1,289 matches
-
Tradizione storiografica romana e ideologia indoeuropea”, În E. Campanile (coord.), Alle origini di Roma, Pisa, pp. 6 sqq. Campanile, E. (1990), La ricostruzione della cultura indoeuropea, Pisa. Campanile, E. (1991), „Aspetti del sacro nella vita dell’uomo e della società celtica”, În J. Ries (coord.), Trattato di Antropologia del sacro, vol., II, Milano, pp. 149 sqq. Darmesteter, J. (1883), Etudes iraniennes, Paris. Dumézil, G. (1930), „La Préhistoire iranienne des castes”, În Journal Asiatique, nr. 216, pp. 109 sqq. Dumézil, G. (1941
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Archív Orientalní, nr. 7, pp. 319 sqq. Schmitt, R. (1967), Dichtung und Dichter spräche in indogermanischer Zeit, Wiesbaden. Varenne, J. (1982), Cosmogonies védiques, Milano, Paris. Watkins, C. (1974), „«god»”, În Gedenkschrift Guntert, Innsbruck, pp. 101 sqq. Watkins, C. (1990), „Some Celtic Phrasal Echoes”, În Festschrift Hamp, Van Nuys, pp. 47 sqq. tc "" RELIGIA SLAVILOR ȘI A BALTICILORTC "RELIGIA SLAVILOR șI A BALTICILOR" Enrico Campaniletc "Enrico Campanile" 1. RELIGIA SLAVILORTC "1. RELIGIA SLAVILOR" 1. Izvoaretc "1. Izvoare" La popoarele slave scrierea apare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că zeul Trojanúxe "Trojanu^" - atestat, printre altele, de mai multe ori În Cântecul lui Igor - este de fapt doar o „divinizare” a Împăratului roman Traian poate să surprindă la prima vedere; dar trebuie luată În considerare și situația unui personaj celtic asemenea regelui Arthur care nu este decât transformarea generalului roman Artorius. Alte divinități minore - ca Siwaxe "Siwa", printre polabi, Pizamarxe "Pizamar", la Asundo, Rugievithusxe "Rugievithus", la Carenza etc. - sunt menționate În izvoare, Însă este vorba despre simple nume. Merită doar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Ricerche Linguistiche, nr. 1, pp. 271 sqq. Puhvel, J. (1987), „Baltic and Slavic Myth”, În Comparative Mythology, Baltimore, Londra, pp. 222 sqq. tc "" RELIGIA CELȚILORTC "RELIGIA CELȚILOR" Enrico Campaniletc "Enrico Campanile" 1. PROBLEMA IZVOARELORTC "1. PROBLEMA IZVOARELOR" Reconstrucția religiei celtice prezintă astăzi dificultăți de ordin istoric și documentar destul de serioase. Vechii celți, deși cunoșteau scrierea (de exemplu, galii cunoșteau atât alfabetul grec, cât și pe cel latin; leponții foloseau alfabetul etrusc, celtiberii Își concepuseră unul propriu), o foloseau doar În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-și cultive mai puțin memoria; Într-adevăr, cei mai mulți, bizuindu-se pe scris, sunt mai puțin sârguincioși În Învățarea pe de rost și nu mai acordă atenție memoriei 1. Dacă astăzi nu avem texte indigene care să ne lămurească asupra religiei celtice vechi, aceasta nu ține de distrugeri sau pierderi, ci este consecința imediată a faptului că toată teologia și liturgia celților era transmisă exclusiv prin tradiție orală, de la o generație de druizi la alta. Dar Însăși existența acestor personaje, ca administratori
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reprezentați un cal și un mânz aparține cultului Eponei, În timp ce alții sunt, pe bună dreptate, mai prudenți. Trebuie așadar să se recurgă la izvoare indirecte, adică mai ales la autorii greci și romani care ne-au lăsat informații despre religia celtică. Aceste izvoare Însă au serioase limite, de nedepășit. Înainte de orice, trebuie să luăm În considerare faptul că nici un text ajuns până la noi nu tratează În mod organic și sistematic religia celtică: aproape mereu avem de-a face cu adnotări scurte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și romani care ne-au lăsat informații despre religia celtică. Aceste izvoare Însă au serioase limite, de nedepășit. Înainte de orice, trebuie să luăm În considerare faptul că nici un text ajuns până la noi nu tratează În mod organic și sistematic religia celtică: aproape mereu avem de-a face cu adnotări scurte care scot În evidență un singur obicei sau un singur fapt care a atras atenția autorului și care i-a părut astfel demn de a fi menționat. Mai mult, aproape la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pioși, respectuoși cu oaspeții, iubitori de artă și Întemeietori ai filozofiei. Este evident că un cadru atât de Îndepărtat de realitatea istorică aparține unui mediu imaginar care nu poate fi folosit În reconstituirea religiei celților. Totuși, un discurs despre religia celtică veche ar fi imposibil fără izvoarele greco-latine, indiferent de orientarea lor culturală. Ceea ce am spus până acum În legătură cu religia galilor și a altor populații celtice vechi din Europa continentală este esențialmente valabil și pentru lumea celtă insulară din acea perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
