizonier al lui Henric al IV-lea, nu mai are nici o putere. Începe atunci
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
se oferă Bremenul în schimbul binevoitoarei sale neutralități -, cu Bernard de Saxa-Weimar care va primi Alsacia în schimbul armatei sale și, în sfirșit, cu Provinciile Unite "răsculate împotriva regelui și Dumnezeului lor", care primesc subvenții pentru a nu încheia pacea cu Spania. Cardinal al Bisericii romane, Richelieu reunește protestanții din Europa împotriva împăratului catolic, distri-buindu-le în schimb pămînturile Sfîntului Imperiu. Începe acum un lung război cu o mulțime de peripeții. Protagoniștii dramei dispar unii după alții. Ferdinand al II-lea moare în 1637
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Vechea teorie a "frontierelor naturale" cunoaște o recrudescență deosebită: "Republica franceză trebuie să aibă drept graniță Rhinul", scrie girondinul Brissot. Iar montagnardul Danton adaugă: "Granițele Republicii sînt trasate de natură. Noi le vom avea pe toate, în cele patru puncte cardinale, de la Rhin la ocean, și pînă la Alpi". Aplicînd această teorie, teritoriile cucerite devin părți integrante ale Republicii franceze. Bâle, "eliberat" în octombrie 1792, și care s-a constituit ca Republică, se transformă în departamentul Mont-Terrible. În noiembrie 1792, Savoia
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
folosesc, așadar: ein Mann [aen man] "un om, bărbat", eine Frau [aene frau] "o femeie", eine Küche [aenə ΄küxə] "o bucătărie" și ein Zimmer [aen ΄tsimər] "o cameră", acesta la neutru. Asemănarea pronunțată dintre forma articolului neho-tărît și forma numeralului cardinal al unității relevă că originea acestui articol este, la fel ca în cazul limbilor romanice, în numeralul respectiv. În limbile nordice, formele celor două părți de vorbire au rămas omonime, dan. en, et, sued. en, ett, norv. en, ett, în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]