3,702 matches
-
Estado Novo, mult timp prezentat de mai multe sectoare ale Bisericii catolice ca un model de Stat creștin, a fost organizat de constituția din 1933. El era fondat pe un partid unic, Uniăo Nacional, care dorea să identifice unificarea tuturor catolicilor cu unificarea națiunii. Regimul îi asigura Bisericii o poziție privilegiată, recunoscută prin concordatul din 1940. Salazar, fiind catolic practicant, dorea să protejeze familia, să subvenționeze acțiunea misionară și a putut să se sprijine pe ierarhie, în special pe arhiepiscopul Lisabonei
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ziarele O Grito do Povo la Porto, Democracia Cristă și Associaçiao Operária la Lisabona. În 1917 a fost creat, la Braga, Centro Católico condus de António Lino Neto, în numele căruia Salazar a fost ales deputat în 1919. Acest partid a permis catolicilor să joace un rol important în perioada Republicii între 1917 și 1926, abandonînd apărarea dinastiei, prin intermediul ziarului A Uniăo. El a fost dizolvat de Președintele Consiliului lui Estado Novo, iar militanții lui au trebuit să se îndrepte spre activitatea socială
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
care Maritain, Mounier, Mendizábal, Mauriac, Vignaux, Borne, Sturzo au jucat un rol determinant. Acest angajament a fost susținut de publicarea manifestelor care au eșuat, ca și alte multe apeluri către conștiința creștină, cum ar fi: "Un strigăt de alarmă al catolicilor francezi în favoarea Spaniei martire", în "L'Aube" din 5 februarie 1937, sau "Pentru poporul basc", publicat după bombardamentele de la Durango și de la Guernica, mai întîi în "La Dépêche" în Toulouse la 7 mai 1937, apoi în "L'Aube" și în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Republicană Populară (MRP) a strîns în jurul ei aproximativ un sfert din electorat în 1946, iar Georges Bidault ca și Robert Schuman au fost chemați de mai multe ori să formeze guvernul celei de a IV-a Republici după ce, între 1877-1939, catolicii fuseseră excluși din toate posturile importante: președinția Republicii, președinția Consiliului, ministerele de Interne, Externe, Învățămînt public și Agricultură. În plan ecleziastic, evoluția nu este mai puțin sensibilă. Konrad Adenauer a reușit să impună unui episcopat rezervat pluriconfesionalitatea, reunindu-i într-
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
posturile importante: președinția Republicii, președinția Consiliului, ministerele de Interne, Externe, Învățămînt public și Agricultură. În plan ecleziastic, evoluția nu este mai puțin sensibilă. Konrad Adenauer a reușit să impună unui episcopat rezervat pluriconfesionalitatea, reunindu-i într-o vastă adunare pe catolici și pe protestanți, și să formeze un nou partid, urmaș al Zentrum-ului, CDU-ul, ce nu mai reprezenta un partid de apărare a Bisericii, ci unul de inspirație creștină nonclericală, capabil să reziste la cerințele Sfîntului Scaun și ale episcopatului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în mod deosebit adevărată în Italia, unde Biserica a susținut activ revenirea la democrație; susținerea partidului creștin-democrat reconstituit în clandestinitate nu era determinată de Eliberare: au existat dezbateri chiar în sînul Curiei. Dar, începînd cu 1947, doctrina unității politice a catolicilor a fost în favoarea democrației creștine. Acest fapt era foarte important fiindcă a permis timp de 45 de ani evitarea alunecării votului catolicilor spre dreapta. Partidele creștin-democrate erau, în viziunea unei Biserici neliniștite de spectrul viitorului, ca o garanție, ca un
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
determinată de Eliberare: au existat dezbateri chiar în sînul Curiei. Dar, începînd cu 1947, doctrina unității politice a catolicilor a fost în favoarea democrației creștine. Acest fapt era foarte important fiindcă a permis timp de 45 de ani evitarea alunecării votului catolicilor spre dreapta. Partidele creștin-democrate erau, în viziunea unei Biserici neliniștite de spectrul viitorului, ca o garanție, ca un rău mai mic. Din acest motiv, pontificatul lui Pius al XII-lea marchează o turnură în istoria democrației creștine. Prin mesajele radiodifuzate
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
creștine constă în contrabalansarea compromisurilor făcute de ierarhie cu regimul, a caracterului tardiv al luărilor de poziții a unor episcopi, în special împotriva deportărilor evreilor, și a angajării lor în Revoluția Națională, ca și a colaborării deosebit de intense a unor catolici cunoscuți, cum ar fi cardinalul Baudrillard, Philippe Henriot sau Xavier Vallat. După eliberare, realitatea rezistenței creștine era de necontestat. În timpul ocupației, creștinii care au opus rezistență, au reflectat la formule politice pentru perioada de după război, depășind PDP-ul. În vara