imaginar care nu poate fi folosit În reconstituirea religiei celților. Totuși, un discurs despre religia celtică veche ar fi imposibil fără izvoarele greco-latine, indiferent de orientarea lor culturală. Ceea ce am spus până acum În legătură cu religia galilor și a altor populații celtice vechi din Europa continentală este esențialmente valabil și pentru lumea celtă insulară din acea perioadă. Britanicii au venit În contact cu alfabetul latin În perioada cuceririi romane, Însă În perioada stăpânirii romane nici un text, nici măcar de utilitate practică, nu a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinități indigene care apare cu numele de Brigantiaxe "Brigantia", iar În transcriere latină Britannia. Biografiile ei ne permit să ne Întoarcem mai mult În timp și să recunoaștem În zeița păgână, atestată În Britania și cinstită, cu siguranță, În toată lumea celtică, figura unei divinități indo-europene străvechi. Într-adevăr, În aceste biografii se Întâlnesc o serie Întreagă e elemente care sunt caracteristice Aurorei, așa cum era concepută ea În lumea greacă și indo-iraniană: Brigitta se naște În zori (grecii o numeau Herigèneia Auroraxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vedice pe care uneori o substituie. Plecând deci de la biografiile târzii ale sfintei putem reconstitui cu ușurință o filieră prețioasă pentru cunoașterea religiei precreștine: indo-europeană *h2eus½s „Aurora” › celtă *Brigantș (nume propriu derivat dintr-un epitet) › irlandeză (Sfânta) Brigit. Reconstruirea religiei celtice antice necesită deci o folosire conjugată a unui ansamblu de izvoare eterogene: a) mărturii ale autorilor greci și romani; b) materiale figurative indigene; c) mărturii epigrafice indigene și romane; d) materiale de origine precreștină În texte din perioada creștină. 2
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ÎN LUMEA CLASICĂTC "4. IMAGINEA CELȚILOR ÎN LUMEA CLASICĂ" Pentru a evalua corect mărturiile autorilor greci și latini despre religia celților, este bine să luăm În considerare imaginea globală dominantă a acestora În cultura clasică. Desele confruntări militare cu triburile celtice justifică, fără Îndoială, atitudinea de ostilitate și teamă. Celții jefuiseră Roma și Delfi, Își creaseră un stat autonom În Galatia, Învingând de mai multe ori armatele grecești; repurtaseră victorii memorabile Împotriva lui Ptolemeu Keraunos În 281 Î.Hr., Împotriva consulului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ci mai degrabă la neamurile galice care locuiau În jurul cetății (de altfel, Servius vorbește despre un obicei al galilor). Ajungem astfel la concluzia că anumite triburi galice din Provence practicau ritul pharmakòs. Este vorba despre un rit necunoscut celorlalte popoare celtice și este ușor de presupus că acesta ar fi fost Împrumutat, la urma urmelor, din Asia Mică, prin intermediul unor comercianți. Faptul că aceștia erau sau nu greci contează mai puțin. Mai interesant este că nici un autor grec sau latin care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu se limiteze doar la do ut des - rugăciune și jertfă din partea omului În schimbul protecției și darurilor din partea zeilor -, ci să fie exprimat și Într-un mod mai dezinteresat și iubitor: această nevoie uriașă stă la originea răspândirii În lumea celtică a cultului așa-ziselor Matronaexe "Matronae". 9. CULTUL MATROANELORTC "9. CULTUL MATROANELOR" În Încercarea de a analiza semnificația exactă a acestui cult - de la care ne rămân numeroase atestări epigrafice și figurative - este bine să acordăm atenție informației etimologice; avem aici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
figurative - este bine să acordăm atenție informației etimologice; avem aici bine-cunoscutul sufix *-no-, care exprimă reprezentantul a ceea ce este indicat În termenul de bază: după cum latinescul tribunus este cel care reprezintă și Întrupează În persoana sa tribul, la fel și celticul Matronaexe "Matronae" sunt Întruparea divină a ceea ce reprezintă maternitatea. După cum se vede bine atât din epitetele care le Însoțesc, cât și din reprezentările grafice, aceste Matronaexe "Matronae" au caracteristici aparte. Înainte de toate, nu există o Matrona individuală: ele apar mereu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apar mereu sub forma unui grup feminin și, chiar dacă există unele mici Îndoieli, pare legitim să ne gândim că grupurile erau formate din trei zeițe. Această pluralitate nu poate fi explicată, după părerea noastră, prin tendința amplu atestată În lumea celtică de a multiplica o zeitate individuală, deși, de exemplu, alături de zeul Lugusxe "Lugus" apare uneori la plural, ca obiect al cultului, un grup nedeterminat de Lugxe "Lug"ouesxe "Lugoues". În cazul nostru este mai curând vorba despre faptul că aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
