1,815 matches
-
proaspăt și o cadă de baie cu gel de duș. Se vor bălăci ore în șir în miros de lavandă și levănțică, apoi el își va tăia unghiile, ea își va pensa sprâncenele; însă mirosul de curat al aerului, al cearșafului și al pielii a fost tot ce i-a mai rămas în minte după ce se treziră doamna și fetița ei. — Vreau să apăs pe butoane. Nu se poate. — Lăsați-o să se joace, e totuși un copil. Fetița nu mai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
treziră apoi în rutina lor de dinainte, de parcă nimic nu se întâmplase. Degeaba s-au căutat mai târziu, a fost imposibil ca el să-i atingă obrazul sau încheietura mâinii sau ca ea să-i simtă respirația de undeva de lângă cearșaful albastru. Erau aceiași, numai că acum le era tot mai greu să înțeleagă goana printre necunoscuți, în care nimeni nu știa absolut nimic despre ceilalți, unii prea grăbiți să trăiască, alții doar prea grăbiți. CONTRASENS Totul începuse într-o după-masă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
luă și amețeala, iar unchiul nu mai murea. Continua în schimb să dea cu mâna pe sub pătură încercând să îndepărteze mâna mătușii aplecată asupra frunții sale. La un moment dat se întoarse într-o parte, cu genunchii adunați și cu cearșaful lipit de spate. Mătușa se duse după o pijama curată și alte cearșafuri, dar se întoarse repede fără nimic. — Până nu moare, nu pot. Așteptarea se prelungea. Arătam și mai triști. Unchiul Traian deschise ochii și privi în gol, ignorându
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu mâna pe sub pătură încercând să îndepărteze mâna mătușii aplecată asupra frunții sale. La un moment dat se întoarse într-o parte, cu genunchii adunați și cu cearșaful lipit de spate. Mătușa se duse după o pijama curată și alte cearșafuri, dar se întoarse repede fără nimic. — Până nu moare, nu pot. Așteptarea se prelungea. Arătam și mai triști. Unchiul Traian deschise ochii și privi în gol, ignorându-ne. Ochii lui nu clipeau, doar se umezeau în lumină. În aerul închis
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
știe ce să spună, cri!cri!cri!, mai bine să tacă. Cât despre dumnealui, prichindelul acesta este o cunoștință mai veche, cri! cri! cri! Este un împielițat cu diplomă! Pinocchio: (sare la fiecare insultă, la ultima se acoperă cu un cearșaf) Doctorul-greiere: Este un derbedeu ... un nesuferit ... o haimana ... E un copil neascultător care o să-l facă pe bietul taică-său să moară de inimă rea. Pinocchio: (plânge sub cearșaf) Doctorul-corb: Când mortul plânge, e semn că e pe cale să se
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Pinocchio: (sare la fiecare insultă, la ultima se acoperă cu un cearșaf) Doctorul-greiere: Este un derbedeu ... un nesuferit ... o haimana ... E un copil neascultător care o să-l facă pe bietul taică-său să moară de inimă rea. Pinocchio: (plânge sub cearșaf) Doctorul-corb: Când mortul plânge, e semn că e pe cale să se lecuiască, cra! cra! cra! Doctorul-bufniță: Îmi pare foarte rău că trebuie să te contrazic, colega, după mine, bu-hu-hu!, când mortul plânge, este semn că nici nu se gândește să
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
nenea Ciocio, a furat de la companii, de la societăți și de la indivizi, particulari, și asta e cu totul altceva. Bine. Mai vedem noi, mâine. Acum, dragule, strânge-mă-n brațe, și, să... Hai. Dar, o țâră: n-ai plapumă? Nu. Doar cearșaf și pătură. Nu-i nimic. Lasă. O să mai punem și vreo haină, mai groasă, peste noi. Asta, până mâine, că, pe urmă, o să aduc, eu, de-acolo, tot ce ne trebuie. Dar, decât să aduci, aici, nu e mai bine
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ce fac ele, și de ce-s, parcă, așa de speriate și de alarmate? De ce, oare, oameni buni? Dan a intrat În camera, În care, o luminozitate extraordinară, făcea ca totul să strălucească. Pe o masă, Într-o parte, sub un cearșaf, acoperit până sub gât, era, Meteoru cel Mare; de cealaltă parte, tot așa, Brândușa, soția lui și mama lui Dan cel Mic. Pe o măsuță, În mijlocul Încăperii, ardeau lumânări. Și, pe fața imaculată, a acesteia, sta, la vedere, actul de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nu era în ordine. Gândindu-se la numeroasele dispozitive aspirante pe care le simțise atașate de corpul său, Gosseyn ridică încet brațele. După aceea, îndepărtă cuvertura subțire de pe partea superioară a corpului său. Părea să fie ceea ce simțise el: un cearșaf. Acesta se mișcă ușor și astfel, după doar câteva clipe mâinile și brațele îi erau libere pentru următoarea mișcare. Cu mare atenție, pipăi și patul. Și, dintr-o dată, descoperi niște tuburi de cauciuc. Zeci de tuburi. Erau atașate la dispozitivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
