6,287 matches
-
Întărire a lotusului, mi-am oferit brațul fiarelor cu care ei lucrau. Privi În jur, fixând cu mândrie pe toți cei de față, care parcă erau străbătuți de un fior. Fiecare din ei părea să retrăiască În carne și oase chinul povestit de ciung. — Dar otrava necredincioșilor s-a dovedit mai rapidă decât s-ar fi crezut și cangrena mi s-a ivit la Încheietură, iar mai apoi la cot. Astfel, de Încă trei ori mi-am oferit fiarelor brațul deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
simțea pradă unei emoții de neoprit, gândindu-se unde și-ar fi putut afla văgăuna monstrul acela. Acum, el era cel care Îi căuta ochii. Dar privirea Antiliei devenise fugară. Își curmă cântarea brusc, după o ultimă notă prelungită până la chin. Apoi se ridică Încetișor, fixându-l Încă o dată, pentru o clipă, pe poet, și se Îndepărtă spre refugiul ei dindărătul cortinei, În fundul tavernei. Privirile tuturor celor de față o urmaseră. Cecco Angiolieri fu cel dintâi care deschise gura, dovedind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
drumul prin masa de trupuri, izbindu-se și lovind și călcând ca și cum Furiile Însele i s-ar fi rotit În jurul capului, ori cei patru călăreți ai Apocalipsei ar fi galopat alături de dânsul. Fiecare mușchi al trupului Îi era Încordat până la chin. Avea senzația că, dintr-o clipă În alta, săgeata unei arbalete i-ar fi putut rupe șira spinării. Abia după ce ajunse În stradă Începu, Încetul cu Încetul, să se destindă. Afară Își regăsi escorta, care rămăsese aliniată În fața treptelor. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu interziceau sclavia păgânilor. — Am spus „a mea“? Oh, iartă-mă, messere. A fost, cu siguranță, din admirația pe care i-o port. Antilia nu aparține nimănui, În orașul ăsta. Pentru mulți bărbați, acest adevăr e o sursă de mare chin. Iar eu mă număr printre dânșii, conchise ciungul dându-i un dupac peste umăr ca pentru a se arăta solidar cu el. Priorul dădu Înapoi, fie din teamă față de modul de prindere a cruciatului, fie din deranjul provocat de acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pahar. O vedem că o ia la dreapta, iar mai apoi ne surprinde din partea stângă. Ceilalți continuau să Îl fixeze pe Dante În tăcere. Pecetea animalieră de pe chipul lor devenise și mai accentuată, pe măsură ce tensiunea interioară venea la suprafață. — Un chin făcut Încă și mai dureros de oroarea care umblă printre noi, adăugă poetul cu răceală. Tensiunea spori. O umbră se coborâse, ca un văl funebru, peste expresia tuturor. În cele din urmă, Cecco d’Ascoli rupse tăcerea. — Oroarea... printre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se confiscă averile și, timp de șapte ani, cunosc rigorile cercetării inchiziționale și meșteșugul cumplit al torturii dus la perfecțiune de călugării dominicani Încă din urmă cu un secol, când Îl exersaseră pe pielea catarilor. Nimeni nu rezistă la aceste chinuri bestiale. Mărturisesc tot ce li se cere, mai ales că, În schimbul recunoașterii vinovăției, li se promite iertarea. În loc de iertare, primesc Însă pedeapsa arderii pe rug, pentru că Își retractează primele declarații, ceea ce Îi așază În postura de eretici. Fricos și ezitant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
umilitoare, insuportabilă, dar o alternativă. Negativă, e foarte adevărat, privită din perspectiva calității vieții rezervate nenorociților ălora, dar o alternativă a vieții, nu a morții, Înțelegi? - Tot ce Înțeleg este că niște oameni, și nu puțini, au fost obligați la chinuri, privațiuni și umilințe insuportabile, după cum ați recunoscut și dumneavoastră, pentru a se edifica societatea unui bine general utopic, În care acei oameni nu doreau să trăiască... - Ești convins că În democrație doresc? Istoria dovedește că puțini sunt cei care, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ireconciliabilă, între senzualitate și luciditate? — Cu mari sacrificii - suspină doamna Potoțki, ștergându-și o lacrimă. Cu foarte mari sacrificii, tinere prelat. Viață ca a mea la nimenea! Datoria de femeie îmi cerea una, firea mea neastâmpărată - tot aia! Un adevărat chin! — Pe deasupra - interveni grav pan Bijinski - în vremea aceea era criză mare de gherghefuri. — Nici porumb nu prea era - adăugă Metodiu. Da, așa era, încă nu se adusese! - întări doamna Potoțki. — Țin minte - spuse pan Bijinski - că răposatul hatman s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
