1,518 matches
-
plecat la apartament târziu, cam pe la ora 22,00, pe când doamna Mary dormea. Timp de câteva zile l-a spionat cu insistență și așa l-a prins. A chemat poliția care l-a dus pe „Domnul Criminalistico” în cea mai chinuitoare închisoare care exista pe Pământ. Cu ajutorul lui Sherlock, Hawaiul a scăpat, din fericire, de acest criminal. Localnicii l-au onorat pe Sherlock, iar el s-a decis să rămână puțin mai mult decât și-a dorit la începutul aventurii sale
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o usture, obrajii să o înțepe în timp ce lacrimi dureroase îi zdruncinau tot sufletul. De ce asta, de ce acum? Oare nu auzise bine? Nu putea să glumească cu așa ceva, pentru ce ar face-o, cu ce l ar satisface dezorientarea i umbra chinuitoare de pe chipul ei? Se uită iar și iar la expresia lui, căutând ceva, orice, care să trădeze falsitatea vorbelor sale. Dar nu era nimic, aceeași apariție rece care nu se potrivea cu nimic din ce știa ea. Și atunci cum
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu îngeri și palate de cleștar pentru a fi smulsă cu brutalitate mai târziu și prădată realității înfricoșătoare. A încercat să spună ceva, să facă un pas înainte, să întindă o mână tremurândă spre iluzia de lumină care se estompa chinuitor, dar nu putea. Trupul nu mai era al ei, nici mintea, nici simțurile. L-a privit neputincioasă, cum i-a întors spatele și a plecat cu pași lejeri, un înger întunecat care abia atingea nisipul de marmură, un înger de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca Loïc să-și țină gura. Crezi că o să reziste? - N-o să facă niciodată nimic Împotriva mea, răspunse Gwen. - Să sperăm. Philippe Îngheță. Noaptea precedentă se sculase de două ori ca să ia niște pastile care să-i stăvilească o migrenă chinuitoare. A doua oară, o zărise pe soția sa care se Întorcea tiptil acasă, la puțin timp după ora trei noaptea. Ar fi fost gata să jure că părea Încolțită. Preț de o clipă, se Întrebă dacă ar fi fost cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Un gol imens prinde tot mai mult formă în mine. Cu fiecare zi searbădă care se scurge, se conturează tot mai tare și pare să mă sfâșie pe dinăuntru, așa cum numai vidul te poate sfâșia. Din camera alăturată se aude chinuitor de tare un radio. O voce stridentă și amenințătoare anunță ultimele știri. Pe fondul acestei atmosfere stătute, lâncede, în care presupui că nu se mai poate întâmpla nimic, se anunță cele mai atroce evenimente: o cursă aeriană deturnată, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și mai ales am căutat să i-o demonstrez și ei tot timpul. Totuși, ea nu a mai venit aici de trei săptămâni, aici unde a fost tărâmul nostru. În afara lui, nu ne puteam întâlni decât într-un mod foarte chinuitor, cel puțin pentru mine. Adică poate că numai eu nu puteam, eu eram cel atins de neputințele iubirii. Mă așez pe o bancă, nu pentru multă vreme. Stau o clipă fără să mă gândesc la nimic. Prin fața mea se perindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
am continuat vizitele obișnuite; nu i-am mai ținut mâna și nici nu i-am mai atins genunchii când ascultam poveștile creaturilor fabuloase. Desigur, răceala ei a fost pe măsură și, din acel moment, întâlnirile noastre au devenit insuportabile și chinuitoare. Totuși, într-una din zile ne-am apropiat mai mult, ne-am ținut mâinile la despărțire, era deja întuneric, prietena noastră comună plecase deja. Eram relativ relaxați. Ne luăm la revedere, îi rețin mâna, dar nu știu ce să fac cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Mic și vorbesc ca Sinele Mare sau viceversa. Cândva eram unul singur, adică Philip, dar a survenit o transformare. Și asta s-a întâmplat din cauza pisălogelii și insistenței ei. Scindarea nu este întâmplătoare, domnilor, o datorez firii mele întortocheate și chinuitoare. Sinele Mic: Și mare atenție, domnilor, vi se poate întâmpla și dumneavoastră într-o zi, mare atenție cu cine vă însoțiți! Dacă o să dați peste o scorpie care vrea să știe tot și să controleze tot, ați fript-o! Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la trei mii de metri înălțime, zburau libere, înconjurate doar de piscurile colosale de zăpadă, eliberate de orice temeiuri perverse sau proiecții. Apoi ea și-a amintit cum a trăit ani de zile în absența iubirii, acea perioadă anostă și chinuitoare din viața ei în care și-a refulat atât de tare sentimentul iubirii, încât nici măcar nu-și putea aminti dacă a simțit vreodată absența ei. Era vorba de perioada în care a încetat să mai consulte oglinzile. De ce și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
