7,041 matches
-
Ion Caramitru și Ovidiu Iuliu Moldovan cu recitalul Eminescu. Ei au adus din partea Ministerului Culturii un premiu special pentru Nicăpetre, care era nu doar un excepțional desenator, ci și un scriitor, autor a 5 cărți, lansate rând pe rând În cenaclu. Artistul citea ziua Întreagă. Era monarhist. Regele Mihai are lucrări de ale lui. Artistul l-a vizitat. Grav bolnav, Nicăpetre aștepta un transplant de ficat. Cu 3 săptămâni Înainte de moartea sa, Decebal Tașcău i-a mai luat un interviu care
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
românească nu se oprește la frontierele țării. Iar pentru că Daniel este fiul unei foste eleve a mele În liceele din Sibiu și reîntâlnirea noastră a fost Încărcată de emoția amintirilor, prețuirea mea a fost cu atât mai puternică și entuziastă. Cenaclul Nicăpetre de pe lângă revista „Observatorul”, condus de editorul și publicistul Dumitru Puiu Popescu, a susținut un foarte frumos program, În care a alternat poezia cu muzica și cu lansarea unor cărți. Medicul Dan Predescu a dirijat Corul Atheneum, care ca de
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
sorocite, cu obiceiurile și meniurile lor, se adaugau zile onomastice, plimbările la Șosea, promenada pe Calea Victoriei, tot atâtea motive de ritual și de sărbătoare. Costescu face, cu răbdare, inventarul celor care puteau fi întâlniți aici, toți unul și unul. Erau cenacluri și berării, cafenele și teatre, circuri, grădini. Divertisment pentru toate gusturile. Erau bâlciuri și cules de vie. O lume diversă, nu doar ca împărțire pe străzi și case, ci și ca stil de viață, împărțea pașnic un oraș atoatecuprinzător. Evocarea
Bucureștiul pitoresc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3376_a_4701]
-
reacții în fond naive (de admirație sau, dimpotrivă, de respingere semidoctă). Nu e nimic „literar” în experiența lui Dósa în afară de calitatea literară a cărții. Nu sunt întâlniri cu poeți (mari sau mici), nu sunt participări, ca insider sau outsider, în cenacluri, nu sunt lecturi de nici un fel. Iar dacă vor fi existat și asemenea momente de răsfăț, ele sunt trecute sub tăcere). E experiență sută la sută, curățată de impurități. Munca în restaurante, printre vase murdare și detergenți cu mirosuri necunoscute
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
cosașii” (p. 48). Fără să fie un mare poet (nici n-a vrut vreodată asta, se vede cu ochiul liber), Daniel Pișcu este pentru istoria ultimelor decenii, un poet necesar. Fie că s-a aflat în prima linie (în vremea Cenaclului de Luni) sau într-o adormire calculată, scrisul său a funcționat ca antidot pentru febrele succesive, de natură socială sau stilistică, ale lumii literare românești. În anii optzeci, făcea vogă un poem al său care conținea, spre jumătateta lui, versurile
Saturnalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3050_a_4375]
-
nu ai o cultură muzicală și literară, nu e bine să scrii nici ilustrate”. Din păcate, lumea nu ascultă, și scrie, scrie, scrie. Exasperat, redactorul de carte ar vrea să se răzbune pe diletanți. Suntem martorii unei adevărate epidemii: „Dispariția cenaclurilor e o nenorocire: nemaiexistând nimeni care să le spună cât de dezgustător scriu, grafomanii au infectat editurile, omorând prin șoc anafilactic zeci de referenți pe an”. Apocalipsele anunțate nu se mai termină, pentru că „sunt prea mulți scriitori. Și foarte puțini
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
pauză, într-un sigur cuvânt. Mi-a arătat odată un caiet întreg pe paginile căruia nu scrisese decât aceste două cuvinte; n-aș putea spune de câte ori se repetau, în orice caz de foarte multe ori. Apăruse mai întâi la un cenaclu studențesc sau poate chiar la cel care se ținea la filiala locală a Uniunii Scriitorilor, prin anii ’60, după care sombrase, ca să mă exprim prețios, rezumându-se la aceste două cuvinte, care desigur, îl obsedaseră și până atunci.” Nicolae Prelipceanu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3260_a_4585]