miere. — Nu mi-a fost nici mie ușor - își aminti papa. împrejurimile abației nu ne predispuneau deloc la evlavie și reverie, fiind literalmente înconjurat de o mulțime neverosimilă de țărănci pietroase, tinere. Mersul după apă la izvor era un veritabil chin. Nu-ș cum se făcea, că totdeauna la izvorul unde trăgeam eu, se nimereau vreo trei-patru Giacomette de-alea care, probabil văzându-mă atât de abstras, de pur, mă țineau cât timp mi se umplea ulciorul tot în măscări, de nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
l-a omorât și niciodată n-am știut dacă tata a avut timp să-și dea seama că a greșit. — Ca fiu, ați fi preferat să nu-și fi dat seama... Nu-i așa? — Logic, nu credeți? A suferit toate chinurile iadului pentru o cauză pe care a considerat-o dreaptă potrivit vechilor tradiții ale poporului nostru. Să-ți pierzi viața în clipa când moare un dictator care nu respectă nici măcar legile cele mai sfinte ale poporului său este o onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
încrusteze pe față, înțelese adevăratul motiv pentru care tuaregii și-o acoperă cu un văl. Era ca și cum o legiune întreagă de pitici se distra înfigându-i ace pe fiecare centimetru neacoperit din corpul său, ceea ce făcea ca pe măsură ce trecea timpul, chinul să se transforme într-o senzație de sofisticat supliciu, ce-l obliga să-și țină ochii întredeschiși. Invidia genele cămilei, stufoase și groase ca părul unei perii, și când începu să simtă cum ochii i se iritau din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ies din ascunzătoare cu ochii lor pipăind o lume secretă cum sfîrcurile femeii, cum organul bărbatului Înaintează prelungindu-și materia spre maluri de limfă, misteriosul, tăcutul pas care atinge pereții oului pe dinăuntru și-i face să se cutremure de chin și plăcere. Care sînt prietenii mei? De cîte ori și cu cîți oameni am vorbit cu adevărat, smulgîndu-mi gîndurile din străfundurile lor - munți cu sîngele afară, un creier stors și senzația că a mai rămas ceva acolo, un rest insesizabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Aceasta era promisiunea mea de forță și de reușită. Îmi spuneam că binele e o marfă ieftină, răul În schimb se plătește scump, probabil că Însăși nevoia de a mă dezvălui celorlalți fără menajamente era o formă ascunsă de sadomasochism. Chinul e o plăcere, Îi strigam lui Leon, vrînd să-l fac să-și conștientizeze cabotinismul. La această frază făcea adevărate crize; Își lovea fruntea de perete, Începea; să vorbească dezarticulat - furia lui Caliban cînd Își vede chipul În oglindă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dependența tiranică a cetățeanului față de acest bun, de obiectul patrie. Oamenii devin astfel nu doar slujitorii, ci chiar prizonierii ei. În numele acestei posesii sînt transformați Într-un fel de iobagi legați de moșie, de unde derivă supunerea, compromisul, frica. Suportă toate chinurile posibile, dar tremură la gîndul că cineva le-ar putea răpi țara, singura avere! Așa proliferează xenofobia: Străinii sînt agenți! Străinii sînt dușmani! Înțelegi, toate acestea traumatizează moral - nu mai respecți omul pentru că e om, e pentru că e român și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
steril, complet anorganic. SÎnteți sigur că visele Încetează În clipa cînd respirația se oprește și doctorul confirmă moartea? Nu pot să fiu sigură de nimic - dar ceva Îmi spune că atunci intrăm În altă realitate, poate În alt vis. Ce chinuri preferați morții? Nu pot răspunde, nimic nu poate echivala moartea. Dacă credeți Într-o Împărăție a morților țHades), vă liniștește Închipuirea că ne vom revedea cu toții pe vecie sau, cu toate acestea, vă este teamă de moarte? Și Înaintea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
auzit o poveste și i-a dat un titlu. Titlurile erau specialitatea lui. În noaptea când i-au amputat ambele picioare, Igor Gherasimov l-a pus pe medic să jure că data viitoare nu-l va mai supune la asemenea chinuri. Nu numai pe el, dar nici pe prietenii lui, dacă vor ajunge vreodată într-o situație atât de jalnică. Adică pe Bódog, pe Iosif și Fratele său și pe mine. Nu e de acord ca ei să sufere. „Prietenul dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