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a acționa în strînsă legătură cu episcopii lor8. Aceștia au știut să evite compromisurile, ca și în cazul Olandei, unde Bisericile protestante și catolice au avut o activitate deosebit de curajoasă. Influența creștinilor nu putea fi pusă la îndoială. În Germania, catolicii susținuți în convingerile lor de enciclica papei Pius al XI-lea Mit brennender Sorge (1937) și protestanții Bisericii confesionale care s-au rupt de "Biserica Reich-ului", supusă regimului nazist, au știut să se opună, în numele credinței lor, la ceea ce conștiința
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
complicităților, a tăcerilor, a lașității multora; rezistența spirituală a dus la discuții aprofundate privind Germania, Europa, democrația, Statul, organizarea economiei și multe alte probleme care aveau să constituie bazele reflecțiilor programatice ale CDU; Rezistența, temerile, suferințele, au constituit grupul de catolici și de protestanți; reconstrucția trebuia să se facă pe o bază interconfesională. Luni, 5 iunie 1944, la ora 18, la cîteva ore după eliberarea Romei, o mulțime imensă s-a adunat spontan în fața bazilicii Sfîntu Petru pentru a aduce un
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mobilizarea creștinilor susținuți de condamnarea fără apel a "comunismului ateu și intrinsec pervers" de către Sfîntul Scaun, exprimată prin enciclica Divini Redemptoris (1937) ca și prin excomunicarea comuniștilor pronunțată de Sfîntul Oficiu în iulie 194913. Pentru a se opune eficient comunismului, catolicii trebuiau să se unească, repeta Pius al XII-lea. În contextul de după război, această unificare era profitabilă în primul rînd pentru partidele creștin-democrate, investite cu funcția de zid de apărare împotriva valului comunist. II O Europă a democrației creștine Perioada
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ci îl găsim și în alte familii politice, dar el a constituit un element important în instaurarea democrației creștine în Europa. Interconfesionalitatea s-a impus în Germania și a constituit o reușită, în ciuda poziției dominante, mai ales la început, a catolicilor: profesiunea de credință pare să nu fi fost niciodată motivată de privilegii sau excludere. În Italia, unde succesele electorale ale Democrazia Cristiana se datorau în mare parte mobilizării aparatului ecleziastic, Alcide De Gasperi a impus deschiderea guvernului față de partidele numite
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
turnură: partidele creștin-democrate s-au dezvoltat, s-au impus în anumite țări, profitînd de conjunctura postbelică, funcționînd ca un zid împotriva comunismului, beneficiind de deschiderea Vaticanului și de susținerea oferită la cel mai înalt grad de ierarhie pentru unificarea tuturor catolicilor. Dar, în același timp, cu excepția Franței, unde MRP-ul nu a realizat niciodată unificarea catolicilor, aceste partide deveniseră indispensabile, de nezdruncinat pentru Vatican. Din acest moment, aceste partide nu mai puteau fi instrumenta lizate de acesta. Ele nu mai erau
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
postbelică, funcționînd ca un zid împotriva comunismului, beneficiind de deschiderea Vaticanului și de susținerea oferită la cel mai înalt grad de ierarhie pentru unificarea tuturor catolicilor. Dar, în același timp, cu excepția Franței, unde MRP-ul nu a realizat niciodată unificarea catolicilor, aceste partide deveniseră indispensabile, de nezdruncinat pentru Vatican. Din acest moment, aceste partide nu mai puteau fi instrumenta lizate de acesta. Ele nu mai erau o simplă curea de transmisie pe care s-o poți, eventual, tăia; timpul PPI-ului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
înlocuit la Secretariatul de Stat, Montini, al cărui frate Lodovico fusese ales deputat al Democrației creștine în 1946, a muncit mult și cu succes pentru ca partidul lui De Gasperi să fie recunoscut ca fiind singurul partid ce îi reunea pe catolici, împotriva părerii unor mari părți ale Curiei, contribuind astfel la blocarea oricărei alunecări a catolicismului italian spre dreapta ca în anii 1920. Relațiile sale cu cei din democrația creștină erau călduroase și amicale, și nu numai cu italienii: este suficient
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de jumătate de secol, o situație cu totul nouă față de ceea ce cunoscuseră predecesorii săi. Or, în acel moment, intervine un element nou: criza anumitor partide creștin-democrate, explozia peisajului politic, apariția unor forțe noi și adeseori necontrolabile, diversificarea angajamentelor politice ale catolicilor, realitate veche în Franța, dar care tinde să se extindă și în alte părți, mai ales în Italia, în timp ce prăbușirea comunismului privează democrația creștină de un adversar comod. În țările eliberate de sub jugul sovietic ia naștere o viață politică explozivă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cu majoritate de voturi. CDU-ul era continuatorul Zentrum-ului ca Volkspartei deschis tuturor păturilor societății, dar luase o nouă dimensiune după război, într-un Stat unde, din cauza separării teritoriilor din Est, cele două confesiuni creștine erau aproape în echilibru (45% catolici, 50% protestanți). Fiind un partid de masă, CDU/CSU ocupa toată zona de la centru la dreapta, nelăsînd nici o șansă unei tentative efemere de refacere a Zentrum-ului de către Karl Spiecker, care visa la un partid care să unească creștin-democrații și social-democrații
