1,529 matches
-
orașul cu fete. Gemea Bucureștiul. Nu prea te lipeai de ele, dar tot mai glumeai, o mai înghesuiai pe câte una. Așa am revăzut-o pe Katy. Gentimir scoase iar telefonul mobil. Formă un număr. Așteptă câteva secunde, apoi închise celularul. Îl arunca nervos dintr-o mână în alta. - Katy, contină Pancratz. Cu i grec, râse el. Era din Cluj, dar cum-necum îi însoțea pe olandeji. Se dădea unul din ei la ea, dar Katy nu vroia să se-ncurce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
real name?! Dar, poate cè Șerban are dreptate, am nevoie de o femeie concretè în viața mea, aș putea sè mè cèsètoresc cu Ioana, sè mènânc ouè umplute! De ce nu?! Te pomenești cè or sè-mi și placè?! Șerban își pune celularul pe masè, îi citesc în priviri satisfacție, Incerc sè fac jurnalisticè, îmi explicè el, cu bèieții èștia! Dar n-am cu cine! Cum sè faci presè în felul èsta!? Când ei nu cunosc nici regulile elementare, regulile de bun simț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
persoane plecau, nici una dintre ele nu semăna cu Tolman. Tipul nu avea cum să plece, erau ... Se uită în spate exact la timp ca să îl vadă pe Tolman înaintând încet pe culoarul din mijloc. Puștiul se uita din nou la celular. — Șaizeci de miliarde în acest an. Două sute de miliarde, la anul. Cinci sute de miliarde, în cinci ani! Acesta este viitorul industriei noastre și aceasta este perspectiva pe care o oferim întregii umanități! Mulțimea se ridică brusc în picioare, ovaționându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
E ca și cum ar fi crescut, dintr-o dată. Este un miracol, nu crezi? Joshua? Mai ești acolo? — Sunt aici, spuse el, după o pauză. — Nu-i așa că-i un miracol? — Da, mamă. Un miracol. — L-am sunat pe Adam. Are un celular acum și a răspuns imediat. Și mi-a spus că tu ai făcut ceva care l-a ajutat. Ce i-ai făcut? — Nimic, mamă. Doar am avut o discuție. — A spus că i-ai dat ceva genetic. Un inhalator. Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
locul lui obișnuit, la jumătatea tribunei și în lateral, ca și cum ar fi păstrat o oarecare distanță, pentru convorbirile sale private, de afaceri. Înclină din cap spre ceilalți spectatori regulați, bunici și slujnice hispanice, își scoase PDA-ul și își puse celularul pe genunchi. Își scoase stylusul și începu să-l apese pe PDA, ca și cum ar fi fost prea ocupat ca să se uite la fete. — Scuză-mă. Ridică privirea. O fată asiatică se așezase lângă el. N-o mai văzuse până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
tuburi de carton, ca de pastă de dinți. Le scoase. Toate aveau etichete medicale: lupron, gonal-f, follestim. Medicamente de fertilitate. Ce făcea oare fata ei? Decise să nu-și sune soțul. S-ar fi enervat prea tare. În schimb, scoase celularul și formă numărul școlii. Capitolul 61 În birourile din Chicago ale doctorului Martin Bennett interfonul suna, dar doctorul nu-i dădea nici o atenție. Rezultatul biopsiei era mai rău decât se așteptase, mult mai rău. Își trecu degetele pe marginea hârtiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Uneori trebuie să lucrez până târziu. Știi cum e. — Nu, nu știu. Pentru că eu nu sunt un mare bancher de investiții și fetele nu îmi fac cu ochiul, așa cum îți fac ție. Aaron, fratele cel mai tânăr, avocatul, vorbea la celular. Termină și îl închise. — Terminați, amândoi. Este aceeași conversație pe care o aveți din liceu. Ce e cu mama? Ceea ce ți-am spus la telefon, zise Ellis. Mă sperie. E zâmbitoare și fericită. Nu-i pasă de nimic. — Trei miare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
decît distanță. <sabina>: Ești supărat, așa-i? <vic47>: de unde știi? <sabina>: nu ești vulgar de obicei <vic47>: poate ca acum vreau să fiu <sabina>: atunci înseamnă că e rău <sabina>: dă-mi numărul tău de telefon <sabina>: te sun de pe celular, ți-am spus că am card for free <sabina>: nu trebuie să mă suni tu <vic47>: mai bine, nu am chef să sun pe nimeni <vic47>: și nici să primesc telefoane <sabina>: bine, atunci o să fiu și eu vulgara <sabina
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
