1,453 matches
-
punct de atracție este barajul de pe cursul Hențului. Dintre denumirile date de locuitori punctelor de reper din zonă înâlnim: "Ruptura" - cotitura pe care o ia drumul înainte de intrarea în localitate (la nord), "Coastele Cerbului" - deal care mărginește localitatea la nord, Cetățuie - cursul de apă Valea Cetății (la vest), "Dealu cu Calea" - deal care mărginește localitatea la vest, "Răjinoasa" - vârf muntos proeminent de aproximativ 1100 m (la est), "Lupoaia" - deal care mărginește localitatea la nord, "Cracii Părăului Plaiului" - albia de curgere a
Scrind-Frăsinet, Cluj () [Corola-website/Science/300354_a_301683]
-
la est), "Lupoaia" - deal care mărginește localitatea la nord, "Cracii Părăului Plaiului" - albia de curgere a apei cu aceeași denumire (la est), "Sulița" - deal care mărginește localitatea în partea de sud. Pe lângă cele două cursuri de apă majore - Hențul și Cetățuia - în zonă există și o multitudine de păraie care vara, în urma precipitațiilor abundente, se pot transforma în torenți periculoși: "Părăul Albului", "Părăul Plaiului", "Părăul Leucii" și "Părăul Lupoaia".
Scrind-Frăsinet, Cluj () [Corola-website/Science/300354_a_301683]
-
Găujani este o comună în județul Giurgiu, Muntenia, România, formată din satele Cetățuia, Găujani (reședința) și Pietrișu. Comună se află în extremitatea sud-vestică a județului, pe malul stâng al Dunării, la limita cu județul Teleorman și la granița cu regiunea Ruse din Bulgaria. Este străbătuta de șoseaua națională DN5C, care leagă Giurgiu de
Comuna Găujani, Giurgiu () [Corola-website/Science/300431_a_301760]
-
1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Șase obiective din comuna Găujani sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu că monumente de interes local. Patru dintre acestea sunt situri arheologice: situl de la Cetățuia (la ieșirea din Cetățuia spre Găujani); așezarea din Epoca Bronzului (cultură Tei) din „Valea lui Guțu Gheorghe” de la sud de Găujani; situl de la „Pepeniște” (tot la sud de Găujani); și situl de la „Canalul Mare”, la est de Găujani. Celelalte două
Comuna Găujani, Giurgiu () [Corola-website/Science/300431_a_301760]
-
regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Șase obiective din comuna Găujani sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu că monumente de interes local. Patru dintre acestea sunt situri arheologice: situl de la Cetățuia (la ieșirea din Cetățuia spre Găujani); așezarea din Epoca Bronzului (cultură Tei) din „Valea lui Guțu Gheorghe” de la sud de Găujani; situl de la „Pepeniște” (tot la sud de Găujani); și situl de la „Canalul Mare”, la est de Găujani. Celelalte două obiective sunt clasificate că
Comuna Găujani, Giurgiu () [Corola-website/Science/300431_a_301760]
-
de tip "Criș" precum și urmele unei așezări din "Hallsttat". În locul numit "Bobélyok" s-au descoperit fragmente de vase ceramice aparținând culturii "Wietenberg" și epoca dacică iar în zona cimitirului materiale arheologice din epoca bronzului. La marginea vestică a satului, spre "Cetățuia", au fost descoperite fragmente ceramice dacice iar în locul numit "Kőházkert-Conacul Béldi" s-au descoperit fragmente ceramice, fragmente de cahle și colț de mistreț din evul mediu. De pe teritoriul satului mai provin fragmente ceramice lucrate cu mâna și la roată și
Cozmeni, Harghita () [Corola-website/Science/300476_a_301805]
-
ce are îndoieli. Fixez ca șef al gărzii de la Icoană pe Radu Mironovici”. Cuibul, devenit elementul de bază al ML, era compus de 3-13 legionari (exclusiv bărbați), sub comanda unui șef. Au existat și cuiburi de doamne sau domnișoare denumite „cetățui”. Aidoma altor mișcări europene fascistoide contemporane, ML era fulminant-antisemită și susținea teza existenței unei „agresiuni rabinice împotriva lumii creștine”, care ar fi luat forme precum: francmasoneria, freudianismul, ateismul, marxismul, bolșevismul, războiul civil din Spania. Scopul acestor idei a fost subminarea
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
Petriceicu, iar polonezii și cazacii invadează țara. Duca este prins la întoarcere la 25 decembrie 1683 și dus în Polonia unde moare în închisoare în 1685. A fost căsătorit cu Anastasia, fiica Dafinei, soția lui Eustatie Dabija. A ctitorit biserica Cetățuia, în a cărei plan se regăsește structura și elevația monumentului Trei Ierarhi din Iași.
