1,281 matches
-
poate că așa era. Într-o Întâlnire a șefilor de partid din URSS, Polonia, RDG, Bulgaria și Ungaria (dar nu și Cehoslovacia), desfășurată la Moscova pe 14 iulie, s-a hotărât ca o scrisoare amicală să fie trimisă Partidului Comunist Cehoslovac, avertizând asupra riscului unei contrarevoluții și prezentând măsurile care trebuiau luate: „Situația din Cehoslovacia periclitează interesele vitale comune ale altor țări socialiste”. Două săptămâni mai târziu, liderul ceh și cel sovietic s-au Întâlnit la frontieră, la Čierna nad Tisou
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
suprime criticile populare la adresa Uniunii Sovietice, dar că „această problemă nu poate fi rezolvată printr-o directivă de sus”. Poate ar fi fost de altă părere dacă ar fi știut că pe 3 august cinci colegi ai săi din Prezidiul cehoslovac Înmânaseră În secret rușilor o scrisoare ce detalia amenințarea iminentă la adresa regimului comunist din Cehoslovacia, solicitând o intervenție militară 13. Decizia sovietică de a invada Cehoslovacia a fost luată oficial abia pe 18 august. Se pare că Brejnev a ezitat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
18 august. Se pare că Brejnev a ezitat - intuind că, deși victoria va fi ușoară, urmările s-ar putea dovedi problematice -, dar În scurt timp ea devenise inevitabilă. Liderii sovietici anticipau că la al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Cehoslovac aripa reformistă va prelua definitiv puterea și erau deja realmente Înspăimântați de efectul contagios al exemplului cehoslovac asupra vecinilor. Cum le spunea Gresko șefilor militari sovietici, când le-a comunicat decizia invaziei: „Invazia va avea loc chiar dacă duce la un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ar putea dovedi problematice -, dar În scurt timp ea devenise inevitabilă. Liderii sovietici anticipau că la al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Cehoslovac aripa reformistă va prelua definitiv puterea și erau deja realmente Înspăimântați de efectul contagios al exemplului cehoslovac asupra vecinilor. Cum le spunea Gresko șefilor militari sovietici, când le-a comunicat decizia invaziei: „Invazia va avea loc chiar dacă duce la un al treilea război mondial”. Dar liderii sovietici știau foarte bine că nu exista un astfel de risc
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lase pe Dubček În funcție câteva luni, să continue federalizarea țării (pentru a-i separa pe slovaci, a căror doleanță principală era satisfăcută, de cehi, care erau mai radicali) și să vadă ce se Întâmplă - menținând trupele Pactului pe teritoriul cehoslovac, pentru orice eventualitate. Au avut loc câteva demonstrații studențești În apărarea reformelor, iar În orașele industriale din Boemia și Moravia a apărut, pentru scurt timp, o rețea de consilii muncitorești după modelul celor maghiare din 1956 (la apogeu, În ianuarie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ideal pentru a curăța Cehoslovacia de erezia reformistă fără a fi acuzat de Întoarcere la stalinism. Represiunea care a urmat a fost mai puțin demonstrativă, dar foarte eficace. Au fost evitate procesele publice, dar, În următorii doi ani, Partidul Comunist Cehoslovac a fost curățat de elementele „nesănătoase” (nouă din zece excluși erau cehi). Cei care fuseseră activi sau jucaseră un rol important În Primăvara de la Praga au fost „intervievați” și puși să semneze declarații prin care Își renegau acțiunile și condamnau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
degradării mediului și poluării industriale galopante nu au trecut neobservate În blocul răsăritean. Indiferența cinică a regimului Husák de la Praga după 1968 - dispus să facă prăpăd de o parte și de alta a frontierei dunărene comune pentru a genera kilowați cehoslovaci - a stârnit o nemulțumire crescândă În rândul maghiarilor, altfel cufundați În apatie politică. Lucru de necrezut altădată, proiectul barajului Gabčíkovo-Nagymaros a devenit o sursă semnificativă de opoziție internă pentru guvernul de la Budapesta - și un impas major În relațiile dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai degrabă afirmarea - unei sfere civile autonome În Polonia a pornit așadar de la conflictul social. În Cehoslovacia, În circumstanțe politice și mai puțin promițătoare, ea s-a născut dintr-o Împrejurare juridică favorabilă. În ianuarie 1977, un grup de cetățeni cehoslovaci au semnat un document (publicat inițial sub formă de manifest Într-un ziar vest-german) ce critica guvernul pentru nerespectarea drepturilor omului cuprinse În Constituția cehoslovacă, În Actul Final al Acordurilor de la Helsinki din 1975 și În Acordurile Națiunilor Unite asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-a născut dintr-o Împrejurare juridică favorabilă. În ianuarie 1977, un grup de cetățeni cehoslovaci au semnat un document (publicat inițial sub formă de manifest Într-un ziar vest-german) ce critica guvernul pentru nerespectarea drepturilor omului cuprinse În Constituția cehoslovacă, În Actul Final al Acordurilor de la Helsinki din 1975 și În Acordurile Națiunilor Unite asupra drepturilor politice, civile, economice și culturale (Praga semnase toate aceste acorduri; Decretul 120 de la Helsinki fusese chiar Încorporat În mod formal În Codul Civil ceh6