posibil?... Ideea care-l sperie fu aceea că acum era exact ca atunci când corpul lui Gosseyn Trei se trezise după ce capsula spațială fusese adusă la bordul navei de luptă Dzan. "...Mă aflu aici dezbrăcat (așa se simțea), acoperit cu un cearșaf subțire..." Își mișca ușor mâinile și brațele. Și nu mai avu nici o îndoială: era un cearșaf, și nu era gros; și în afară de acestea, nu părea să mai aibă alte haine. Degetele sale atinseră pielea caldă. Încet, cu grijă, trase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Trei se trezise după ce capsula spațială fusese adusă la bordul navei de luptă Dzan. "...Mă aflu aici dezbrăcat (așa se simțea), acoperit cu un cearșaf subțire..." Își mișca ușor mâinile și brațele. Și nu mai avu nici o îndoială: era un cearșaf, și nu era gros; și în afară de acestea, nu părea să mai aibă alte haine. Degetele sale atinseră pielea caldă. Încet, cu grijă, trase de cearșaf; îl îndepărtă de pe partea de sus a corpului său. Apoi, la fel de încet, ridică mâinile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
subțire..." Își mișca ușor mâinile și brațele. Și nu mai avu nici o îndoială: era un cearșaf, și nu era gros; și în afară de acestea, nu părea să mai aibă alte haine. Degetele sale atinseră pielea caldă. Încet, cu grijă, trase de cearșaf; îl îndepărtă de pe partea de sus a corpului său. Apoi, la fel de încet, ridică mâinile în sus pipăind. Atinse o suprafață plată. La mai puțin de douăzeci de centimetri de pieptul său, calculă el. Și când încercă să se ridice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
poată înota. După un timp de joc prin apă, stropinduse, scufundându-se, s-au întors la soare, ca după aceea iar să intre în apă, primii fiind logodnicii care nu mai aveau stare. Cecilia cu Matei au mai rămas pe cearșaf, ungându-se cu spirt mentolat și cu alifie ca să nu facă arsuri. În timp ce Matei o ungea pe spate, cu sau fără voia lui, mâinile i-au alunecat spre sânii fetei. —Ce faci Matei? Ai greșit direcția? l-a întrebat Cecilia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu pot de aparatele ăstea. Știi cum ne drăgălim noi amândouă și cum ne strângem în brațe. Mi-e dor de îmbrățișările tale, îi sărută și ea mâna plângând. De cealaltă parte, Matei cu capul pe picioarele ei acoperite cu cearșaful și Alexandru ținând-o de cealaltă mână plâng îndurerați. Medicii și asistentele văzând cât erau de distruși, ca să-i poată scoate de-acolo, că ei n-ar mai fi plecat, i-au încurajat că Cecilia va ieși din comă și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
privind Cecilia, fiindcă va sta el cu ea. A fost cea mai tristă noapte din viața lui. Ieșise din șocul avut de vestea despre accident, dar intrase în haina grea a durerii. Toată noaptea a mângâiat-o pe Cecilia peste cearșaful ce-o acoperea și-a ținut-o de mână sărutându-i-o. Se uita la fața ei de sub aparate așteptând să se trezească, să-i vadă ochii ei frumoși albaștri și surâsul cald. Atâtea gânduri și amintiri i-au năvălit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
reproșa și alte rânduri de lacrimi îi curgeau pe obraz. Auzea în urechi zgomotul ușii trântite de Cecilia în momentul în care a plecat și tropotul pașilor ei grăbiți pe scări. Se întreba, uitându-se la picioarele ei imobilizate sub cearșaf dacă îi va mai auzi pașii și când îi va mai auzi? Această întrebare a fost urmată de altele privind neputința lui: Ce-mi folosește că sunt medic, dacă nu pot face nimic pentru femeia vieții mele? Ce rost au
