3,622 matches
-
viselor, așa erau de obosite atât de drumul pe calea ferată, cât mai ales de momentele petrecute pe plaje și sub duș. Ana cum adormi începu să viseze. Parcă o urmărea tot timpul o umbră. Îi simțea mereu răsuflarea în ceafă. Unde mergea o însoțea și umbra. Nu putea s-o vadă, însă îi simțea prezența. Când se afla la o plimbare pe faleza aflată sub iluminatul becurilor cu mercur de pe stâlpii amplasați dea lungul falezei, parcă a distins pe cineva
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
cheamă Sorin. Te-am mințit că sunt de la salvamar, dar știu să înot destul de bine, așa că ești pe mâini sigure. Flăcăul iar îi prinse fundul Cristinei în podul palmei și-l împinse spre suprafața apei. Cu cealaltă mână îi sprijinea ceafa. Cristina plutea dar nu avea curajul să-și dea drumul de la gâtul băiatului. - Vezi că iar ajungi cu gurița ta dulce în dreptul buzelor mele și nu mă pot abține să nu-mi iau simbria pentru prima lecție de înot. Cristina
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
tuns scurt, cu niște buze senzuale, ochii verzi, nu prea solid, însă bine proporționat, cam de vârsta ei. Nu avea curajul să-și dea drumul picioarelor spre fundul apei, rămăsese sprijinită de tânăr care o ținea cu o mână de ceafă și una de mijloc și îi recomanda să-și miște picioarele ritmic. Părea un băiat plăcut, numai că a fost prea obraznic, o aruncase în apă adâncă și când se aflase în pericol o mai și sărutase. Abia acum și-
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
Trecea din nou la masă, ceva mai calm, pentru a mai scrie câte ceva, încercând să-și amintească exact ce-i ceruse polițistul. Abia acoperise o pagină și jumătate cu scrisul său neuniform și încâlcit, dar lizibil, când a simțit în ceafă o privire scormonitoare. A întors capul și nu mică i-a fost mirarea să-l vadă pe comisarul Olaru, încremenit pe pragul ușii, în costumul său gri ce-i scotea în evidență fața albă, proaspăt bărbierită, dar neodihnită. - Bună dimineața
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
poemelor homerice îmi va pun balsamul păcii pe sufletul mei ars, dar era o cruntă greșeală. Zeii greci începură să frecventeze visurile mele. Brațele albe ale Junonei nu o dată se întâlniseră molatic în adâncul tulburatelor mele vise, încrucișându-se la ceafă și făcând să se ridice într-o voluptoasă răsuflare un bust tulburător din școala lui Fidias. “ În lectura Bibliei este atras de multele fapte sângeroase ale istoriilor sacre, mai ales de acelea în care se amestecă ” un trup, fie chiar
PASIONALITATEA CA REFLEX AL IMAGINARULUI ÎN RUSOAICA DE GIB I. MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372733_a_374062]
-
descongestionează pe dumneavoastră și vă ferește să folosiți mașina în scopuri personale...! Apoi, este treaba primăriei să nu lase blocate drumurile din fața instituțiilor, piețelor, școlilor ori a magazinelor...Lăsați așa, că-i bine! aprecie agentul Brumă cu mult curaj, privind ceafa înroșită a șefului patrulei auto. - Deci..., vrei să pleci... Vrei să iei în primire o mașină de aia, să transporți și să vinzi tu brazii confiscați... Asta e, nu? - Nu, șefu’ și știți bine că nu mint! Am comunicat doar
D ALE POLIŢIEI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373035_a_374364]
-
--Sunt șoferul domnului Zamfirescu... --Și ce vrei? --Să-i comunic ceva urgent. Se miră și el de ce-i scăpăraseră neuronii și dăduse rapid așa răspuns. Huiduma a rămas derutată și peste câteva clipe îl trase în local, ținându-i mâna în ceafă. După ce străbătură holul, huiduma îl aruncă pe un scaun: --Să nu te miști de-aici, că-ți mut fălcile! Așteaptă până se termină spectacolul! -va urma- Referință Bibliografică: TRANDAFIRUL SIRENEI-6 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1771, Anul
TRANDAFIRUL SIRENEI-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373102_a_374431]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > SRL AMARU-17 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015 Toate Articolele Autorului 17.Dialog cu coasa-n ceafă Dar când a privit în depărtare și a văzut cum strălucea în soare coasa lui Mărășteanu, iar după el, mulțimea agitată, a simțit un fior rece pe șira spinării. Nu și-a închipuit că amărășteanul va îndrăzni să vină la
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
a început să strige tot mai amenințător: --Nu, Ioane, nu! Nu, Ioane, nu! Mai ales, Dora și maică-sa țipau ca disperatele: nu, Ionelu nostru, nu, că faci pușcărie pentru un nemernic! Calm, Mărășteanu i-a pus coporâia coasei în ceafă, fixându-l pe Tache cu capul în pământ, ca pe un vierme în insectar. Lui Casapu iar i-a amorțit limba-n gură după întrebarea lui Ilie, întrebare care îi anesteziase și creierul. --Acum, să stăm de vorbă, Tache! De ce