continuu, la rândul său prea puțin convins de acea cursă nocturnă nefirească. Podeaua se hurduca pe dalele ce pavau strada, fără ca benzile din piele prin care era suspendată să poată atenua smuciturile. Migrena lui Dante se Înrăutățea, În acele zdruncinături chinuitoare. Prin deschiderea laterală, zări cum se perindau fațadele aspre ale vechilor ziduri, apoi carul o coti spre râul Arno, până la rampa care ducea spre Ponte alle Grazie. Aici, fură opriți de garda cartierului, care supraveghea tranzitul. Bargello, după ce se lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prea elevată despre maeștrii aceia, replică Dante sec. Se Îndepărtaseră de trepte, Îndreptându-se către logia de la Orsanmichele. Căruțele negustorilor de stofe se opreau În acel loc pentru a-și face plinul, Înainte să plece spre târgurile din Nord. Căldura chinuitoare fermenta balega zecilor de cai care se perindau prin pasajul acela Îngust. Roiuri de muște se roteau Înnebunite, strecurându-se chiar și În gurile trecătorilor. În pofida soarelui torid, strada colcăia de oameni cu chipul acoperit, pentru a se proteja. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
curente năvalnice, ca torentele de aer care umflă pânzele. Da, cu adevărat, messeri, cele de jos sunt cum sunt cele de sus... eu am văzut. Își afundă la loc privirea În cupă, ca și când ar fi vrut să alunge o amintire chinuitoare. Dante era sigur că În acele cuvinte exista un sens ascuns. Era ca și cum Cerul al Treilea ar fi Început să vorbească În alegorii. — Dar, chiar dacă În mintea lui Dumnezeu Între ceea ce a fost și ceea ce va fi nu există deosebire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu tot pântecele de parapet, întinsă către cerul rotitor, aștepta ca în inima ei tulburată să coboare pacea și să se facă tăcere. Ultimele stele ale constelațiilor căzură în ciorchini, mai jos, pe cerul deșertului, și încremeniră. Atunci, lină și chinuitoare, apa nopții începu s-o umple pe Janine, înecă frigul, urcă încetul cu încetul din străfundurile tainice ale ființei sale, și se revărsă în valuri neîntrerupte până la gura-i plină cu gemete. O clipă mai târziu, răsturnată pe pământul înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
venit în simțiri, eram singur în beznă, lipit de perete, plin de sânge închegat, un căluș de ierburi uscate cu miros ciudat îmi umplea gura fără limbă, care nu mai sângera, și în acel gol nu trăia decât o durere chinuitoare. Am vrut să mă ridic, dar m-am prăbușit la pământ, fericit, nespus de fericit că, în sfârșit, voi muri, moartea e și ea răcoroasă, iar umbra ei nu adăpostește nici un zeu. Nu, n-am murit, și într-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
buzunar. Apoi, fără să se uite la prizonier, intră în cameră. Rămase multă vreme întins pe divan, privind cum cerul se întunecă treptat și ascultând tăcerea. În primele zile când venise aici, îndată după terminarea războiului, tăcerea aceasta îi păruse chinuitoare. Ceruse un post în orășelul de la poalele munților care despart deșertul de podișurile înalte. Acolo, pereții stâncoși, verzi și negri către miazănoapte, trandafirii sau violeți spre miazăzi, se înălțau la hotarul veșnicei veri. Îl numiseră într-un post aflat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
artistică a Europei geniului evreiesc. În Köln fusese procuror militar, iar Înainte de război Îi văzuse În acțiune pe majoritatea marilor avocați ai epocii edwardiene și știa cum să intimideze un martor nesigur. Argumentele filosofice puteau să ia la el amploarea chinuitoare a unui interogatoriu Încrucișat, mai mult judiciar decât socratic, și de atunci am evitat logicul. Se știe că toți copiii sunt orbi când e vorba de părinții lor și mai Înclinați ca niciodată să nu vadă latura copilărească din ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
loc. Imediat după miezul nopții apăru și Packardul lui Madeleine. Coborî din mașină cu valiza în mână. Era ea însăși - nu se deghizase în Elizabeth Short. Am privit-o uimit cum intră în restaurant. Un sfert de oră se scurse chinuitor de încet. Apoi am văzut-o ieșind degajată, transformată în Dalia Neagră și pusă la patru ace. Aruncă valiza pe bancheta din spate a Packardului, apoi intră în Zimba Room. Am lăsat să treacă un minut, după care am pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
