11,711 matches
-
răsturnată de-a dreptul, scrie Valentin Iacob în Clownul lui Hrist, recent publicat la Editura Muzeului Literaturii Române. "Zodia" sub care își așază confesiunile incomplete este cea "deschisă" de Alice Voinescu, în Jurnalul ei, a suferinței asumate cu noblețe. A certei distanțe dintre prudență și retragere discretă, dintre renunțare și neamestec. Spre a-și preciza, ca pentru cititorul care nu-i știe cărțile (Petrogradul într-un pahar de șampanie (1996), Pianul kamikazei (1998), Balada craiului de tobă (1998)), "linia", Valentin Iacob
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
releva unitatea de concepție a unei opere extrem de diverse. Dacă aș vrea să fiu polemic sau malițios, aș formula altfel această constatare: Dumitru Micu demonstrează, parcurgând meticulos vârstele creației argheziene, unitatea unei opere care nu are, de fapt, o unitate certă și indenegabilă. Iar această pretinsă unitate e rezultatul unei simplificări voite. Poate că nu e aici locul unei contrademonstrații sau al unui eseu împotrivă. Totuși, nu pot să nu observ ceea ce mi se pare o eroare de concepție a întregii
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
o prefață sau măcar o notă care să-l pună pe cititor în temă cu mica ei istorie. Or, neavizat fiind, cititorul nu poate să nu remarce aerul puțin vetust al volumului, prezența sonurilor poetice specifice liricii anilor '70, cu certe influențe din Ștefan Aug. Doinaș, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu ș.a. Citite în cunoștință de cauză, ca niște produse literare ale unui tânăr de nici douăzeci de ani, în plină formare, poemele din Istorii duminicale surprind prin maturitatea gîndirii, excelenta stăpînire
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
în poezie unul dintre continuatorii liricii ,academice" a lui Ștefan Augustin Doinaș. Certitudine nu vom avea însă pentru că, asemeni lui Rimbauld, autorul a abandonat definitiv poezia la o vârstă la care, pentru cei mai mulți, drumul abia începe. Un lucru este însă cert: tînărul Valeriu Stoica avea talent și, dacă ar fi perseverat, cu siguranță astăzi ar fi fost unul dintre poeții de bună reputație. Este la fel de sigur însă că, indiferent de cota la care ar fi ajuns, poetul nu ar fi atins
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
a schimbat sau va schimba felul de a fi și a reacționa al lui Mircea Cărtărescu, cel care mănâncă la București ?pâinea amară a exilului? și care își descoperă vocația civică în urma unui telefon de la Marius Tucă. Un lucru este cert: în bogata bibliografie a acestui important scriitor român contemporan, Baroane! se instalează, confortabil, pe treapta cea mai de jos.
Baroniada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10698_a_12023]
-
reacționează față de dilema esențială a existenței nu va fi niciodată determinat de un misterios fatum ancestral (căruia i-am putea găsi eventual chiar argumente genetice!), ci de circumstanțele în care colectivitatea va fi pusă. Iar aici nu mai există previziuni certe și nici rețete. A fost de ajuns c a teroarea unui regim prin definiție ateu să se abată asupra României, pentru ca țara reputată prin lipsa ei de religiozitate să-și schimbe radical comportamentul. Cei șase episcopi uniți, asasinați unul după
Sîmbăta paștelui by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10694_a_12019]
-
a participiului adverbializat fost (țări fost comuniste). Este descrisă combinarea adverbului mîine cu timpuri din sfera trecutului, în scopuri stilistice (marcînd perspectiva interioară asupra evenimentelor narate); sînt culese numeroase adverbe culte cu sufixul -e, din limba secolului al XIX-lea (certe, exclusive, recte, respective - ultimul e cel mai cunoscut, datorită lui Marius Chicoș Rostogan !), evocîndu-se și valoarea mai generală de marcă adverbială a finalei -e. Ultimele articole se ocupă de prepozițiile neologice (contra, per, pro, supra, via, ŕ la) și de
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
dat pe baizbuzuci la mii de draci. cu epocile nu glumim prin viață. clonam sau nu clonam, acesta-i sensul. de nu arestam sfinți și creatorul va da de-a berbeleacul universul. mai cade un bolid extraterestru. se-aude semnul cert al altor vieți da-n univers nu e globalizare și-i și mai grav: acolo nu-s poeți. mileniul meu terestru nu e fraier. ne dă soluții mari că axioma: să scriu cu aer pe hârtii de aer, așa ne
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
