2,847 matches
-
Rai. Cu Evanghelia și crucea în mâna stângă, cu o lumânare uriașă în mâna dreaptă, preotul cheamă credincioșii să „ia lumină”. Se înconjoară biserica de trei ori, preotul rostește „Hristos a înviat!”, iar credincioșii răspund: „Adevărat a înviat!”. După acest ceremonial, urmează slujba de Înviere. Toate mormintele sunt luminate, pentru a aduce și celor plecați din lumea viilor, lumina credinței. Se aprind lumânări la toate mormintele, chiar și la cele părăsite, pentru ca nici un suflet să nu fie lipsit de lumină
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
singura cameră de locuit aveau loc activități gospodărești dintre cele mai diverse, aceasta servind și de dormitor. În casele cu două camere și tindă centrală (sală), o parte dintre atribuțiuni erau preluate de camera „de curat”. Aici se desfășurau principalele ceremoniale, se primeau pețitorii și erau găzduite rudele venite de departe. Această cameră era împodobită permanent ca de sărbătoare, având pereții ornați cu cele mai frumoase covoare și păretare și paturile gătite cu așternuturi noi. În partea de răsărit se afla
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
o solidă cultură antică și bizantină, iar nu în ultimul rând tradițiile religioase. Personajul feminin are, pentru prima dată, puterea de a-și afirma clar, direct și sincer părerile vis-à-vis de problemele morale sau sociale. Rostirea povestirilor presupune respectarea unui ceremonial, care este urmat fără ezitare de toți. Trebuie să existe o atmosferă specifică, un climat de liniște, după o masă copioasă și după o odihnă binemeritată. Povestirile se spun după-amiaza, când membrii grupului poziționați în cerc în jurul regelui sau reginei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
remarcabil și cu o voință pe măsură. Este cea mai vârstnică și cea mai înțeleaptă, plină de vioiciune și de dinamism, așa după cum sugerează și numele conferit de către autor. Ia inițiativa în legătură cu întregul proiect de evadare, devine un protos al ceremonialului spunerii poveștilor, dar credem că rămâne, prin democratica ei atitudine, o prima inter pares. Educația personajului se trădează la început prin felul în care își structurează discursul, iar mai apoi prin ideile nobile, umaniste, pe care le dezbate: „acela care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de reminiscențe medievale într o operă cu o viziune predominant înnoitoare, renascentistă. Lauretta, al cărei nume se dorește o prefigurare a recunoașterii și elogierii povestirilor, realizează, în prima zi a întrunirii, un elogiu lumii curtenești de altădată, ce păstra intacte ceremonialul și curtoazia, noblețea sufletească, onoarea, spiritul justițiar, și care se găsea, la sfârșitul Evului Mediu, într-o degradare a idealurilor sale. Curteanul se transformă într-un intrigant, ideea însăși de cavalerism a dispărut, a decăzut imaginea bărbatului plecat în căutarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
În lumea egalilor, a magiștrilor. Sunt deci șase simboluri: cathedra, pileus (pălăria), liber apertus (carte deschisă), liber clausus (carte Închisă), annulus (inel) și osculum (Îmbrățișare), care Însemnau: emancipare, libertate, respect pentru tradiție, dor de Înnoire, Înnobilare, egalitate. Acesta era un ceremonial al unei solemnități academice menit a pildui În chip intuitiv marele preț etic al vieții academice, de pretutindeni și de totdeauna. Se Înțelege din acest ceremonial cu toată limpezimea de ce concepția vulgară a instituției universitare ca fabrică de diplome este
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
Însemnau: emancipare, libertate, respect pentru tradiție, dor de Înnoire, Înnobilare, egalitate. Acesta era un ceremonial al unei solemnități academice menit a pildui În chip intuitiv marele preț etic al vieții academice, de pretutindeni și de totdeauna. Se Înțelege din acest ceremonial cu toată limpezimea de ce concepția vulgară a instituției universitare ca fabrică de diplome este din temelie greșită. Referindu-se la evoluția instituțiilor universitare, Emile Durkheim 8 arată că „...la Început universitatea nu a fost altceva decât o corporație de diferiți
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
legat de ideea de sinucidere - În fond, o moarte anunțată, un final implacabil pe care paginile de jurnal Îl pregătesc cu o obsesie aproape maniacală a detaliului. Sinuciderea lui Drieu la Rochelle nu e Întâmplătoare și nici lipsită de un ceremonial plin de patetism. Ca mare parte a autorilor de jurnale, Drieu e extrem de atent la consemnarea tuturor gesturilor semnificative ale existenței sale. El Își gândește viața și resimte o bucurie sălbatică În timp ce Își notează amănuntele voluntarei intrări În moarte. Nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
