4,072 matches
-
aranjă din nou șuvița pe obraz, și Întrebarea i se opri pe buze. Vreți să mergem al Rosati? propuse Sasha. E aproape. — Au și de mâncare? Întrebă Emma sceptică. Încă n-am mâncat astăzi. Am dormit rău. Am ascultat În căști lamentările a sute de abonați. Compania telefonică nu mi-a reînnoit contractul. Tocmai mi-am denunțat soțul. I-am distrus viața pentru a doua oară. Nu am puterea să vorbesc despre problemele școlare ale fiicei mele - ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
crezut că toate acele senzații atât de intense nu au avut vreodată un trup și un nume, ar fi ajuns să-și piardă dorința, ar fi devenit un simplu vis. — Iubire, se grăbi să spună Sasha, introducându-și În ureche căștile telefonului, ai ajuns deja? Urc În mașină și ajung la tine În zece minute. Era bucuros că-i aude vocea - era dovada că Dario nu era doar o fantasmă a dorințelor lui, zeul absent al zilelor lui. Emmei, care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ce păreau să vină chiar din cer. În piața din fața bisericii, părea că trecuseră secole de atunci, sâmbătă după-masa mama ne aducea la joacă. Se așeza pe treptele fântânii, la umbra coloanei lui Massenzio și, În timp ce ne supraveghea, asculta la căști vocea Tinei Turner. Dacă-i plăcea melodia, uita de Kevin, iar la un moment dat țâșnea În picioare, și dacă nu-l vedea În fața ochilor, Îl striga cu o voce sugrumată de spaimă. Kevin, Kevin, unde ești? Iar acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era gol, așezat ușor înclinat spre fereastră, în spatele clasei, izolat. Banca era scrijelită, astfel lăsând-o, însă parcă ceva nu era la locul său, însă nu percepeam nimic diferit, străin. M-am așezat și mi-am scos cărțile orei respective. Căștile nu au lipsit de la locul lor. Purtam un hanorac negru, cu un scris indescifrabil pe față, iar pe spate un fermoar auriu. Aveam o acoperire perfectă pentru a putea asculta playlist-ul meu. Melodia principală fusese „Fall for you” cântată de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de tot, și era vopsită în cenușiu, și sus, pe ea, ședea nu știu cine, înfofolit într-o pătură, care mâna măgarii cu un băț lung, și atunci am scăpat sapa din mână și m-am uitat la mogâldeața aia, purta o cască de miner, nu i-am văzut fața, iar mersul nu-l recunoșteam, și baraca se tot apropia, a intrat în fine pe teren, iar chipul celui ce ar mâna măgarii nu se vedea nici acum, și atunci am ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să plec, am luat-o deci în sus, spre deal, la Marele Copac, unde știiam că peste puțin timp vor fi și ceilalți, ca să punem la punct strategia și tacticile de luptă. Când am ajuns, focul ardea într-o veche cască de asalt și aproape toți din bloc, înarmați, erau acolo, ai lui Jancsi confecționaseră la strung, în orele de atelier, adevărate steluțe ucigașe, shaken, de proveniență Ninja, și tomahawk-uri, aveam și eu la mine cuțitul meu de tinichea, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gândindu-mă că pică bine, e liniștitor să ții în palmă mânerul unui cuțit în timp ce te strecori printr-un lan de grâu, ei, și când am ajuns la Marele Copac, Csabi tocmai aruncase un pumn de dopuri de plută în cască, după care fumul a devenit și mai puturos, deci, erau acolo cu toții, în afară de Prodan cel Mare, comandantul nostru, de pe strada noastră el era cel mai în vârstă, înainte de frații Frunză nu-l putuse bate încă nimeni, el făcuse rost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
care fumul a devenit și mai puturos, deci, erau acolo cu toții, în afară de Prodan cel Mare, comandantul nostru, de pe strada noastră el era cel mai în vârstă, înainte de frații Frunză nu-l putuse bate încă nimeni, el făcuse rost și de cască, ne-a povestit că a dezgropat-o din mormântul unui soldat căzut în războiul civil, însă nimeni nu l-a crezut, Janika mi-a spus odată că nici măcar nu e o cască, e un ceaun, când din dopuri a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bate încă nimeni, el făcuse rost și de cască, ne-a povestit că a dezgropat-o din mormântul unui soldat căzut în războiul civil, însă nimeni nu l-a crezut, Janika mi-a spus odată că nici măcar nu e o