sfântă, pe cumpene de vânt slăvesc ghindarul, din muritor sunt răspopit Cuvânt! Nu am murit! Nu am murit?”. Versetele freamătă de fiorul spunerii, ca și cum ar fi ultimul timp al ofrandei. Numai lectură ,,Evangheliei inimii” vă poate convinge de un fapt cert: împlinirea nevoii de reper și model literar prin opera Poetului Theodor Rapăn. Comunicat: „Astăzi în jurul orei 14 și 30 minute o falie deosebită se va forma în zona orașului nostru. Locuitorii sunt rugați să părăsească orașul de urgență. Autoritățile vor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Urian În peisajul poeziei românești actuale, Elena Vlădăreanu are deja statutul unui clasic al ,generației 2000". Nominalizată în toate clasamentele de sfârșit de an, intervievată, invitată la dezbateri televizate și lansări de carte, tînăra autoare a devenit unul dintre reperele certe ale celei mai noi generații literare. Poemele sale, devenite bibliografie obligatorie conțin un inventar de teme și soluții stilistice de neocolit pentru cei care aspiră la statutul de poeți ai ,generației 2000". La prima vedere versurile Elenei Vlădăreanu (cel puțin
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
și-a redobîndit locul ei firesc. Continuator al tradiției noastre interbelice, pictor al unei lumi care caută stabilitatea, Pacea reprezintă acel tip de artist fără de care o cultură se clatină. Așa cum fără o solidă clasă de mijloc, purtătoare a valorilor certe și garanție a continuității, orice societate este șubredă. ION Popescu-Negreni: unul dintre patriarhii picturii noastre de astăzi care, în ciuda faimei și a respectului de care se bucură, nu a făcut școală. Izolat în peisajul actual, adică fără elevi și fără
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
așteaptă în zadar, cu capul retezat într-o mînă și cu trupul încă viu în cealaltă, miracolul învierii cu viață din viața sa - trece ca o undă a speranței înșelate prin toate morțile ulterioare. Poate de aici să decurgă și certa ostentație în a plasa moartea exact acolo unde nu îi este locul, cum ar fi jocul (Păpușarul - Dumnezeu știe bine rostul păpușilor sale și, din timp în timp, ,cîte una dintre ele e retrasă dedesubt"), nunta (mai toate nuntirile sînt
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
economice la Paris, cenaclist la ,Sburătorul", Mihai Moșandrei debutează în 1929 cu volumul de poezie Păuni, urmat de Găteala ploilor, în care Pompiliu Constantinescu remarca muzicalitatea de sorginte simbolistă, dar și tentația academistă; în schimb, poemele din Singurătăți denotă o certă înrâurire a ermetismului profesat de prietenul său Ion Barbu. Decorat pentru faptele sale de arme în ambele războaie, căzut însă victimă ,stupidului război de clasă", Mihai Moșandrei refuză înregimentarea la politica regimului de democrație populară, drept care este exclus din Uniunea
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
fare dello Stato stesso îl soggetto della storia. Trattando nel Quaderno 10 di David Ricardo e della teoria dello Stato come "elemento che assicura la proprietà, cioè îl monopolio dei mezzi di produzione" (Q 7, 42, 890), Gramsci scrive: "È certo che lo Stato ut sic non produce la situazione economică mă è l'espressione della situazione economică, tuttavia și può parlare dello Stato come agente economico în quanto appunto lo Stato è sinonimo di tale situazione" 2. Lo Stato, dunque
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
concetto di Stato" proposto da Gramsci. Nella lettera a Tania del 7 settembre 1931 abbiamo una fotografia di rară efficacia di questa scoperta teorica gramsciana: "Lo studio che ho fatto sugli intellettuali è molto vasto [...] Questo studio porta anche a certe determinazioni del concetto di Stato che di solito è inteso come Società politică (o dittatura, o apparato coercitivo per conformare la massa popolare secondo îl tipo di produzione e l'economia di un momento dato) e non come un equilibrio
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
soviettista, affermando: "În questi altri regimi - continuă Gramsci - îl consenso [...] è supposto permanentemente attivo, fino al punto che i consenzienti potrebbero essere considerați come "funzionari" dello Stato e le elezioni un modo di arruolamento volontario di funzionari statali di un certo tipo"10. Îl Quaderno 6: definizioni Ritorniamo ai Quaderni per seguire lo svolgersi della riflessione di Gramsci șu Stato e società civile. Dopo îl Quaderno 3, è îl Quaderno 6 quello în cui și trovano alcune delle definizioni di "Stato
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