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lume”. Ei au avut grijă să evidențieze faptul că asociația Carta 77 nu era o organizație, nu avea statut sau organe permanente și „nu forma baza nici unei activități politice de opoziție” - precizare menită să plaseze activitatea ei În limitele legii cehoslovace. Carta 77 era opera unei rețele minuscule de indivizi curajoși care nu reprezentau pe nimeni altcineva decât pe ei Înșiși: documentul original a fost semnat de 243 de oameni, căror li s-au alăturat În decursul deceniului următor doar alți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
represalii și acte de intimidare: pierderea locurilor de muncă, imposibilitatea școlarizării pentru copiii lor, suspendarea permiselor de conducere, exilul forțat și retragerea cetățeniei, detenția, procesul și Încarcerarea. Tratamentul dur suferit de semnatarii Cartei 77 și persecuțiile răzbunătoare lansate de guvernul cehoslovac Împotriva unei noi generații de tineri muzicieni (În special a formației rock The Plastic People of the Universe) au determinat formarea, În aprilie 1978, a unui grup de sprijin, Comitetul pentru Apărarea celor Persecutați pe Nedrept (Výbor na Obranu Nespravedlivì
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nimeni: noul realism al disidenților din epoca anilor ’70 includea nu numai o Înțelegere corectă a eșecului socialismului, ci și o evaluare lucidă a realităților puterii. În plus, poporului nu i se putea cere imposibilul: În Eseu despre bravură, scriitorul cehoslovac Ludvík Vaculík argumenta convingător că nu poate avea pretenții exagerate de la oamenii obișnuiți, care abia luptau cu viața de zi cu zi. Majoritatea populației Își ducea existența Într-un fel de „zonă gri” morală, un spațiu sufocant, dar lipsit de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a demisionat din funcția de secretar general al partidului (rămânând Însă președinte al statului), el a fost Înlocuit de Miloš Jakeš: deși mai tânăr, el era cunoscut pentru rolul său esențial În epurările În masă de la Începutul anilor ’70. Comuniștii cehoslovaci au izbutit să mențină un control total până În ultima clipă. Nici Biserica Catolică (instituție care, În Cehia cel puțin, a avut Întotdeauna un rol minor În treburile interne), nici opoziția intelectuală nu se bucurau de un sprijin de amploare În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stare de spirit de la Moscova, Însă fără a altera În vreun fel esența guvernării. Același calcul politic explică, fără Îndoială, și atitudinea detașată a autorităților față de următoarea demonstrație majoră care a avut loc pe 28 octombrie, la aniversarea Înființării statului cehoslovac În 1918 (ignorată de guvernanți după 1948). Cu toate acestea, nu exista Încă o presiune publică strivitoare asupra conducerii comuniste: eliminarea vizelor de ieșire pentru călătoriile În Occident, anunțată pe 15 noiembrie, nu a fost atât o concesie, cât o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
târziu, Forumul Cetățenesc și Opinia Publică Împotriva Violenței (OPIV, un alter ego slovac al Forumului) căpătaseră un statut legal și negociau cu guvernul. Pe 29 noiembrie, Adunarea Federală, răspunzând cu docilitate unei revendicări a Forumului Cetățenesc, a Înlăturat din Constituția cehoslovacă clauza fundamentală ce garanta un „rol conducător” Partidului Comunist. În situația nou-creată, cabinetul Adamec a propus un guvern de coaliție, pe care reprezentanții Forumului Cetățenesc, Încurajați de mulțimea numeroasă și hotărâtă care acum ocupau străzile În permanență, l-au respins
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
devenit jenant de limpede că bietul Dubček era un anacronism. Vocabularul, stilul, chiar și gesturile sale erau cele ale unui comunist reformist din anii ’60. Părea să nu fi Învățat nimic din experiențele sale triste: continua să vorbească despre calea cehoslovacă spre socialism, mai blândă și mai Îngăduitoare. Pentru zecile de mii de tineri aflați În stradă la Praga, Brno ori Bratislava, el a fost mai Întâi o curiozitate istorică, pentru a deveni În scurt timp de o irelevanță agasantă 26