cască, e un ceaun, când din dopuri a rămas doar scrumul, și-a făcut apariția și Prodan, avea o suflătoare cu patru țevi, foarte frumos făcută, fiecare tub Bergmann era înfășurat cu izolirband, îi confecționase și un pat de armă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe antebrațe cele două apărătoare bătute-n ținte de aramă îi ajungeau până la coate, pe lângă buzdugan mai atârnându-i la șold și un ditamai cuțit cu mâner negru, eu până atunci nu mai văzusem așa ceva, arăta foarte războinic, ajungând lângă cască, și-a desprins plosca de la cingătoare și a turnat apă peste jarul din ea, de la asta s-a iscat o mare sfârâială și un nor de fum, iar în cască a rămas doar un lichid negru ca smoala, negrul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atunci nu mai văzusem așa ceva, arăta foarte războinic, ajungând lângă cască, și-a desprins plosca de la cingătoare și a turnat apă peste jarul din ea, de la asta s-a iscat o mare sfârâială și un nor de fum, iar în cască a rămas doar un lichid negru ca smoala, negrul ăsta era culoarea noastră marțială, primul s-a vopsit Prodan, pe frunte și pe obraji, așa a devenit de nerecunoscut, a lansat apoi strigătul de luptă, după care, pe rând, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dat furios din cap, a scos acel cuțit mare pe care încă nu-l văzusem asupra lui, ni l-a vârât sub nas, spunându-ne să privim cu atenție, că e o baionetă adevărată, provine din același mormânt ca și casca, iar șanțul acela lung și îngust de pe lamă e făcut special ca să se prelingă sângele pe-acolo, iar dacă nu-i respectăm ordinele întocmai, atunci să nu ne mirăm dacă o să vedem propriul nostru sânge curgând pe acolo, și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pentru broaște, iar războiul este unul adevărat, pe viață și pe moarte, apoi mi-am scos și cuțitul, gândindu-mă că e unul de luat scalpul, a cărui lamă ascuțită ca un brici se plimbă pe pielea capului, urmărind linia căștii capilare, apoi cu o mișcare bruscă se trage scalpul de pe osul craniului, însă cuțitul meu de tinichea n-avea tăiș, îmi părea rău că nu mai am briceagul cu mâner în formă de pește, nici ăla nu tăia prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
apropie de noi în fugă, cu o țeavă lungă de fier într-o mână, iar în cealaltă cu un baros, alerga, lovindu-le între ele pe deasupra capului, de răsuna tot povârnișul dealului, în timp ce striga, victorie, victorie. Avea pe cap o cască de miner, cum zăceam acolo, pe pământ, am văzut că becul de la cască îi strălucea în soare, de parc-ar fi luat foc. Csákány a venit întins la mine, ceilalți s-au dat de-o parte, toți, se vedea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mână, iar în cealaltă cu un baros, alerga, lovindu-le între ele pe deasupra capului, de răsuna tot povârnișul dealului, în timp ce striga, victorie, victorie. Avea pe cap o cască de miner, cum zăceam acolo, pe pământ, am văzut că becul de la cască îi strălucea în soare, de parc-ar fi luat foc. Csákány a venit întins la mine, ceilalți s-au dat de-o parte, toți, se vedea că le e tare frică, n-am vrut să mă uit la fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
le-ar purta el de grijă, uite ce gălăgie fac și-acuma, în loc să-i cânte frumos, nu-i bai, le face el să tacă, să fiu numai atent ce liniște o să se facă imediat, și spunând astea, și-a scos casca, a pus-o pe masa de bucătărie cu trei picioare, sprijinită pe niște cărămizi, apoi s-a dus în mijlocul încăperii, abia atunci i-am observat culoarea părului, un blond-cenușiu foarte deschis, și-a ridicat mâinile deasupra capului și, cu gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cuprins de adorație... - Cele două lucruri nu se exclud unul pe altul. Marie era gata să replice cînd Îi atrase atenția un fir alb care ieșea de sub cioburile de faianță. Trăgînd de el, Își dădu seama că era vorba de căști receptoare și scoase de sub dărîmături obiectul de care erau legate: un mini Ipod albastru metalic. - Patru giga de memorie, Îi explicase vînzătorul de la FNAC. Puteți să descărcați o mie de cîntece. Marie socotise prețul cam exagerat, apoi Îi fusese ciudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fixate asupra menhirilor de la Ty Kern. Dumnezeule! Imaginile dispăreau una după alta. Se repezi la monitoare și Învîrti butoanele. În van. Unul cîte unul, ecranele se Întunecară. În clipa următoare, părăsea jandarmeria pustie și sărea În mașina de teren. Cu căștile bine fixate pe urechi, ascultă soneria telefonului răsunînd și numără În minte pînă la șapte Înainte ca Morineau să răspundă. Era vizibil smuls cu forța din brațele lui Morfeu. - Se petrece o chestie ciudată la sit. SÎnt pe drum. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