strâns legate de realitățile lor materiale și sociale. Aceste Matronaexe "Matronae", chiar dacă sunt atestate mai ales În lumea galică și În zonele marginale ale lumii germanice, supuse În mod special influenței culturale galice, nu sunt totuși o creație a religiei celtice, ci erau deja prezente În religia indo-europeană, Însă numai ca expresie periferică a religiozității non-oficiale, de nivel jos și popular, exact cum se Întâmplă și În lumea galică, unde acestea Își găsesc credincioșii mai ales În masele populare și În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să recite pentru delectarea auditoriului o cantitate Însemnată de texte și tradiții orale), era medic (cunoscând formulele magice vindecătoare). Nu trebuie să ne mire faptul că acest personaj complex a supraviețuit multă vreme Într-o cultură conservatoare cum este cultura celtică: acesta, deposedat progresiv, din motive evidente, de anumite funcții ce nu mai puteau fi Îndeplinite, cum ar fi cea sacerdotală, În Irlanda a dispărut cu totul În secolul trecut; este Însă evident că În Galia antică fusese indispensabil. Așadar, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se țină cont, pe de o parte, de faptul că nu există manuale deplin satisfăcătoare (Întrucât adesea este vorba despre specialiști În lumea celtă vag interesați de problematica religioasă sau de istorici ai religiilor care nu sunt experți În limbile celtice), iar de cealaltă parte, de faptul că multe studii foarte relevante au fost publicate numai În revistele de specialitate. Printre lucrările cu caracter de manual sau care tratează În capitole ample despre religia celtă, putem aminti: Bruneaux, J.-L. (1986
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Printre lucrările cu caracter de manual sau care tratează În capitole ample despre religia celtă, putem aminti: Bruneaux, J.-L. (1986), Les Gaulois. Sanctuaires et rites, Paris. Campanile, E. (1991), „Aspetti del sacro nella vita dell’uomo e della società celtica”, În J. Ries(coord.), Trattato di antropologia del sacro, vol. II, L’uomo indoeuropeo e il sacro, Milano. Davidson, H.E. (coord.) (1989), The Seer in Celtic and Other Traditions, Edinburgh. De Vries, J. (1961), Keltische Religion, Stuttgart (trad. it., I
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Paris. Campanile, E. (1991), „Aspetti del sacro nella vita dell’uomo e della società celtica”, În J. Ries(coord.), Trattato di antropologia del sacro, vol. II, L’uomo indoeuropeo e il sacro, Milano. Davidson, H.E. (coord.) (1989), The Seer in Celtic and Other Traditions, Edinburgh. De Vries, J. (1961), Keltische Religion, Stuttgart (trad. it., I Celti, Milano 1982). Dottin, G. (1904), La religion des Celtes, Paris. Draak, M. (1969), The Religion of the Celts, Leiden. Duval, P.-M. (1970), Les dieux
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
M. (1969), The Religion of the Celts, Leiden. Duval, P.-M. (1970), Les dieux de la Gaule, Paris. Duval, P.-M. (coord.) (1987), Recueil des inscriptions gauloises, Paris. Green, M. (1986), The Gods of the Celts, Gloucester. Mac Cana, Pr. (1970), Celtic Mithology, Londra. McCone, K. (1990), Pagan Past and Christian Present in Early Irish Literature, Maynooth. Pisani, V. (1950), La religione dei Celti e dei Balto-Slavi nell’Europa precristiana, Milano. Ross, A. (1986), The Pagan Celts, Londra. Ryan,J. (19519, „Die
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de trei). Acestea nu au nici soți și nici fii, iar funcția lor este aceea de a proteja, de a salva și de a-și conduce credincioșii la izbândă. Este deci de Înțeles că acest cult - larg răspândit În lumea celtică și atestat și la germani Într-o serie de inscripții epigrafice latine provenite mai ales din Germania de Jos - s-a răspândit mai ales printre militari; de altfel, dedicațiile În cinstea lor provin de la trupele de jos de origine germanică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acesta este un domeniu al religiei germanice În care tăcerea izvoarelor nu permite nici măcar presupuneri. BibliografieTC "Bibliografie" Behm-Blancke, G. (1983), „Kult und Ideologie”, În AA.VV., Die Germanen, vol. I, Berlin, pp. 363 sqq. Campanile, E. (1981), Studi di cultura celtica e indoeuropea, Pisa. Campanile, E. (1988), „Tradizione storiografica romana e ideologia indoeuropea”, În E. Campanile, Alle origini di Roma, Pisa, pp. 9 sqq. Campanile, E. (1990a), „Aspetti del sacro nella vita dell’uomo e della società celtica”, În J. Ries
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Studi di cultura celtica e indoeuropea, Pisa. Campanile, E. (1988), „Tradizione storiografica romana e ideologia indoeuropea”, În E. Campanile, Alle origini di Roma, Pisa, pp. 9 sqq. Campanile, E. (1990a), „Aspetti del sacro nella vita dell’uomo e della società celtica”, În J. Ries (coord.), Trattato di antropologia del sacro, Milano, pp. 149-178. Campanile, E. (1990b), La ricostruzione della cultura indoeuropea, Pisa. De Vries, J. (1956-1957), Altgermanische Religionsgeschichte, vol. I-II, Berlin. Dittenberger, W. (1915-1924), Sylloge Inscriptionum Graecarum, vol. I-IV
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]