3,105 matches
-
flamand, Balthazar Solveyns. În păienjenișul literelor chirilice din Albina Încă se mai poate observa atitudinea net europeană a lui Honigberger, cel care, deși cunoaște și amintește pe larg legea brahmană, socotește că „rezultatul (e) priincios” când „englezul, carile sta În ceata privitorilor (...) au mântuit femeia”6. O scrisoare anonimă din arhivele franceze ale lui Allard propunea (inclusiv cu soluții ironice) rapida eliminare a ritualului, Încă foarte puternic de vreme ce soția sa, Bannou Pan Dei Allard, a plecat În Franța pentru a nu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
în ficțiune. Pitorescul vieții din micile târguri moldovenești, în timpul primului război mondial și în anii imediat următori, e „exploatat” cu oarecare relief și farmec, fără excese descriptive fastidioase. Paginile cele mai reușite sunt probabil acelea care reconstituie micul univers al cetei de preadolescenți turbulenți, de „hoinari ai mahalalelor”, cu pozne și șotii câteodată deloc inocente, dar și cu momente de candoare și efuziuni de bunătate. Romanul se organizează în jurul unui personaj idealist - și idealizat -, tânărul profesor Sava Savel, dedicat cu o
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
se privește în oglindă și are sentimentul că a căpătat altă identitate. Îi place să se joace cu copiii din mahala și, după câte spune el mai târziu, iese campion la țurcă. Ajunge chiar un fel de șef peste o ceată de băieți și fete. S. va face un elogiu al mahalalei („mahalaua nu ține de pitorescul vederii, ci ține de pitorescul gândirii; și într-un palat poate exista o mahala, după cum, într-un bordei, poate exista un palat”) și își
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
zvâcnesc cu adevărat liric doar incidental. Când motivul religios devine prilej de retrăire a unor emoții din altă vârstă, lirismul este autentic, însă emană nu atât din religiozitate, cât din candoare, din inefabilul transportării în ambianța copilăriei: „Joi porneam în cete la pădure, / S-adunăm călțunași și viorele, / Umpleam de chiot și cântec dealurile sure, / Uitând că ești mort și c-o să Te împodobim cu ele: Zăceau pe sfânta masă biete flori vinete, încă înfrigurate / Și printre ele lucea, vie, zugrăvită
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
își aruncă izvoarele într-o vale îngustă, adâncă și întunecată, pe care o străbate zbuciumat și spumegând pe sub bolți de pădure umedă, plină de vânat de tot felul, mai ales cu sălbăticiuni fioroase, care nu puteau fi doborâte decât în cete de mai mulți vânători puternici și neînfricați. Se află un loc unde cele două ape sunt foarte aproape una de alta. E un fel de cumpănă între ele, un mal înalt, din care izvoarele Apei care Curge mușcă mereu, apropiindu
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
aspru dar nu letal; dar dacă intrusul era singur, doi dintre membrii grupului Îl țineau, iar un al treilea Îl lovea mortal. În alte cazuri, intrusul era târât pe pietre până murea. În alt studiu, desfășurat În anii ’70, o ceată de 15 cimpanzei a fost observată cum distruge un grup mai mic, pe un teritoriu vecin, omorând toți masculii. În plus la primate femelele sunt angajate În actele agresive tot atât de frecvent ca masculii, chiar dacă confruntările lor nu sunt letale, deoarece
AGRESIVITATEA CA REACŢIE EMOŢIONALĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by I. Gotcă, Felicia Stefanache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1476]
-