eu... mormăi adormit Stéphane la celălalt capăt al firului. Lucas Își ridică ochii la cer. - Poate că nu e mare lucru. Un scurt-circuit. Te chem dacă am nevoie de dumneata. Așa că Încearcă să nu adormi la loc. Închise, Își scoase căștile și le aruncă pe scaunul de alături, lîngă mobil. CÎnd tocmai depășea rapid ruinele vechii abații, Lucas se Încrucișă, fără să-i dea atenție, cu o fată care pedala de zor pe o bicicletă albastră cu un far ce lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca pe un cîine cînd am venit să-i spun că eram Însărcinată... - Vrei să spui că Arthus știe că sînt fiica lui? exclamă Gwen. - Evident... M-a plătit ca să avortez și ca să-mi țin gura. Se lăsă tăcerea. Cu căștile pe urechi, Lucas, uluit de dezvăluire, stătea la pîndă. - Ce Însemna o biată furnizoare de pîine În fața castelanilor? Erau atotputernici, doar o vorbă de-ar fi spus și nimeni nu-mi mai cumpăra pîinea! - Atunci ai acceptat să te măriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sîntem făcute din aceeași plămadă. Te-ai căsătorit cu blegul ăla de Philippe, rezultatul nu e dintre cele mai grozave. Dar măcar nu ți-a făcut un copil handicapat! Zgomotul scaunului tras de Gwen indică sfîrșitul discuției, Lucas Își scoase căștile. N-o auzi pe Yvonne șușotind doar pentru sine: - Pe tine te-am iubit, fata mea, mai mult decît Însăși viața mea, și l-am iubit și pe tatăl tău, doar Dumnezeu știe, tot atît de mult cît Îl urăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
respirație scurtă și gîfÎită. - Morineau? Unde e Argoz? Trei minute mai tîrziu, mașina de teren frîna brusc de-a lungul unei mici plaje cu nisip rămasă descoperită de la reflux. Orientîndu-și farurile anticeață În direcția plajei, Lucas scotoci bezna, ținînd receptorul căștii În urchea dreaptă. - SÎnt aici, Gwen. SÎnt pe plajă. Vorbește-mi, mă vezi? Respirația nu mai era acum decît un horcăit aproape de neînțeles, dar care Îți Îngheța la fel de mult sîngele În vine. Tot scrutînd bezna, pînă la urmă o zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îi dispăru de sub picioare. Intrat fără voia lui În panică, Începu să dea din mîini și din picioare În toate direcțiile și se pomeni afundat pînă la brîu În Învelișul acela parșiv care-l cuprindea Încetul cu Încetul. Pipăi receptorul căștii, tot Înfipt În ureche - viața era uneori simplă ca o convorbire la telefon! - și se făcu livid cînd constată că firul atîrna În gol. Mobilul eșuase pe nisip la un metru distanță, dar parcă ar fi fost la ani-lumină - iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zise el. Făcu o pauză; obrazul fetei se Încruntă, alarmat. „Bună..., repetă el; poți să-mi spui unde sunt principalele centre de vânzare a dulciurilor? — Ce?”, făcu ea, ridicându-se Într-un cot. Abia atunci văzu Bruno că fata avea căști pe urechi; se retrase bălăngănindu-și brațele ca Peter Falk În Columbo. Inutil să insiste: era prea complicat, prea greu de priceput. Înaintând pieziș În direcția mării, Încerca să păstreze În memorie imaginea sânilor fetei. Deodată, chiar În fața lui, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o știe, privea prostește, ore În șir, elemenții caloriferului. Victor dormea pe canapeaua din salon; se uita la televizor cincisprezece ore pe zi. Dimineața, când Bruno se trezea, televizorul era deschis la desenele animate de pe M6. Victor asculta sonorul la căști. Nu era violent, nu Încerca să fie nesuferit; dar el și tatăl său nu aveau să-și spună absolut nimic. De două ori pe zi, Bruno punea la Încălzit o mâncare gătită; mâncau așezați față În față, aproape fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]