bulangeado și veneau cu bombe la subraț pe care-apoi le detonau spre castelado en esseyant de distruguer e demolishado all the building. La lutta était crunto, sinistro, scârbavnico, e in cinci minute murira del șapte mii des oameni, in horrifying chinuri. Arabii se luptau până și cu femeies, atât de lipsiți de etică și bulangeado erau, en bubuindo absolut tot și decapitando mii și mii de capete. Situația era gravone. Văzând asta, Sir Sugismund, care pân-atunci stătuse á l’écart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care n-au reușit să plece din această lume și poate și din altele în pace. Natura grea și rece a falsului templu prin care, rătăcind, am ajuns aici, se strânge în și pe corpul meu, supunându-mi ființa unor chinuri îngrozitoare, sfârtecându-mă pur și simplu, cât de ciudat!! Cum, dintre toate morțile posibile, să ajung să pier din pricina unei clădiri, ba chiar numai a unei încăperi nebune, care prin suflul demonic al celor care o locuiesc și vizitează a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
picioare, cu mănuși albe uriașe, cât un cap de copil, și în cap cu un cilindru oneghian cu calota retezată - și a pornit-o spre noi, repetând: - Luminăția Voastră, vă duc la trap. În momentul acela, pentru mine a început chinul. Până în parcul Petru și înapoi ne ceru zece ruble și, deși în buzunarele „luminăției sale“ se aflau doar cinci ruble și jumătate, m-aș fi urcat în sanie fără să stau prea mult pe gânduri, considerând, pe atunci, că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
iarăși la masa lui de lucru, pentru a se convinge doar că este refuzat de creație, așa cum scriitorul (gonit de gândul că fără el ideea moare) nu-și anula ședințele de lucru, ci le înmulțea, cu toate că acestea îi produceau un chin insuportabil, tot așa și el, Maslennikov, ia cocaină, deși știe dinainte că drogul nu-i mai poate provoca decât o disperare cumplită. Când Maslennikov a fost consultat, s-au constatat simptome clare de otrăvire a organismului cu cocaină: îmbolnăvirea traiectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se sfîrșesc, la sălbăticiunile care se hăituiesc Între ele, la șerpii care le mușcă pe căprioarele tolănite la umbră, la lupii care-i sfîșie pe miei, la libelulele care-și ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor cînd ne aduc pe lume, la puii de mîță azvîrliți de copii În apa rîului, la groaza peștilor În pîntecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămînței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu-se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea metamorfoză a sînilor femeii, la răni, la suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul muritor al lui Simon Magul putea fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nu era vrednic, poate de aceea Domnul Îl purta pe aripile Îngerilor peste acele grădini, tocmai ca sufletul să le presimtă dulceața și desfătarea, să simtă mireasma tămîii și adierea narciselor, blîndețea rugăciunii, tocmai ca să-i cadă și mai greu chinurile iadului, cît Îi mai răsunau În Închipuire rugăciuni și cîntări, cît Îi mai erau Încă vii În simțire izul tămîii și al făcliei, cît mai presimțea aievea lumina cerului. 10. Chiar o fi vis? Un vis - lumina zilei Domnului, lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Barcelona ceva ce Încă n-ai văzut și că nu te poți duce la El Ferrol cu idiotul ăla pe care nu pot crede că-l iubești, fiindcă, dacă faci asta, orașul are să te urmărească și ai să mori În chinuri. — Pari foarte sigur pe tine, Daniel. Eu, care niciodată nu eram sigur nici de ora exactă, am Încuviințat, cu convingerea ignorantului. Am rămas să mă uit cum se Îndepărta prin acea galerie infinită, pînă cînd silueta i se topi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cămașa de noapte suflecată n-a rezultat nici un copil. După cîțiva ani, Antoni Fortuny s-a lăsat păgubaș să mai viziteze dormitorul Sophiei, În mod definitiv, luînd obiceiul de a citi Sfînta Scriptură pînă În zori, căutînd acolo alinare pentru chinul său. Cu ajutorul Evangheliilor, pălărierul făcea un efort de a-și deștepta În inimă dragostea față de copilul acela cu privire profundă, căruia Îi plăcea să facă glume despre orice și să născocească umbre acolo unde acestea nu existau. În ciuda strădaniilor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]