Gheorghe Duca () [Corola-website/Science/299433_a_300762]
-
pune problema leninismul această colecție avea ca temă viețile oamenilor obișnuiți în lumea reală cu un ton matur ele constau din volume de corespondență note și manuscrisele operelor sale publicate în timpul vieții a doua zi era plănuit atacul agenților asupra cetățuii la fel și în viața domestică de fiecare zi există posibilitatea de a te inspira din evenimentele lumii naturale fauna este reprezentată de mistreț iepure lup vulpe urs cerb râs căprioară veveriță este expresia unui altruism mișcător și totodată aceea
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
dar în 1714, la moartea acestuia, Namurul se realipește Țărilor de Jos. Intra din nou în conflict cu Franța. După 1750 începe epoca arhitecturală și urbanizatoare a orașului. Împăratul Francisc Iosif distruge în 1782 multe întărituri și monumente, dar păstrează cetățuia. În perioada revoluției franceze, austriecii sunt alungați în 1789, dar se întorc în 1790, apoi sunt din nou alungați de către trupele revoluționare franceze în frunte cu generalul Dumouriez. Francezii înlătura orânduirea feudala și reorganizează teritoriul, formând departamentul Sambre-et-Meuse în 1794
Namur () [Corola-website/Science/298450_a_299779]
-
generalul Dumouriez. Francezii înlătura orânduirea feudala și reorganizează teritoriul, formând departamentul Sambre-et-Meuse în 1794, ce își are reședința la Namur. După înfrângerea lui Napoleon (la Waterloo în 1815), Namurul face parte din Regatul Unit al Țărilor de Jos, care restaurează cetățuia. În 1830 ia ființă Belgia, si începând cu această dată, orașul devine belgian. În 1863, orașul a fost reînnoit, în afară de cetățuie. Orașul a mai fost bombardat în 1914, 1940 și 1944, în timpul celor două războaie mondiale. Încă din perioada galica
Namur () [Corola-website/Science/298450_a_299779]
-
înfrângerea lui Napoleon (la Waterloo în 1815), Namurul face parte din Regatul Unit al Țărilor de Jos, care restaurează cetățuia. În 1830 ia ființă Belgia, si începând cu această dată, orașul devine belgian. În 1863, orașul a fost reînnoit, în afară de cetățuie. Orașul a mai fost bombardat în 1914, 1940 și 1944, în timpul celor două războaie mondiale. Încă din perioada galica aici a existat un târg. În secolul al IX-lea orașul avea un port și un atelier de monetărie. În secolul
Namur () [Corola-website/Science/298450_a_299779]
-
pe la mijloc, între comunele belgiene. Inițial Namurul făcea parte din eparhia Tongeren. Prima biserică locală, din secolul al V-lea, purta hramul Maicii Domnului („Notre-Dame”). Puțin mai tarziu, orașul avea cinci biserici: cea anterior amintită și Biserica Saint Hilaire înăuntrul cetățuii, iar în afara se aflau bisericile Saint Martin, Saint Rémy și Saint Aubain. În 1559 orașul avea opt lăcașe de cult, dintre care trei catedrale colegiale (catedrale protopopiale): Notre-Dame, Saint Aubain și Saint Pierre-La-Chapelle, și cinci biserici parohiale: Saint Michel, Saint
Namur () [Corola-website/Science/298450_a_299779]
-
si dominicanii în 1648. După Revoluția franceză, orașul cuprinde nouă parohii, cea de la catedrala inclusă. În secolele al XIX-lea și al XX-lea se vor înființa și alte parohii, în cartierele mărginașe, la La Plante, la Sart, si la cetățuie. Din Evul Mediu până în epoca modernă, la Namur au luat ființă trei congregații de maici, dintre care una - "Leș soeurs de Notre Dame de Namur" - se menține până în ziua de astăzi, îndeosebi în SUA și în Brazilia. În secolele al
Namur () [Corola-website/Science/298450_a_299779]
-
la diferite școli bârlădene: Școala Normală, Liceul “Gh. Roșca Codreanu”, Școala secundară de fete “Nicolae Roșca Codreanu” (la care a fost și director), precum și la Externatul de fete. Rămas văduv, preotul Ioan Antonovici a fost tuns în monahism la Mănăstirea Cetățuia din Iași, primind numele monahal Iacov. A fost ales la 26 iunie 1918 ca arhiereu-vicar al Eparhiei Hușilor cu titulatura de "Bârlădeanul". Devine apoi arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei (1921-1923), îndeplinind și funcția de egumen al Bisericii “Sf. Spiridon” din Iași
Iacov Antonovici () [Corola-website/Science/307073_a_308402]
-
fost un prozator și dramaturg român de limbă maghiară, membru titular (din 1974) al Academiei Române. s-a născut la data de 22 februarie 1904 în orașul Cluj. Familia sa a trăit în condiții foarte mizere într-una din locuințele-bârlog de sub Cetățuie. Tatăl său, muncitor, a dus și o susținută acivitate politică, murind în primul război mondial, în 1914. Rămas orfan de tată la vârsta de numai 10 ani, Nagy a lucrat ca muncitor tâmplar, cunoscând astfel viața grea a proletariatului din
István Nagy () [Corola-website/Science/307240_a_308569]
-