mobile decât în țările avansate.Puterea de cumpărare este mai mică,prețurile sunt mai mari,dar mulți cetățeni au un telefon.Demnitarii au acces gratuit la rețea și posibilitatea de a opta pentru cel mai bun aparat.Se vorbește la celular din mașină,de la birou,de acasă,din tren,de pe stradă,din căruță și de pe bicicletă.Mobilele sunt procurate de la dealeri sau de la second hand.Imi imaginez un bărbat lucrând pe câmp,la prășit. Sistemul handsfree îi permite să converseze cu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
CD.Derapă necontrolat pe acostament.Se răsturnă de 4 ori pe taluz. Mașina era șifonată. Era lovit la cap. Motorul era întreg.Sună acasă.Iși liniști familia. Avea asigurare.Urma să recupereze 85% din valoarea limuzinei.Făcu fotografii cu digicamera celularului.Le transferă pe laptop. Poliția îl amendă.Service-ul se ocupă de transportul epavei auto. Merse la spital pentru un control medical.I se pansară rănile de la cap. Acasă soția îl sărută pătimaș,cu dragoste. Niciodată nu-l mai sărutase
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
bea vinul ca pe apă și pe care niciodată nu poți pune bază în cadrul unei alianțe de orice fel”. Deci frați români, șo pe Herodot, el este vinovatul! Păzea, vin țiganii! Alaorde mo, gea la Heuropa, care ne așteaptă cu celulare și portofeluri dă furat! Nu mai putem noi dă șengănul gagiului acela dă Sarkozy, sau dă a gagicei ăleia nasoale dă-i zice Merkăl! Păi noi vedem oricând Parisu’ și fără să ne dea voie șengănul lor să circulăm pă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
încă adormit, i-a spus lui frate-său, care-l avea în grijă, că era gata s-o ia de la capăt. Cu biții recuperați, geniul autist voia să se-apuce de memorat numerele de mai multe cifre ale deținătorilor de celular și a rămas dezamăgit aflând că nu erau conținute în nici o carte. Agenda lui frate-său de pe noptieră o știe, dar sigur trebuie să existe mai multe telefoane. Puteam să trec absent, săptămâni și luni, cu tălpile goale în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
schimbărilor mele i ching-ul meu primul anotimp de înțelepciune. ma chère et tendre, vreau să stăm de vorbă la o cafea să îmi povestești că unele celule nu te au ascultat, că nu a mers ceva bine în experimentările tale celulare cristaline, cu ipoteze - ce face cine cine ne regenerează, ne omoară, ne menține strigând de neputință sau bucurându-ne de izbânzi nebăgând de seamă transformarea din mușchi în os și din creier în vase. ma chère et tendre, vreau să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ruptul capului un gunoi din mașină te izbesc fără să stea pe gânduri cu bubuitul radioului. Oameni care nu ți-ar sufla în ruptul capului fumul de țigară în față într-un restaurant aglomerat zbiară cât îi ține gura în celular. Țipă unii la alții la două palme distanță. Oamenii ăștia, care n-ar da în ruptul capului cu ierbicide sau insecticide, își otrăvesc vecinii cu boxele din care urlă muzică scoțiană de cimpoi. Operă chinezească. Country și western. E plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să-și dea capul pe spate și să și-o arunce în gură. Zice, în timp ce mestecă: — Da, știu, mănânc ca un porc - iar gura îi trăsnește a muștar. Ultima persoană care a vorbit cu ei, cum apărea în memoria ambelor celulare, se numește Helen Hoover Boyle. Ai scăpat, zice, de acțiuni, cum ți-am spus? Capitolul 9 E același birou în stil baroc. Potrivit fișei de însoțire dactilografiate, este din lemn de pin lăcuit negru, cu scene persane incrustate în argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de clădirea de pe Seventeenth, colț cu Loomis Place. Clădirea Loomis Place, opt etaje, din cărămidă de culoarea rinichilor. Cineva de la etajul cinci, poate? De dimineață era o pată ciudată la mine pe tavan. Tipului cu favoriți începe să-i sune celularul. Și Nash își trage degetele din gură, cu buzele țuguiate în jurul lor ca o ventuză. Nash își privește unghiile de aproape, cu ochii cruciș. Tipul care a murit le cam avea cu drogurile, îi zic. În clădirea mea sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