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Agestelltenbund, liga muncitorilor și funcționarilor; Bauernbund sau liga agricultorilor, Wirtschaftsbund sau liga economiei, ce cuprindea meșteșugari și întreprinzători. Alte structuri cuprindeau femeile, tinerii, pensionarii. Acesta a reușit să se afirme ca un partid puternic într-un sistem bipartit dominat de catolici și de socialiști. De fapt se formase un sistem de coaliție ce cuprindea cele două mari partide: ÖVP și Partidul Social Democrat, avînd un număr de reprezentanți în Parlament aproximativ egal. Acest sistem, care a avut meritul de a fi
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
care o cunoștea foarte bine pentru că o studiase 6, din experiența sa trentină și austriacă și din experiența PPI, al cărui ultim secretar politic a fost, înainte de a fi închis în 1926, el a căutat să-i strîngă laolaltă pe catolicii democrați, asociind diferitele straturi și diversele aporturi nu numai ale popularilor și guelfilor milanezi, ci și ale tinerilor universitari ai Acțiunii Catolice și ai Universității Catolice din Milano. În textele fondatoare " Ideile reconstructive ale Democrației creștine" (iulie 1943) și "Programul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
din Milano. În textele fondatoare " Ideile reconstructive ale Democrației creștine" (iulie 1943) și "Programul Democrației creștine" (ianuarie 1944), el pune bazele unui Stat democratic, oferind Bisericii garanția libertății în acțiunile ei, dar departe de orice formă de clericalism. La acest catolic, care îi datora mult lui Lacordaire și părintelui Gratry, nu exista nici un fel de integralism. Biserica nu constituia pentru el decît inspiratoarea valorilor morale ale vieții sociale. Partidul a jucat un rol determinant în acești ani nesiguri dar cruciali, între
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
părea o operă imensă care trebuia să reușească: principiile creștine trebuiau să fie temelia noului Stat și a noii societăți. DCI a introdus în peisajul politic italian două elemente noi de o mare importanță. Primul a fost unificarea politică a catolicilor. La începutul anului 1945, Sfîntul Scaun a condamnat experiența catolicilor comuniști, reprezentată mai ales de Franco Rodano și de filosoful Felice Balbo, care au încercat, împreună cu Partito della Sinistra Cristiana, o experiență originală. În preajma alegerilor din 1946, episcopii și-au
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Acțiunea Catolică și Curia erau totuși divizate între cei care erau favorabili autonomiei laicilor pe tărîm politic și cei ce doreau să-i aibă sub control. Dezbaterea arată că s-a ezitat mult în fața DCI-ului ca partid unic al catolicilor 7. Gravitatea problemelor pe care guvernul trebuia să le rezolve nu putea ușura sarcinile: măsurile economice erau în mod inevitabil nepopulare, tratatul de pace nu putea fi favorabil, discuțiile privind constituția nu se puteau desfășura fără tensiuni, toate într-un
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
la alegerile municipale din 1947 și, chiar dacă a fost vorba de o criză de încredere, niciodată nu s-a pus în mod serios în discuție sprijinirea acestuia. În toamna anului 1947, tripartismul fiind realizat, constituția fiind practic redactată, doctrina unificării catolicilor în jurul DC a devenit, timp de cincizeci de ani, crezul intangibil. În această chestiune Monseniorul Montini a jucat un rol important: el vedea aici șansa de a da țării o clasă conducătoare catolică și să împiedice revenirea autoritarismului în catolicismul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Orientală. În iulie 1949, un decret al Congregației Sfîntului-Oficiu a ordonat excluderea de la Sfintele taine a celor care profesau doctrina "materialistă și anticreștină", decret steril care nu a desprins pe nimeni din Partidul Comunist și nici nu a împiedicat alunecarea catolicilor spre stînga 10. În această luptă, Partidul Creștin-Democrat a continuat să beneficieze de sprijinul organizațiilor catolice. Bastioanele lor electorale rămîneau regiunile unde practica și mișcarea catolică erau puternice: cu precădere în Veneția și Lombardia. Studiile de sociologie religioasă au scos
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
stabilitate politică. În afara problemei privind relațiile cu Biserica, DCI era preocupată de trei mari probleme: împărțirea partidului în curente, importanța Partidului Comunist în sistemul italian, sciziunile anilor 1970. Unitatea acestui mare partid era doar formală. În spatele fațadei de unitate a catolicilor italieni, s-a instalat un întreg arhipelag de curente și de orientări 15, cu granițe nesigure și schimbătoare, reunite în jurul unor personalități, reviste, uneori al unui program politic. Fenomenul a apărut de pe vremea lui De Gasperi, el însuși situîndu-se pe
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]