-
o prezență dintre cele mai dinamice în anii imediat postbelici, dispărută din literatură în aceleași împrejurări în care și ceilalți au dispărut, cu unele deosebri. Vom vedea cazul ei. Înainte de război, în deceniul patru, Sorana Gurian fusese o frecventatoare a cenaclului ,,Sburătorul", după ce i se prezentase la telefon lui E. Lovinescu într-un fel care-l intrigase pe critic (,,Mata ești la aparat? Chiar mata? Aici e o fată care scrie... Îhî... Scriu"), inspirându-i memorabilul portret din Aqua forte, un
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
pleoapă adormită. Totul rămas infantil, membre gracile, gesturi de păpușă japoneză, glas de copil, aproape nearticulat, cu alintări și prelungiri de silabe insuportabile". În Agendele lovinesciene "ovreicuța de la Iași, cu picioarele rupte" este menționată începând din 1937, cu lecturi în cenaclu ale unor nuvele (,,Medalionul", ,,Narcoza", ,,Aventura" ș. a.) care obțin adeziunea estetică și chiar entuziasmul criticului-mentor (,,Talent!", ,,Nuvela Aventura, Gurian. Magistrală", ,,o admirabilă nuvelă, Gurian") sau cu primirea unei scrisori de la ea, în 1938, expediată din Berck, sanatoriul pentru tratarea afecțiunilor
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
Lăzărescu, să asculți, din nou, vorba molcom-apăsat-pedantă a magistrului Mihai Ursachi, muzica lui Romeo Cosma, frazele inspirate - o nouă pictură - ale lui Valentin Ciucă, să (re)vezi barba lui Nicolae Turtureanu, să ghicești șoaptele lui Emil Brumaru - adunați toți în Cenaclul lui Nichita Danilov și, în toate, (i)realitatea imediată a picturii lui Val Gheorghiu, de curînd reîntors din Bermude. Și toți revendicînd cea mai frumoasă temă literară: însăși marginalitatea lor, fecundă, aducătoare, iată, de noroc. Și mai era ceva, acolo
Cică niște marginali... by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15024_a_16349]
-
scriitorilor români din exil: revistele publicate de aceștia, asociațiile culturale importante, judecate după eficiență și impact, nu doar după pretenții (de la Societatea Academică Daco-romană fondată la Roma la sfîrșitul anilor cincizeci și mutată ulterior la München, la micul dar activul cenaclu �Apoziția", animat de poetul și eseistul George Ciorănescu), instituțiile politice ale exilului, mai ales cele din primii ani, între care o însemnătate deosebită o capătă, după părerea mea, reliefarea tentativelor de a realiza necesara, dar imposibila joncțiune dintre cele două
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
metode, considerată principial ca incapabilă să deslușească originalitatea spiritului creator. Metoda are numai valoarea celui care o practică, adică a personalității criticului. Ca membru marcant al celei de-a treia generații postmaioresciene, crescut în preajma lui E. Lovinescu, asiduu frecventator al cenaclului "Sburătorul", chiar și redactor al revistei (1924-1927), autorul studiului Tradiția conceptului modern de poezie a fost un estet și, ca toți congenerii, un adept convins al autonomiei esteticului, legea de aramă a scrisului său de la care nu s-a abătut
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
com/electra , cărora li se adaugă Asalt - www.asalt.scanet.ro, (cuprinzînd Suplimentul de Marți al Observatorului de Constanța), care găzduiește parte din cărțile publicate de Équivalences, dar are și o colecție proprie, căreia i se adaugă Biblioteca virtuală și Cenaclul de Marți. De departe Respiro e cea mai echilibrată dintre aceste reviste. Concurența cea mai serioasă pe piața revistelor electronice o constituie Agora on line, situîndu-se pe o poziție de avangardă, extrem de revoluționară și foarte dură la adresa "lumii de hîrtie