scopul școlii este atins, asigurându-se o unanimitate a convingerilor pozitive despre domnitor. Datele istorice, explicațiile cauzale, analiza documentelor și toate celelalte etape obligatorii în parcursul unei lecții de manual nu au fost neapărat ignorate de elevi. Solicitați formal după ceremonialul testărilor școlare, anunțate, pregătite, notate mulți elevi ar fi capabili să redea o cantitate impresionantă de informații corecte. Mult mai important este faptul că ei au un potențial narativ propriu, extrașcolar, care poate fi mobilizat oricând, pentru redarea "liberă" a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
majorității românilor 2. Prescripția legală, urmată de suita celebrărilor publice periodice, a mărit și mai mult forța sa comemorativă, diminuând, în schimb, necesitatea raportării cu acuratețe la faptele din trecut. Sărbătorirea zilei naționale în școală invită, prin tradiție, la un ceremonial special, care trebuie să iasă din tiparul unei simple lecții sau lecturi de manual. Dar formula cea mai potrivită nu este întotdeauna ușor de găsit. La aproape un deceniu după căderea regimului comunist, într-unul din liceele de tradiție ale
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
o alta mai difuză, spațială, grupând eroii tuturor războaielor păstrate în amintirile omului obișnuit. Nu era o inovație proprie epocii comuniste, de vreme ce perioada interbelică excelase în omagieri ale celor căzuți în luptă 130. Aspectul religios a fost, firește, exclus din ceremonialul public republican, rămânând doar un atribut al rememorărilor neoficiale, al ritualurilor pe care Biserica Ortodoxă le rezervă, în general, pentru cei decedați. Ca și în alte țări europene, amintirea ultimului război mondial a tins tot mai mult să o înglobeze
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
monarhiei și a "regimului burghez" sau contestarea parțială a anexărilor teritoriale din 1918. De altfel, și comemorarea celui de-al Doilea Război Mondial a fost cenzurată, pentru că românii trebuiau pedepsiți retroactiv pentru luptele duse împotriva URSS, până la 23 august 1944. Ceremonialul dedicat "Zilei Eroilor" a fost de la început stabilit în detaliu, incluzând participarea obligatorie a elevilor și a profesorilor la serviciul religios, la procesiunea pioasă spre mormintele celor căzuți (sau cel puțin la monumentul comemorativ dedicat lor), la actul depunerii de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
remarcăm, în plus, conotația specială pe care această aniversare o avea pentru ieșeni. Inconsecvența celebrărilor În anii 1916-1919, ziua de 24 ianuarie a dobândit semnificații mai ample 161, deși organizarea efectivă a serbărilor nu a fost întotdeauna posibilă, cu întregul ceremonial. Refugierea conducătorilor țării la Iași dădea o greutate în plus aniversărilor, orașul considerându-se îndreptățit să semnifice ideea unirii, atât prin cele petrecute la 1859, cât și prin sacrificiile din războiul în curs. După 1918, se poate spune că ieșenii
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ani erau marcate de starea de asediu și, în general, de suspiciunea autorităților față de orice inițiativă politică. În aceste condiții, doar manifestările atent organizate puteau ajunge în stradă, dar nici ele nu aveau întotdeauna o desfășurare întru totul previzibilă. Îndeobște, ceremonialul "sărbătorilor naționale"163 din acea epocă era centrat în jurul unor momente-cheie, precum slujba religioasă și discursurile autorităților, însoțite, după caz, de o defilare a trupelor și o procesiune a instituțiilor și a corporațiilor pe un traseu prescris. Eventualele conferințe și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
se reslețiseră prin străini de veacuri s-au strâns în jurul sceptrului lui Ferdinand I, cel dintâi Rege al tuturor Românilor, ziua de 24 ianuarie capătă o importanță deosebită. Ea devine un simbol, simbolul reînchegării întregului neam românesc (s.n. C.M.)"170. Ceremonialul consacrat, în principiu, rememorării zilei de 24 ianuarie 1859 a contaminat și celebrarea altor evenimente asociate ideii de unitate națională. În 1919, când s-a aniversat un an de la unirea Basarabiei cu România, un inspector care asistase la "frumoasa serbare
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
prin afișe lipite prin sat, am adus la cunoștință oamenilor serbarea zilei de 10 Mai prin biserică și școală (s.n. C.M.)"183. Descrierea efectivă a celor petrecute proba o rutină bine însușită, trădând copieri mai mult sau puțin consistente din ceremonialul de la 24 ianuarie ori, cel puțin, contaminări cu practicile destinate "Zilei Eroilor". Excesul de semnificații anula cumva unicitatea evenimentului, reducându-l, în micile comunități școlare, la un prilej de sărbătoare pur și simplu. În raportul școlii sătești din Rădeni (com.