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
am adus-o în curte cu Păcălici, când ai fost plecat pe câmp. --Spune tare, mă, să te-audă tot satul! --Nu mi-ai furat-o! a strigat disperat Tache, mai ales că Mărășteanu tot îl împingea cu coporâia în ceafă. --Adică, recunoști că am cumpărat-o de la tine. Că, liber și nesilit de mine sau altcineva, ai semnat actul de vânzare la notariat. Spune Tache răspicat! --Da, așa a fost, dar mi-ai plătit puțin. --Ți-am plătit cât mi-ai
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
avut vinul vreun rol în ceea ce a urmat. Diferența de temperatură - de la 36 grade afară, la 12-14 grade în subteran, cu scăderi accentuate de viteza trenulețului turistic - mi-a provocat noaptea o criză de spondiloză cervicală, cu difuzia durerilor în ceafă, până aproape de o comă. Asta însemnând un calvar de o noapte. Din asemenea stări nu se scapă așa de ușor, dar, neverosimil, toată suferința asta cât o noapte basarabeană a încetat brusc dimineață, luată parcă de o mână nevăzută. Mâna
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VI) – AM FOST, DIN NOU, LA CHIŞINĂU… de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372194_a_373523]
-
operație în care mă regăseam eu (dar care eu ?) și ... trupul inert întins pe masă. Am remarcat instantaneu, pierdusem noțiunea timpului, că pot vedea în același timp corpul meu, dar și tavanul încăperii. Ca și cum aș fi avut un ochi pe ceafă. Vedeam totul panoramic, la trei sute șaizeci de grade, dar ce m-a deranjat cel mai mult era vânzoleala din jurul mesei, precum și chipurile disperate ale celor doi medici, ortopedul și anestezistul, ale asistentelor, chiar dacă aveau toți partea de jos a feței
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA ÎNTÂI) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376191_a_377520]
-
Autor: Sergiu Găbureac Publicat în: Ediția nr. 1494 din 02 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Tableta poate crea un disconfort accentuat la nivelul conștiinței. Parlamentul obez luptă din răsputeri să-și păstreze proporțiile! Și privilegiile. Parlamentarii, tot mai mulți cu cefe groase, se calcă pe picioare prin județe, ieșind în evidență prin inactivitate, pe post de paparude, aducătoare de tot soiul de afaceri necurate. Cu struți sau fără!... Ca să fim cinstiți, în Parlament doar vreo două duzini de deputați și senatori
TABLETA DE WEEKEND (100): OBEZITATE ŞI DEMNITATE ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376205_a_377534]
-
luat urma. Asta e! - N-ai zis, bre, nimica pân-acuma... Ce urmă mi-au luat și cine? s-a răstit bărbatul ce devenise, brusc, foarte atent și-l privea printre gene pe celălalt cum își lasă încurcat șapca pe ceafă și se scarpină pe fruntea lată, în căutarea cuvintelor pe care se părea că-i e teamă să le dea drumul. - Eu am venit să verific și văd că așa este... Ai fost dat în urmărire, asta e, fiule! Cu
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
nurii! Mă vor ucide poate aruncândCu pietre de smarald dumnezeiesc,... XVII. INELUL, de Gabriela Mimi Boroianu , publicat în Ediția nr. 2207 din 15 ianuarie 2017. (Partea a-IV-a) Pisoiul se frecă de el torcând. Îl privi un timp mângâindu-l pe ceafă. - Și ție ți-e dor, nu-i așa... Oftă și se ridică. -Hai să ne culcăm... noaptea e un sfetnic bun. Deschisă poarta și intră. Pisoiul îl urmă cuminte. Aleea era luminată slab de un bec așezat asupra ușii de la
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
mănânc singur. Ieșind din birou tatăl îl privi lung. - Ce-ai făcut? Se oprise în ușa bucătăriei și privi către tatăl său ... Citește mai mult (Partea a-IV-a)Pisoiul se frecă de el torcând. Îl privi un timp mângâindu-l pe ceafă.- Și ție ți-e dor, nu-i așa... Oftă și se ridică.-Hai să ne culcăm... noaptea e un sfetnic bun.Deschisă poarta și intră. Pisoiul îl urmă cuminte. Aleea era luminată slab de un bec așezat asupra ușii de la
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
scade... Tensiunea mea la fel; Ochiu-mi drept verde de brad e, Stângul mai căprui nițel... În piciorul drept simt ace, Dar îl simt! Pe stângul ba... Mâna stângă nu-mi dă pace, Dă din cot a se-mbuba... Gâtul, îndărăt spre ceafă, Hârșâie, simt os pe os A coloanei strâmbe-agrafă Până-n șale și mai jos... Ce să spun, de rău, de bine Bine că nu e mai rău... Primăvara, dacă vine După obiceiul său, Va mai rezolva din rele (Mai puțin paralele