2. Misterele dionisiacetc "2.5.2. Misterele dionisiace" Misterele dionisiace erau mult mai răspândite - se numeau Dionisii, pentru că erau mai multe. Oschophoriile deschideau calendarul, fiind celebrate în luna Pianepsion (aprox. octombrie). Numele venea de la oschoi („struguri”), cu care se împodobeau cete de efebi într-o cursă și o ceremonie cu cântece și sacrificii. Urmau Micile Dionisii (Poseidon - decembrie) și Leneele (în Gamelion - ianuarie). Cele din urmă au făcut gloria Dionisiilor prin ceremoniile orgiastice la care participau vestitele bacante; de aceea sărbătorile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Palmaria, Galinaria și Hyare își mortificau trupurile prin asceză severă, recitând psalmi, meditând la textele sacre numeroși creștini care aspirau la soteriologie prin imitatio Christi. Era o experiență totală, o peak experience mistică, profundă. La Lérins se crease deja o ceată, o „sectă” de cenobiți 10. Dar nu-i includea pe toți creștinii insulei. Cei care se simțeau suficient de puternici pentru viața anahoretică își făceau chilii izolate în afara mănăstirii. Era un model răspândit. Cassian procedase la fel. După ce trăise în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
institutului. Cel care m-a arestat îmi era cunoscut. Surprins, l-am întrebat ce se întâmplă și omul mi-a spus adevărul: „Eu mi-am luat angajamentul că vă voi duce la Siguranță, pentru că altfel trebuia să vin cu o ceată de derbedei care v-ar fi făcut percheziție, v-ar fi legat și v-ar fi dus sub escortă”. Am înțeles și am plecat. Am ajuns la Siguranță, sediul era pe strada Carol, unde astăzi este Institutul de Inventică. În
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de bunuri pământești, vanitoși și plini de suspiciune, convinși că în Cursul scurt de istorie a PCUS al URSS li s-a dat o cheie universală pentru toate problemele prezente și viitoare ale lumii contemporane”. Conducătorii de vârf formau „o ceată destul de pestriță”, „o bandă adunată pe criteriul fidelității față de un șef”, asemenea „tovarășilor” lui Terente sau Al Capone. În acest bestiar sunt ușor de identificat, între alții, sub nume inventate, Gh. Gheorghiu-Dej (Vasile Vasiliu-Roșiorii-dă- Vede), Ana Pauker (Vera Rosenblum), Ion
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
un exemplu elocvent în această privință. În centrul teoriei sale asupra culturilor stă enunțul cauzal „combinația dintre un anumit mediu natural și o tehnologie generează un anumit tip de cultură”. Această lege cauzală, remarcă autorul, pare să fie infirmată empiric. „Ceata”, de exemplu- o formă arhaică de organizare socială, fundată pe un număr restrâns de familii -, apare, la un nivel scăzut de tehnologie, în medii naturale foarte diferite: atât în jungla africană, cât și în stepele americane. Cauza culturilor nu trebuie
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
căutată în aceste medii concrete - junglă, stepă etc. -, ci într-o structură mai generală a lor: cantitatea de hrană pe care o pot oferi la un nivel rudimentar de tehnologie (cules și vânătoare). Mediile geografice în care s-au constituit cete, oricât de diferite ar fi ele dintr-o mulțime de puncte de vedere, au o caracteristică generală, și anume capacitatea redusă de a oferi hrană prin cules și vânătoare. Ele pot hrăni aproximativ o persoană pe km2. Fenomenul cauză - capacitatea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dar nici o simplă rezultantă a acțiunilor indivizilor, un suprasistem, ca în viziunea individualismului metodologic. Societatea trebuie privită ca o ierarhizare circulară de sisteme, cu două intrări: individul și colectivitatea. Colectivitatea, la rândul ei, are mai multe niveluri: începând cu familia, ceata sau tribul din societățile arhaice, cetatea, statul-națiune și sfârșind cu umanitatea. Fiecare nivel are, în funcție de condiții, importanța sa determinată. În anumite condiții, familia poate fi nivelul cel mai pregnant, cel mai autonom, în alte condiții, cetatea sau statul-națiune. În istoria