politică, è cioè îl punto di contatto tra la "società civile" e la "società politică", tra îl consenso e la forza. Lo Stato quando vuole iniziare un'azione poco popolare crea preventivamente l'opinione pubblica adeguata, cioè organizza e centralizza cerți elemenți della società civile" 12. Anche qui vorrei rimarcare la distanza di Gramsci da certe concezioni oggi così diffuse che dipingono la società civile come una liberă arena în cui gli attori, dialogando, creano îl tessuto connettivo della convivenza democratică
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
seguito în Unione Sovietică. Gramsci nella sua cella di Turi ha soprattutto di fronte due Stați, due tipi di Stato: lo Stato fascista che lo tiene prigioniero, lo Stato sovietico nella cui causa egli și riconosce. La sua riflessione è certo intessuta di continui riferimenti all'esperienza storica di entrambi, così come egli riesce a comprenderla. D'altra parte, Gramsci è tra i primi a cogliere come anche negli Stați liberal democratici vi siano nuovi e importanți fenomeni di "organizzazione delle
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
come l'avvicinamento di Croce ai nazionalisti era anche legato alla conoscenza del napoletano Coppola, che invano, dal '20 în poi, chiese all'antico maestro di tornare a collaborare a "Politica"11. Nemmeno Gentile tornò a collaborare alla rivista, mă, certo, per lui iniziò un cammino di avvicinamento politico ai nazionalisti, che sfocerà nella comune militanza nel fascismo. Mentre îl demone patriottico, îl fantasma della finiș italiae, spinse Croce a guardare con speranza al fascismo come tentativo di rinsaldare îl liberalismo
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
spinto Croce sullo stesso piano di Gentile al tempo della guerra d'Etiopia, né che subito dopo la guerra non pose di nuovo Croce, come dopo la Grande Guerra, în polemică con gli alleati, visto îl trattato di pace. Mă, certo, Croce ritenne di non rispondere all'invito di Mussolini a lanciare un appello all'unità agli italiani. A prescindere dal valore morale delle due diverse posizioni, o del diverso grado di coerenza, non și può non vedere come quella di
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
di tempo îl nostro partito avrà con sé la maggioranza; mă se questo periodo forse non sarà lungo cronologicamente esso sarà indubbiamente denso di fasi suppletive"2. Sraffa e Wittgenstein: 1929-1930 Îl sodalizio intellettuale tra Wittgenstein e Sraffa è, per cerți verși, ampiamente documentato. Dată la differenza di discipline e di interessi di studi, tuttavia, i due non dettero mai vită ad una qualche formă di interazione scientifică ufficiale, libri, articoli, lezioni în comune. Îl loro rapporto fu basato șu una
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
și siano mai încontrați - per quel che ne sappiamo non solo di persona, mă neanche attraverso i propri scritti - ci impedisce di formulare una ipotesi di lettura unitaria di questi rapporti? Certamente, come în precedenza abbiamo segnalato, non esistono evidenze certe della chiusura di questo cerchio. Molto lavoro è stato fatto sul rapporto tra Sraffa e Wittgenstein ed ancor più șu quello con Gramsci, mă îl trăit d'union è sempre rimasto Sraffa. Mă sforziamoci di formulare un'ipotesi, seppur arbitraria
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
prima Croce aveva però scritto all'amico Vossler: "Di filosofia mi occuperò soltanto quando me ne verrà l'ispirazione perché non mi piace di fare îl filosofo professionale. D'altro canto - continuava - avrai notato che îl Gentile ha dato un certo indirizzo al suo pensiero che și differenzia dal mio perché tende a risolvere tutto nell'autocoscienza; e questo indirizzo ha oră parecchi aderenți. Io aspetto che și maturi o che perda del suo slancio momentaneo, per discuterlo; e se și
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
questa sorta di omaggio"12. Conoscendo questo suo stato d'animo, sempre più acuito, îl Vossler, con intenzione consolatoria, gli scriveva nel 1913: "La tua nazione e îl tuo tempo vivono în te e tutto îl secolo ți fă compagnia. Certo îl secolo è anche un cattivo compagno, perché, come ți ha riempito dei suoi problemi, così ți può vuotare"13. Del resto che tra Gentile e i suoi allievi și fosse creațo quasi uno spirito di setta, se ne trova
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
mio articolo. Quando non solo io ho la coscienza di essermi astenuto da ogni punta e ho detto solo quanto mi sembrava la verità, mă ho desiderato che tu leggessi l'articolo prima, e tu ți mostrasti soddisfatto del tono. Certo, c'è gente malevola che sarà ben lieta di vederci în contrasto e che oră ți soffia nell'orecchio. Io invece chiudo îl mio a tutte le insinuazioni malevole che sono senz'alcun effetto sopra di me, fondato come sono
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]