ÎNGER RECE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374656_a_375985]
-
ce se întâmplă. - Cine ești, tinere? Și care e treaba? întrebă Stump curios. - Bună ziua, bătrăne! Numele meu e John! John rătăcitorul. - Bună să-ți fie inima! Heiii, rătăcitorule, care-i treaba? întrebă Stump deschizăndu-și larg brațele și, ducăndu-și măinile după ceafă, așteptă un răspuns de la interlocutorul său. - Eu, euuuu ... vezi tu ... m-am rătăcit și, văzănd că iese fum din direcția asta, m-am îndreptat încoace șiii ... iată-mă! zise tănărul cu brațele ușor deschise și ridicând din umeri. - Dar încotro
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374771_a_376100]
-
spre final, că se întunecase de-a binelea. Dar în câteva minute ajungeam acasă, cu tot traficul vâscos, caracteristic orelor de vârf în București și devenisem subit nerăbdătoare să dau jos agrafele, care îmi strângeau părul într-un coc aproape de ceafa, rochia și pantofii. Era o pereche de pantofi Giuseppe Zanotti, din piele roz pâl cu imprimeu piton, decupați în față, cu tocuri foarte înalte și platformă de câțiva milimetri, superbi, pe care ii cumpărasem împreună cu ... Citește mai mult Dorina Georgescu
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
spre final, că se întunecase de-a binelea. Dar în câteva minute ajungeam acasă, cu tot traficul vâscos, caracteristic orelor de vârf în București și devenisem subit nerăbdătoare să dau jos agrafele, care îmi strângeau părul într-un coc aproape de ceafa, rochia și pantofii. Era o pereche de pantofi Giuseppe Zanotti, din piele roz pâl cu imprimeu piton, decupați în față, cu tocuri foarte înalte și platformă de câțiva milimetri, superbi, pe care ii cumpărasem împreună cu ... Abonare la articolele scrise de
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
o aventură nocturnă. - Bună idee, așa facem! a răspuns Ovidiu vrăjit de sugestia mea aiurită. Drumul până la cea mai apropiată ieșire din capitală l-am parcurs ascultând muzică, bând șampanie și mângâindu-l pe Ovidiu, ba pe păr, ba pe ceafă, adică la întâmplare din dorința de a-l dezmierda, căci îl vedeam mult prea concentrat și serios pentru o noapte de petrecere. - Vrei șampanie? am întrebat aproape de periferie, în timp ce beam înghițitură după înghițitură, simțindu-mă din ce în ce mai euforică. - Nu, Natalia, am
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
spre final, că se întunecase de-a binelea. Dar în câteva minute ajungeam acasă, cu tot traficul vâscos, caracteristic orelor de vârf în București și devenisem subit nerăbdătoare să dau jos agrafele, care îmi strângeau părul într-un coc aproape de ceafă, rochia și pantofii. Era o pereche de pantofi Giuseppe Zanotti, din piele roz pal cu imprimeu piton, decupați în față, cu tocuri foarte înalte și platformă de câțiva milimetri, superbi, pe care îi cumpărasem împreună cu Ovidiu în urmă cu două
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
sânge, ca să fie sănătoși și roșii în obraz peste an, zicând: “La anul și la mulți ani cu sănătate!”. În zona de sud-est a țării, după ce-i taie picioarele, și i le așează pe pântece, i se face porcului la ceafă, în dreptul șirei spinării, o tăietură în formă de cruce pe care altul o presară cu sare urând celor de față: “Să-l mâncați sănătoși!”, iar după ce se termină de tranșat carnea, gospodina casei invită pe toată lumea la pomana porcului. Vă
IGNATUL – DE LA MIT LA SINCRETISM RELIGIOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371754_a_373083]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > DOAR PUMNII STRÂNȘI... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017 Toate Articolele Autorului Vă simt în ceafă răsuflarea rece, mă-mbrânceați privindu-mă cu ură, nici timpul chiar nici foamea-aici nu trece, mi-am scuipat și dinții sparți din gură. M-ați dezbrăcat de suflet și căldură, patul ruginit mi-era alături, simt și găleata ce
DOAR PUMNII STRÂNȘI... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375642_a_376971]
-
lor. Tocmai pe când se pregătea să deschidă prima ușă, auzi un păcănit cunoscut. - Vezberbarel, ce cauți tu aici? Arătarea căscă ochii mari și se pregăti să fugă din fața prințului. Mai rapid decât spiridușul animalelor, feciorul de împărat îl apucă de ceafă și îl ridică de la pământ. - Din ăsta-mi erai? Nu zise bine aceste vorbe când ușa în fața căreia se aflau se deschise și Prințesa Lia apăru în prag. Prins în lumina care se strecura din odaie, Mladin fu recunoscut imediat
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]