făcut după un model dintr-o carte. — Păi atunci n-are cum să fie o chestie Hopi, zice Helen. Și Mona zice: — Ba este. Arată exact ca în carte. Ia să vedeți, zice. Stridie scoate din săculețul de mărgele un celular. — Ce-i mișto cu artizanatul primitiv e că poți să lucrezi foarte bine când te uiți la televizor, zice Mona. Și te pune în legătură cu energiile din vechime și cu fel de fel de chestii. Stridie deschide telefonul și-i trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sună din nou telefonul. În timpul ce zice asta, trecem prin Vermont. Unele lucruri le zice în timp ce străbatem Louisiana, în noapte, apoi Arkansas-ul și Mississippi. Sunt nopți în care traversăm două sau trei state dintr-astea mici din est. Deschizându-și celularul, zice: — Helen la telefon. Se-ntoarce către mine și-și dă ochii peste cap; zice: — Un copil nevăzut închis în peretele dormitorului? Și plânge toată noaptea? Serios? Alte lucruri care apar în povestea asta nu le-am aflat decât după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Marie, punînd mîna pe brațul polițistului. - Vrei să spui c-o crezi? bombăni el. - Eram cu ea cînd ai primit apelul. Și Îți garantez că nu Îți dădea telefon. Specialistul În crime ritualice aruncă o privire spre nisipul care Înghițise celularul Mariei și, odată cu el, misterul acelui apel. Fără să vrea, se Înfioră. * * * Se lăsase noaptea, iar În jandarmeria pustie doar biroul pus la dispoziția comandantului Fersen era luminat. Totuși el nu era acolo. Marie Îl convinsese, nu fără bătaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mână o floarea-soarelui, din care respira adânc din când în când. Părea fascinată de povestea celor trei Philipi triogamici și vorbea numai despre iubitul ei de la mii de leghe distanță. Comunica cu el exclusiv pe calea undelor de câtăva vreme; celularul și laptopul, pe care le purta în geantă, erau singurele instrumente ale iubirii. Dar ce este iubirea altceva decât o încrucișare de unde calibrate pe aceeași frecvență și nimic mai mult? Poate tocmai de aceea, cea mai subtilă decompensare sau interferență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe Pulcheria dimineața sau, dacă nu, prospectez posibilitățile de întoarcere acasă în același tren cu ea. Iată cum trenul face posibilă cea mai intensă dintre legăturile pe care le-am avut vreodată. Chiar dacă n-o admit... Desigur, mai e și celularul, ca să nu mai vorbim de e-mail sau poșta electronică. Pe celular pot vorbi cu ea nestingherit fără s-o știe nimeni. Îi pot auzi vocea, chiar dacă puțin distorsionată, dar e vocea ei, timbrul ei, intonația ei... Le-aș recunoaște dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în același tren cu ea. Iată cum trenul face posibilă cea mai intensă dintre legăturile pe care le-am avut vreodată. Chiar dacă n-o admit... Desigur, mai e și celularul, ca să nu mai vorbim de e-mail sau poșta electronică. Pe celular pot vorbi cu ea nestingherit fără s-o știe nimeni. Îi pot auzi vocea, chiar dacă puțin distorsionată, dar e vocea ei, timbrul ei, intonația ei... Le-aș recunoaște dintr-o mie, indiferent de cât de proastă e legătura. În fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de cât de proastă e legătura. În fapt, nu ne spunem mare lucru la telefon, uneori conversația nu merge mai departe de considerații despre vreme sau despre cum ne-am petrecut week-end-ul în familie. Metroul care pleacă la ore fixe, celularul și e-mail-ul, aceste minunate invenții ale științei au substituit cavalerismul și periculoasa corespondență prin curier. Aproape că nici nu mai știu ce îndrăgesc mai mult: metroul, în care mă gândesc la ea tot timpul, celularul, pe care-l privesc minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care pleacă la ore fixe, celularul și e-mail-ul, aceste minunate invenții ale științei au substituit cavalerismul și periculoasa corespondență prin curier. Aproape că nici nu mai știu ce îndrăgesc mai mult: metroul, în care mă gândesc la ea tot timpul, celularul, pe care-l privesc minute întregi și-l simt cum pulsează la mine în palmă, când aștept telefon de la ea... Sau pe ea însăși, a cărei prezență e posibilă sau, mai exact, admisă numai prin unul din aceste instrumente, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mame!), și eu așa am procedat atât în viața mea din afara acestui spațiu, cât și aici. Și eu sunt aici ca să vă vorbesc despre iubirea mea pentru Maurizio. De când l-am cunoscut pe el, viața mea se mișcă între metrou, celular și e-mail. (Se oprește și își înfige din nou nasul în floarea din care își umple plămânii cu nesaț.) Fără aceste instrumente, viața mea ar fi un haos și o tortură. Ele mă fac să câștig puțin echilibru și constanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]