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Își revenea În simțiri. Răul dinăuntrul său se revărsă În afară. Da, acum, Noimann se simțea mai bine. Patul Își Încetini rotația, iar tavanul reveni și el la locul lui. Noimann Întinse mâna și căută În dreapta sa o bucată de cearșaf curat cu care să-și șteargă murdăria de pe față și de pe abdomen. Dar pretutindeni degetele dădeau de o umezeală lipicioasă. Tot bâjbâind cu mâna, doctorul descoperi În dreapta lui, sub pernă, un locușor ce părea să nu fi fost afectat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de coniac Alexandrion, cu trei degete de lichid arămiu ce se balansa ispititor Înăuntrul ei. Drumul era totuși riscant. Medicul nu se simțea Încă pe deplin restabilit. Noimann căscă și se Întinse, pocnindu-și Încheieturile degetelor. Înfășurat pe jumătate În cearșaf, stătea În brațele Sfintei Născătoare, acoperind cu șezutul său nemernic chipul zugrăvit cu atâta gingășie al Mântuitorului. Semnul se arăta a fi de rău augur. Ziua Începea prost. Și nu era marți, ci miercuri. Sau poate că totuși era Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mereu „frunzele” de gratii până când Într-o noapte veniră niște oameni Îmbrăcați În halate și Îl legară din nou de patul lui. Atunci, ca să-i inducă În eroare, Oliver se metamorfoză pe rând În pijama, În papuci de casă, În cearșaf și pătură, sfârșind prin a se confunda cu oala de noapte ce se ascundea de el sub pat. Ajuns În această stare, masterandul medită mult la adevărul ultim, care mirosea acum destul de urât. Stând ghemuit sub pat, Lawrence Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care supurau pe pielea lui, printr-un transfer de energie, aveau să umple badajele profesorului și asistenților ce se Învârteau prin preajma sa. Și Într-adevăr, În zilele următoare, În timp ce omul Braic prindea puteri, mișcându-se din ce În ce mai dezinvolt sub mulțimea de cearșafuri, fața profesorului sângera de răni. La sfârșitul perioadei de convalescență, În semn de solidaritate față de omul de piae Braic, pășind dimineața În salon, rând pe rând, asistenții și profesorul Își dădeau foc la păr... În sinea lui, masterandul Oliver Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de o pătură În carouri galbene și negre și dădu să așeze pe marginea lui; observând-l Însă cu atenție, sări ca ars. Sub pătură se mișca o formă. Dând ușurel așternutul la o parte, masterandul o descoperi, Înfășurată În cearșaful său pătat de rugină, pe distinsa doamna Bernic sau femeia-sicriu, cea care obișnuia, la miezul nopții, să stea Întinsă la podea, În mijlocul salonului de dedesubt, rezervat sexului frumos, Înconjurată de candele și lumânări de parafină aprinse, invitând pacienții să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din bărbat, Otto s-a transformat Într-o femeie. Făcând o criză de isterie, Emma a luat un foarfece dintr-un sertar, repezindu-se s-o taie În bucăți pe rivala ei de cauciuc, care se ascundea În continuare sub cearșaf. Dând lenjeria la o parte, a rămas Înmărmurită, descoperind În locul manechinului gonflabil un cameleon. Aruncându-se asupra lighioanei, Emma a leșinat, iar când a fost adusă În simțiri, vorbea În dodii, astfel că a fost nevoie să fie pusă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aia lungă în care Lenny s-a ridicat pe saltea, ducându-și mâinile la piept și uitându-se cu gura căscată cum ea încă îi sugea călcâiul. După ce inima a încetat să-i mai bată, Angelique l-a învelit cu cearșaful până la bărbie. I-a șters piciorul de ruj și și-a rujat buzele din nou. A scos telefoanele din priză și le-a spus paznicilor că Lenny trage un pui de somn. Coborând cu liftul, Angelique îți spune că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu niște boarfe cărora nu le dădu nici o atenție. Curând, umbra încăperii se limpezi. Ochii i se obișnuiseră cu palida lumină care izbutea să răzbată prin foile de ziar lipite peste geam. Atunci se uită spre pat. De-acolo, din cearșafuri, îl pândea tăcută și ne mișcată Lilly. De lângă ea, îl privea fix un tinerel, părea abia scăpat din adolescență. Constantin îl vedea clar, ca și cum l-ar fi împrejmuit brusc un halou de lumină. Îi vedea licărirea vie a ochilor înguști
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
care șoptea și rîdea. În camera Clarei. Am Înaintat Încetișor spre ușă. Mi-am pus degetele pe clanță. Degetele Îmi tremurau. Ajunsesem prea tîrziu. Am Înghițit În sec și am deschis ușa. 9 Trupul gol al Clarei zăcea pe niște cearșafuri albe care străluceau ca mătasea. MÎinile maestrului Neri alunecau pe buzele ei, pe gît și pe piept. Ochii ei albi se ridicau spre tavan, Înfiorîndu-se sub asalturile cu care profesorul de muzică o penetra Între coapsele palide și tremurătoare. Aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]