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
reprezentările memoriale. În anul următor, autoritățile regățene au restrâns deja omagiile publice. Un observator malițios nota că "deși e aniversarea alipirei Ardealului, școlile și autoritățile au funcționat, spre deosebire de anii precedenți (sic!), când această zi era considerată sărbătoare națională". Din tot ceremonialul obișnuit, rămăsese doar Te-Deum-ul la care participau reprezentanții oficialităților locale 213. Probabil că această atitudine s-a perpetuat, de vreme ce la 1 decembrie 1923, regina Maria era surprinsă să vadă la Brașov o atmosferă neobișnuit de sărbătorească. Se afla acolo din
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
fiind practic suprimată în toamna aceluiași an234. De această dată, autoritățile au recomandat școlilor să colaboreze doar cu "Fundația Culturală Regală "Principele Carol"", cu "Astra" sau cu "Liga Culturală", insistând asupra importanței aniversării a 20 de ani de la unire 235. Ceremonialul strejăresc era deja o componentă verificată a festivităților 236, alături de obișnuitele Te-Deum-uri și serbări. Apăruse și o noutate de ordin tehnic: toate școlile trebuiau să audieze, în același timp, o emisiune radiodifuzată, dedicată evenimentului 237. Astfel se putea realiza, pentru
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
întreg teritoriul țării. Situație în care ne-am putea întreba prin analogie cu ceea ce se petrecea în Franța, de exemplu dacă este mai potrivit să vorbim despre o sărbătoare sau despre miile de sărbători care o compun, de fapt, prin ceremonialuri desfășurate simultan dar autonom în mai multe locații? Vezi Mona Ozouf, La fête révolutionnaire (1789-1799), Gallimard, Paris, 1988, p. 27. Relatările post-factum ale acestor evenimente, mai ales cele din presă, preferă de obicei să valorifice tocmai multiplicarea scenariului ritual, punând
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cărora urma să se susțină propaganda pro-românească în străinătate. S-a dispus ca profesorii să vorbească elevilor "despre însemnătatea acestei zile și rolul Ligii Antirevizioniste" ("Opinia" de duminică 1 decembrie 1935, p. 2). În 1936, au apărut noi elemente de ceremonial, datorate mai ales recent înființatei organizații a "Străjerilor Țării". Relatând despre Ziua de 1 decembrie la Târgul Frumos, de pildă, un ziar local descria astfel evenimentul: "la ora 9 dimineața, toate școlile primare și secundare din localitate, premilitarii, cercetașii, autoritățile
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
despre însemnătatea zilei Unirii și a necesității unirii sufletești, în jurul Tronului, pentru apărarea Patriei. Cursurile școlare sunt suspendate" (vezi "Opinia" de vineri 1 decembrie 1939, p. 1). În același an, se sărbătorise și 24 ianuarie, "Ziua Unirii tuturor Românilor", cu ceremonial strejăresc (DJANI, fond Primăria Iași, dos. 11/1939, f. 22). 239 Nu avem informații precise despre ceea ce s-a petrecut la 1 decembrie 1940, dar știm că autoritățile au recomandat, în anii următori, sobrietate: "luni 1 decembrie 1941, orele 11
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
bate, bate, bate... A (călătorul care a ratat o corespondență feroviară): Dacă trenurile nu ajung la timp, pentru ce mai există mersul trenurilor?" B: " Dacă trenurile ar ajunge la timp, la ce ar mai servi sălile de așteptare?" * disjunctor referențial (ceremonial iii sau pur circumstanțial iv): iii) A: " La voi se spune rugăciunea înaintea fiecărei mese? B: Nu, mama gătește destul de bine". iv) Soția: Ah, pietonii! Soțul: Da, dragă, ai dreptate, dar dă-te jos de pe trotuar". Binecunoscutele legi ale lui
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
lui Osiris și el va învia la o nouă viață: era ideea fundamentală a acestor mistere, spre care însăși zeița Isis avea să-i cheme în vis pe aceia pe care îi considera vrednici pentru această formă de înviere. Un ceremonial impresionant de inițiere îl consacra pe cel ales în serviciul zeiței. Acesta trebuia să se pregătească prin abluțiuni purificatoare și printr-un post de 10 zile, după care avea să fie condus de sacerdotul lui Isis spre interiorul templului ei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
perioada elenismului. Incapacitatea religiilor antice greco-romane de a oferi un răspuns îndestulător acestui interogativ palpitant al omului au determinat orientarea acestuia spre noile forme de credință, a căror forță de atracție era sporită continuu de natura misterioasă și neobișnuită al ceremonialului de inițiere. Ceremonialul părea un ecou din viața de dincolo, iar acestuia i se adăugau cântecele și rugăciunile cultului capabile să captiveze prin intensitatea sentimentului multe suflete sensibile și neliniștite.Reprezentările lumii de dincolo erau dominante și în cultul misterelor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
religiilor antice greco-romane de a oferi un răspuns îndestulător acestui interogativ palpitant al omului au determinat orientarea acestuia spre noile forme de credință, a căror forță de atracție era sporită continuu de natura misterioasă și neobișnuită al ceremonialului de inițiere. Ceremonialul părea un ecou din viața de dincolo, iar acestuia i se adăugau cântecele și rugăciunile cultului capabile să captiveze prin intensitatea sentimentului multe suflete sensibile și neliniștite.Reprezentările lumii de dincolo erau dominante și în cultul misterelor lui Mithra, care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]