ferit cartierele de locuințe de revărsări ale râului. Cu același scop, a fost construită și acumularea de la Cârlig, de la ieșirea din Iași. În perioada administrației sale, s-au început lucrările la cele patru mari pasaje rutiere din Iași: Cerna, Poitiers, Cetățuia și Socola. De asemenea, el a aplicat directivele Partidului Comunist Român cu privire la politica de industrializare a orașelor, având o contribuție importantă în dezvoltarea industrială a municipiului Iași prin atragerea de fonduri bănești pentru realizarea unei zone industriale de mare amploare
Ioan Manciuc () [Corola-website/Science/307329_a_308658]
-
de lume. În acest schit s-au oploșit câțiva călugări pusnici, care duceau o viață grea"”. Cei câțiva călugări iubitori de isihie au ridicat ulterior, în plin codru al Pietrăriei, ""pe o dărâmătura de stâncărie, ce forma un fel de cetățuie naturală,clădită prin voia întâmplărei"", o sihăstrie cu hramul “Buna Vestire”. Aflând de existența acesteia, în anul 1732, domnitorul Moldovei Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748) a trimis acolo materiale și meșteri care au construit un
Mănăstirea Piatra Sfântă () [Corola-website/Science/307999_a_309328]
-
înconjoară mănăstirea pe laturile de nord, est și sud, între valul de pământ și zidul de incintă aflându-se un șanț. Tot de atunci, probabil, datează și denumirea mănăstirii de Zamca, provenită de la termenul polonez „zamek” (plural „zamki”) care înseamnă „cetățuie”, „fortificație”, „loc întărit”. Cu acest prilej, monumentul, desigur, a avut de suferit, deteriorarea lui accentuându-se în anii următori, astfel încât la începutul secolului al XVIII-lea toate clădirile mănăstirii au fost parțial refăcute. În anul 1693 trăiau în Suceava aproximativ
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
în apropierea fabricii de tutun, a multor ateliere și în colțul străzii denumită astăzi Octav Băncilă. Atelierul de pictură îl avea în camera din față, spre strada Păcurari, sau în sufrageria din fundul casei. Din sufragerie se puteau vedea colinele Cetățuii și Galatei. Priveliștea pe care pictorul o vedea prin geamlâcul sufrageriei a pictat-o în unele compoziții pe care le-a realizat, așa cum este de exemplu tabloul "", datat în anul 1915, unde culoarea dominantă a lucrării este liliachiul primăvăratic. Octav
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
piatră, a construit un turn-clopotniță deasupra porții, case domnești în incintă, iar, la nord de zidurile mănăstirii, a adus meșteri care au amenajat o grădină cu fel de fel de flori și fântâni arteziene. În spatele mănăstirii, în valea de sub Dealul Cetățuia, s-au barat apele pârâului Nicolina, formându-se un lac artificial pe care se puteau plimba bărci și caiace. Acest lucru este consemnat în cronica lui Ion Neculce: Biserica a fost reconstruită de domnitor în stilul Renașterii, noua construcție impresionându
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
Pe măsura dezvoltării unei economii bazate pe creșterea vitelor mari în Câmpia Pannoniei, a sporit importanța comerțului cu sare dinspre Câmpia Transilvaniei. Două căi majore, una nord-sud și alta est-vest se încrucișau în dreptul vadului de sub promontoriul de deal, numit azi Cetățuie. Este de presupus că aici va fi existat o cetate dacică, ce controla acest nod de comunicații și care va fi fost distrusă de fortificația austriacă, amplasată pe acest loc la începutul sec. XVIII. În ori ce caz urmele dacice
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
florini. Cu toate acestea ostașii au și jefuit orașul și au cerut sume suplimentare de la contribuabili. Generalul austriac Rabutin distruge în 1704 zidurile Clujului, pentru ca orașul să își piardă semnificația militară. Începând cu 1715, armata habsburgă începe construirea fortificației Vauban Cetățuia, prima fortificație de acest fel din Transilvania. Din 1790 până în 1848 și apoi din nou în perioada 1861 - 1867, Clujul a fost capitala Marelui Principat al Transilvaniei în cadrul imperiului austriac, fiind totodată și sediul dietelor transilvane. În 1776, împărăteasa Maria
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
pe locul citadelei cruciate din secolul al XIII-lea care veghea asupra localității și al unei prime mănăstiri franciscane ctitorite prin 1252-1253 de către regele Ludovic al IX-lea al Franței (Sfantul Ludovic). În pivnița mănăstirii se pot vedea resturi din cetățuia cruciată. La intrarea in mănăstire se află o statuie a Sfântului Ludovic . Biserica conține vitralii create de artistul bavarez Franz Xaver Zettler (1841-1916) precum și, deasupra altarului, tabloul reprezentând viziunea lui Petru, operă a pictorului și sculptorului catalan Domènec Talarn i
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
este o mănăstire de călugări situată în satul Hlincea din comuna Ciurea (județul Iași), amplasată într-un cadru pitoresc aflat la poalele dealului Cetățuia de la ieșirea din municipiul Iași. Ea datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea, fiind ctitorie a domniței Maria, fiica lui Petru Șchiopul, domnitorul Moldovei (1574-1579 și 1582-1591) și a soțului ei, spătarul de origine greacă Zottu Tzigara. se află la
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]