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cadru social generează un tip de personalitate, rezultat al interacțiunii dintre datul uman natural, biologic și exigențele sociale particulare, experiențele, presiunile, posibilitățile etc., generate de societatea în cauză. Formațiunea socială își pune amprenta asupra tipului de comunitate umană. Comunitatea umană - ceata de vânători, tribul, cetatea, națiunea - se constituie în strânsă dependență de toate condițiile sociale ale unei societăți, în acest sens materialismul istoric stabilind o relație între tipul general de organizare socială- formațiunea socială - și tipul comunității umane. De exemplu, națiunea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Popei Șapcă, aventurile lui Fancu în căutarea unei sticle fermecate, în care se pot vedea alte lumi (dintre „aventurile” sale: prizonieratul pe insula Ada-Kaleh, dispariția finală, poate chiar „în sticlă” după părerea Filicăi etc.), povestea maleficului „lup singuratic” Liucimir, istoria cetei de haiduci a lui Iancu Coruia (acesta, după moarte, devine strigoi), istoria lui Popa Șapcă, preotul care conduce mulțimea la Islaz, și a lui Popa Claie, istoria lui Tăchiță Papidon, fiul unui agă de poteră. Dacă narațiunea din primul roman
NIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288467_a_289796]
-
Florin Pucă, București, 2000. Traduceri: Djalil Musa, Cântarea eroică, București, 1958; Vsevolod Ivanov, Culorile vântului, București, 1968 (în colaborare cu Mihail Cardaș); Veniamin Kaverin, Scandalagiul sau Serile pe Vasilievski Ostrov, București, 1968 (în colaborare cu Suzi Racevski); V. I. Șișkov, Ceata, București, 1970 (în colaborare cu Mihail Chițiș), Taigaua, București, 1970 (în colaborare cu Mihail Chițiș); Valentin Kataev, Delapidatorii, București, 1971 (în colaborare cu Mihail Chițiș); Feodor Tiutcev, Versuri, București, 1977. Repere bibliografice: Cristea, Un an, 116-119; Barbu, O ist., 258-260
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
și frați!, pref. Stanca Fotino, Tulcea, 1978; Pe buhaz de mare, transcriere muzicală Gheorghe Oprea, pref. Al. I. Amzulescu, Tulcea, 1980; Sus în slava cerului. Colinde din satul Oltina, jud. Constanța, I-II, Constanța, 2000-2001; Prin pometul raiului. Colinde de ceată din Gârliciu, jud. Constanța, Constanța, 2001; Fluierul de izbândă. Basme, povestiri și snoave din satul Nifon, jud. Tulcea, Constanța, 2001; Fata de la izvorul limpede. Basme, povești și snoave din Horia, jud. Tulcea, Constanța, 2003. Repere bibliografice: Datcu, Dicț. etnolog., II
MIHALCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288133_a_289462]
-
luptei dintre doi voinici, Miu Cobiul (sau Mihu Copilul, Miul Zglobiul) și Ianoș (sau Ianuș) ungurul. În miez de noapte prin codru trece călare Miu cântând din cobuz. Cântecul său de dor se aude până în tabăra lui Ianoș, căpetenia unei cete vestite de haiduci. Presimțind o primejdie, calul se poticnește sau se abate din drum. Miu, încrezător în forța lui și în armele-i nebiruite, își continuă drumul. Ianoș își trimite voinicii după viteazul Miu. Întâlnindu-se, cei doi benchetuiesc, urmând
MIU COBIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
încrezător în forța lui și în armele-i nebiruite, își continuă drumul. Ianoș își trimite voinicii după viteazul Miu. Întâlnindu-se, cei doi benchetuiesc, urmând să se întreacă în luptă dreaptă pentru a alege pe cel vrednic a fi căpetenia cetei. Lupta bărbătească a celor doi viteji este sugerată de cântărețul popular și prin ecoul ei în natură: „Vântul vâjâia, / Frunza șuiera, / Codrul răsuna”. În unele variante, Ianoș încearcă prin viclenie să îl omoare în somn pe Miu, dar calul, credincios