Poezie și proză pe Internet by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/15350_a_16675]
-
fi vrut să scrie ca Saint John Perse. Ca orice poet adevărat se credea cînd geniu, cînd cabotin, și avea cîte ceva din amîndouă, de fapt eu cred că aceste categorii nici nu se exclud. L-am văzut odată la Cenaclul din Tei, cînd citise la încheierea ședinței niște poeme după lectura unor tineri care inflamaseră sala, plîngînd că toți plecaseră fără să-i spună nimic despre ceea ce citise el. Imaginile cu Virgil îmi vin ca niște flashuri. Instantaneele unor seri
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
Virgil fardat. Poate aceste mici frivolități, acest gust de a șoca, ne venea din familia noastră a oniricilor, ne solidariza: MRP avea dreptate cînd spunea că eram onirici înainte de a ne cunoaște, parcă Vintilă Ivănceanu făcea altceva cînd citea la Cenaclul Labiș cu cilindru pe cap și mănuși glacé? Era un stil de viață, un curaj și un sictir, acel eden boem care zvîcnea în cubul de beton fără ferestre în care fuseserăm forțați să trăim. La adunările de poezie din
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
trăiesc cea mai neașteptată întîmplare din viața mea, întîlnirea, cu E. Lovinescu. Cum s-a întîmplat minunea? Era în iulie 1937 cînd, deschizînd întîmplător paginile ziarului "Dimineața", am citit mărturisirile unor scriitori care consemnau momente esențiale ale întîlnirii lor cu cenaclul condus de marele critic E. Lovinescu. Se înșirau acolo prestigioase mărturisiri ale scriitorilor care frecventau cenaclul aflat în casa marelui critic. Am sorbit cu nesaț fiecare cuvînt tipărit, într-o uimitoare stare de însuflețire. Mi s-a părut că avea
Mărturisiri la o prezumtivă aniversare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/15454_a_16779]
-
minunea? Era în iulie 1937 cînd, deschizînd întîmplător paginile ziarului "Dimineața", am citit mărturisirile unor scriitori care consemnau momente esențiale ale întîlnirii lor cu cenaclul condus de marele critic E. Lovinescu. Se înșirau acolo prestigioase mărturisiri ale scriitorilor care frecventau cenaclul aflat în casa marelui critic. Am sorbit cu nesaț fiecare cuvînt tipărit, într-o uimitoare stare de însuflețire. Mi s-a părut că avea loc o minune. Cu o îndrăzneală, care nu îmi sta în felul meu de a aborda
Mărturisiri la o prezumtivă aniversare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/15454_a_16779]
-
călugăr, cu obrajii supți și cearcăne cît pumnul sub ochi, îl fac să semene mult cu primul. Flaviu locuiește în comuna Pantelimon. Sosește dimineața în oraș și pleacă noaptea acasă. Prin București, frecventează diverse medii subțiri, poate fi întîlnit la cenacluri, ori în braseria Cinematecii. A făcut figurație prin mai multe producții cinematografice și are oricînd la el un scenariu ori o piesă de teatru, pe care ți-o citește contra unei sume modice, din care să-și ia și el
Reportaj din balcon by Cornel George Popa () [Corola-journal/Imaginative/15426_a_16751]
-
s-ar zice totuși că a câștigat ceva, dată fiind masa opulentă pe care ne-a oferit-o, magnanim, seara, la "Carul cu bere". Într-o zi Fănuș îmi spuse să mă prezint la "cercul literar" al facultății (nu exista cenaclu), unde era programat să citească. Iar m-a impresionat cu amicii lui literari, căci a venit să-l asiste Al. Andrițoiu, poet cunoscut. Fănuș citi o povestire cu subiect țărănesc, "Cocoșul roșu", care-mi plăcu mult. Ne proiecta într-o
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
la masă. Nici unul n-a scos O vorbă de rău după ce fiecare și-a văzut de treabă, Primul dintre noi, nino, apoi madi, apoi mușina, Eu, Eu îl aștept pe Ginsberg la un picnic, Loc luminos, Loc cu verdeață, La Cenaclul din cer, Unde nimeni nu va trăda, Nimeni nu va fi trădat, iar peste noi cadă Umbra palidă a criticii literare.