înseamnă doar a muri prea devreme, înainte de a fi avut timp să păcătuiești. Dar există vinovății și vinovății. Când locuiam singur, la marginea orașului, trebuia să scot apă din puț în curte ca să mă spăl și, iarna, asta era destul de chinuitor. Întârziam câte un ceas în pat înainte de a mă hotărî să cobor pe podeaua rece. După ce îmi luam inima în dinți să cobor, uitam că ezitasem și-mi transformam îndrăzneala într-un triumf. Era un semn mic, mărunt, că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
când se știe că în depărtatul apus nu e nimic, decât dealuri de nisip pe care le mută vântul. De acolo nu vin niciodată nici vești, nici oameni, nici sunete de tobe: vine numai vântul uscat, rău și mincinos și chinuitor, al morții. Dacă te strecori prin una din trecătorile munților de piatră de la miazăzi, dincolo de peșteri ajungi în văi cu oaze și chiar cu păduri; mai departe, sunt oameni pe care nimeni nu i-a văzut, sunt țări necunoscute în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
avut nevoie mai mult ca oricând să rămână singur cu sine. Dar Puarem era mânios. Trebuia să se ducă la el, în loc să se sfătuiască... Dar cu cine să se sfătuiască sau cine i-ar putea da răspuns la asemenea întrebări chinuitoare și noi? Dacă ar fi acum în Atlantida, poate că numai Marele Preot ar fi în stare să găsească în mintea lui adâncă măcar un crâmpei de lămurire. Pe când aici... Să încerce oare să-i vorbească lui Tefnaht? Slujitorul Zeului
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și ierburi, pe nisip ori pe drumuri pietroase, nesfârșitul convoi de măgari izbuti în sfârșit să aducă marea luntre pe țărmul mării. Și numai iscusința cârmaciului luntrei cerești și iscusința cârmaciului corăbiei mărilor pământene izbutiră să împiedice înecul, în ceasul chinuitor de greu pentru toți al așezării turnului de argint pe puntea fără catarg. Dibaci și el, meșterul pânzei născoci, ca să fie pe placul zeilor, o crăcănă puternică din bârne groase, înțepenite sub punte, pentru așezarea altui catarg. Nimeni dintre corăbieri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
George Du Maurier - vestea despre dramatizarea Americanului sau, după cum suna noul titlu, a Californianului. Lucrul mergea bine. În februarie trimise trupei prima variantă la actele unu și doi, apoi, În aprilie, actele trei și patru. Răspunsurile directorului fură Încurajatoare, chiar dacă chinuitor de scurte și de generale. Curios era (pentru Henry) faptul că, până acum, nu se văzuseră niciodată la față. Compton părea mereu să se afle În cine știe ce oraș de provincie, mutându-se În fiecare săptămână dintr-o localitate În alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era greu să și-l Închipuie pe Du Maurier comportându-se eroic, la cât părea de fragil, cu bastonul și ochelarii Întunecați. — Trebuie să ai grijă să nu te suprasoliciți cu conferințele astea, Kiki, Îi zise. Programul pare teribil de chinuitor. — Emma merge cu mine peste tot și are grijă de mine, Îi răspunse Du Maurier. Se asigură că paturile din hoteluri sunt aerisite și Îmi Încălzește cămășile de noapte la foc, drăguța de ea. Oricum, am nevoie de bani. Vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un mesaj de la dna Domville (nu mama lui Guy, care era moartă, ci o văduvă mai vârstnică din familie și amanta lui Devenish) cum că lui Guy Îi revenea datoria de a se Însura și a asigura descendența. După dezbateri chinuitoare, dna Peverel, care vedea deschizându-se o portiță pentru ea Însăși, Îl convingea pe Guy că această obligație avea Întâietate asupra vocației religioase, iar el se pregătea să plece imediat Împreună cu Devenish pentru a intra În posesia moștenirii. Când Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nerăbdător În culisele Teatrului St James „să iasă“, pe când Doamna Tanqueray Își Încheia lungul șir de reprezentații, numai pentru a fi urmată de un șir aproape la fel de lung cu Impostorii lui Jones. Succesul acesteia de pe urmă fusese cu atât mai chinuitor cu cât fusese neprevăzut - deși acum Îl bănuia pe Alexander că Îl indusese În eroare cu privire la perspectivele ei pentru a-și asigura opțiunea asupra lui Guy Domville. Oamenii de teatru și, În orice caz, directorii erau niște mincinoși fermecători, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]