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că acceptarea postului ar putea facilita ieșirea țării din comunism. Pe 28-29 decembrie, același parlament comunist care aprobase automat legislația care Îi condamna la ani buni de Închisoare pe Havel și alți disidenți Îl alegea acum președinte al Republicii Socialiste Cehoslovace. Pe 1 ianuarie 1990, noul președinte a amnistiat 16.000 de deținuți politici; În ziua următoare, poliția politică Însăși era desființată. Ieșirea deosebit de rapidă și lipsită de incidente a Cehoslovaciei de sub comunism - așa-numita „revoluție de catifea” - s-a datorat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un piedestal; el s-a distins și prin dispoziția apolitică. Concetățenii lui Havel s-au Îndreptat spre el nu În ciuda preocupărilor sale legate de teatru, ci datorită acestora. După cum observa un comentator italian al ascensiunii lui Havel pe scena social-politică cehoslovacă, vocea sa distinctivă l-a ajutat să dea grai sentimentelor unei națiuni reduse la tăcere: Se un popolo non ha mai parlato, la prima parola che dice è poesia 27. Tocmai din aceste motive a fost Havel - care, de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu mai reușise să recapete controlul asupra propriului destin. Așa se face că, atunci când poporul Însuși a preluat inițiativa În noiembrie 1989, „revoluția de catifea” a părut neverosimilă. De aici presupozițiile despre comploturi ale poliției și crize provocate, de parcă societatea cehoslovacă era atât de timorată Încât până și inițiativa anticomunistă trebuie să fi venit tot de la comuniști. Un astfel de scepticism e absolut nefondat: toate dovezile care au ieșit la lumină de atunci sugerează că pe 17 noiembrie securitatea cehă a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nefondat: toate dovezile care au ieșit la lumină de atunci sugerează că pe 17 noiembrie securitatea cehă a mers pur și simplu prea departe. Nu a fost nici un „complot” cu scopul de a forța mâna clicii conducătoare. În 1989, poporul cehoslovac și-a luat soarta În mâini. Cazul României a fost cu totul altul. Acolo, pare incontestabil că o facțiune din interiorul Partidului Comunist Român a decis În 1989 că singura șansă de supraviețuire era să Înlăture prin forță elita conducătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
regiunile cehe Într-un „Protectorat al Boemiei și Moraviei”, În Slovacia a fost creat un stat-marionetă clerical și autoritar, condus de prelatul Jozef Tiso. Slovacia ca stat independent a apărut așadar prima dată la ordinul lui Hitler, peste cadavrul Republicii Cehoslovace. E greu de spus acum cât de populară a fost „independența” Slovaciei din timpul războiului. În anii de după război, ea a fost discreditată atât de propriile acțiuni (Slovacia și-a trimis toți cei 140.000 de evrei În lagărele morții
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reprimată și exploatată sub comunism, dar niciodată uitată. Dar nu a fost așa. În cei trei ani dintre căderea comunismului și separarea finală, toate sondajele de opinie arătau că majoritatea cehilor și slovacilor favorizau o formă sau alta de stat cehoslovac comun. Nici clasa politică nu era divizată: și la Praga, și la Bratislava s-a convenit dintru Început ca noua Cehoslovacie să fie o federație, cu o autonomie considerabilă pentru fiecare din părți. Iar noul președinte, Václav Havel, susținea ferm
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au dat amândouă greș, fiecare În felul său. Nici chiar atunci când steaua lui Klaus a pălit la Praga, iar slovacii au ajuns să regrete că au cochetat cu Vladimir Mečiar, nu s-a făcut simțită o nostalgie după Cehoslovacia. Divorțul cehoslovac a fost un proces manipulat În care dreapta cehă a precipitat o sciziune pe care se prefăcea că nu o caută, iar populiștii slovaci au obținut chiar mai mult decât și-au propus; cei mai mulți oameni nu au fost nici Încântați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
națională, comparabilă cu locul pe care Îl căpătase regimul de la Vichy În conștiința franceză postbelică, dar pe o perioadă mult mai Întinsă și cu o arhivă chiar mai sumbră de amintiri. Iar consecințele aveau să fie asemănătoare: În 1992, autoritățile cehoslovace au interzis unui documentar BBC (despre asasinarea lui Reinhard Heydrich la Praga, În 1942) să participe la festivalul de la Karlovy Vary, pe motiv că includea secvențe „inacceptabile” cu cehi demonstrând În sprijinul regimului nazist. Odată cu această reașezare a memoriei În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de-al doilea război mondial. De ce, Întreabă ei, ar fi victimizarea lor mai puțin importantă? Doar ce le-a făcut Stalin polonezilor - sau, mai recent, ce le-a făcut Miloševiæ albanezilor - nu este fundamental diferit de ce le-a făcut președintele cehoslovac Beneš germanilor din regiunea sudetă după război, nu-i așa? În primii ani ai secolului XXI se vorbea chiar, În cercuri respectabile, despre Înființarea la Berlin a unui alt memorial: un „Centru Împotriva expulzărilor”, un muzeu Închinat tuturor victimelor epurării
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]