MIU COBIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
În cele mai multe cazuri voinicii lui Ianoș se dovedesc nevrednici, prilej pentru Miu de a-i persifla, refuzând să le fie conducător: „Voi știți să hoțiți / Nu să haiduciți / Nu să biruiți”. Uneori reușește în această probă cel mai neînsemnat din ceată și atunci lui i se atribuie conducerea, iar Miu își continuă drumul cântând. În variantele culese la începutul secolului al XX-lea și chiar mai târziu, Miu nu mai are alura de cavaler medieval care urmărește să se impună prin
MIU COBIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
Socio-Umane din Sibiu. Din 1991 predă și la Universitatea din același oraș și la aceea din Alba Iulia. Este redactor-șef al publicației „Studii și cercetări de etnologie” (din 1978). În 1993 obține titlul de doctor în etnologie cu teza Ceata de feciori la români. Colaborează la „Revista de etnografie și folclor”, „Forschungen zur Volks - und Landeskunde” ș.a. De la lucrarea Butea junilor (1976) la Confrerii carpatice de tineret. Ceata de feciori (1999), M. manifestă un interes constant pentru un obicei de
MOISE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288207_a_289536]
-
din 1978). În 1993 obține titlul de doctor în etnologie cu teza Ceata de feciori la români. Colaborează la „Revista de etnografie și folclor”, „Forschungen zur Volks - und Landeskunde” ș.a. De la lucrarea Butea junilor (1976) la Confrerii carpatice de tineret. Ceata de feciori (1999), M. manifestă un interes constant pentru un obicei de iarnă întâlnit la „junii” din Transilvania. Aportul său constă în observarea nemijlocită a fenomenului și în îmbogățirea bibliografiei cu o sumă apreciabilă de documente. Cutul. Eșantion de cultură
MOISE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288207_a_289536]
-
de la începuturi (1677) până în prezent. SCRIERI: Creatori populari sibieni (în colaborare cu P. Dumbrăveanu), Sibiu, 1975; Butea junilor, Sibiu, 1976; Portul popular din județul Sibiu (în colaborare cu Horst Klusch), Sibiu, 1978; Eternități sibiene, Sibiu, 1998; Confrerii carpatice de tineret. Ceata de feciori, Sibiu, 1999; Folcloristica sibiană, Sibiu, 1999. Ediții: I. Macrea, De-aș mai fi odată june, pref. edit., Sibiu, 1995; S. Fl. Marian, Legende despre flori, insecte și păsări, pref. edit., Sibiu, 1996; Septimiu Albini, Scrieri, pref. edit., Sibiu
MOISE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288207_a_289536]
-
Sârbu, „Butea junilor”, „Tribuna Sibiului”, 1976, 29 octombrie; Titu Popescu, Un fructuos bilanț editorial, RMB, 1978, 9 februarie; A.G.[Anca Goția], „Butea junilor”, „Forschungen zur Volks - und Landeskunde”, 1979; Datcu, Dicț. etnolog., II, 86-87; Ioan Mariș, „Confrerii carpatice de tineret. Ceata de feciori”, „Tribuna culturală”, 1999, 7 mai; Ana Grama, Etnologia sibiană în contextul cercetării academice naționale, „Rondul”, 1999, 7 mai. I.D.
MOISE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288207_a_289536]
-
lui Ștefan Vodă și reușește să îl convingă să-și lase oastea pentru a-i păzi turmele risipite. Admirând istețimea haiducului, rapsodul îl compătimește ironic pe domnitorul atât de ușor păcălit. Punctul culminant este momentul judecării voievodului de către haiduc în fața cetelor sale. Domnul se dovedește laș și fricos. Finalul reflectă atitudinea diferențiată a cântăreților populari și, implicit, evoluția variantelor acestui cântec bătrânesc. În culegerea lui V. Alecsandri, domnul, mustrat de Miu, se căsătorește cu sora haiducului, codrul preamărindu-l ca pe
MIU HAIDUCUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]