TraianT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/2646_a_3971]
-
calomniat. Dar, după 1920, afirmarea lui Liviu Rebreanu este atât de categorică și impunătoare încât reticențele lui Iorga nu mai au nici un rol. Rebreanu își scrie proza în răspăr cu contemporaneitatea lui. Îl deconcertează și pe E. Lovinescu, al cărui cenaclu îl frecventase și alături de care în 1919 realizase revista ,Sburătorul". Poetica realistă din romanele sale țărănești Ion și Răscoala, dar și din romanele psihologice obiective (o contradicție în termeni) Pădurea spânzuraților sau Ciuleandra sfidează pur și simplu modernitatea, așa cum se
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
a lucrului dus până la capăt. Pe urmă am găsit, peste foarte mulți ani, spus de Blaga, că un ardelean este un om care duce un gând la capăt. Aveam această obsesie. Am scris deci prima proză, am citit-o în cenaclul Casei de Cultură a Studenților. Întâmplarea a făcut ca la acea ședință să participe Mircea Zaciu, de fapt el era șeful cenaclului. Mi-a dus proza la Tribuna și, uite-așa, a trebuit să merg pe două drumuri aparent diferite
"Am refuzat politica de partid în favoarea proiectelor mele literare" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11055_a_12380]
-
care duce un gând la capăt. Aveam această obsesie. Am scris deci prima proză, am citit-o în cenaclul Casei de Cultură a Studenților. Întâmplarea a făcut ca la acea ședință să participe Mircea Zaciu, de fapt el era șeful cenaclului. Mi-a dus proza la Tribuna și, uite-așa, a trebuit să merg pe două drumuri aparent diferite, dar în realitate foarte apropiate. M.I.: Și totuși, după absolvirea Facultății de Medicină din Cluj Augustin Buzura nu a devenit medic practician
"Am refuzat politica de partid în favoarea proiectelor mele literare" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11055_a_12380]
-
influențele - multe, poate, involuntare - sînt puternice și tind mai mult să apropie decît să facă diferența. Trebuie să citești atent volumele precedente ale poetei pentru a-i decela vocea în această nouă carte prea puțin închegată, scrisă la răscruce de cenacluri și întîlniri literare, cu versuri cel puțin onorabile dar comune (în sensul poeticii colective) și, deci, previzibile. Cînd își lasă exuberanța pe mîna răbdării, Elena Vlădăreanu trece dincolo de orice generație, singură cu sine și cu ce are de spus. Sînt
Remix de generație by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11111_a_12436]
-
atît de recent. Articolele dedicate revistelor Echinox și Euphorion sînt aproximative și, în măsura în care jumătate din ele o constituie pur și simplu liste cu cîteva zeci de scriitori colaboratori, irelevante și chiar enervante. Nicolae Bîrna scrie un fragment cosmetizat ideologic despre Cenaclul Flacăra al lui Adrian Păunescu văzut ca ,un fel de supapă pentru exuberanța tinerilor, promova pe scară largă genuri de muzică anterior marginalizate de autorități ori ținute în underground și difuza în cercuri foarte largi valori ale poeziei contemporane. Desigur
Merge și așa? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11156_a_12481]