1,452 matches
-
în mare doliu. Ropote de aplauze emoționante. Copilul duce mâna dreaptă la frunte, militărește. Pe când rosteau cei trei regenți formula Jurământului în fața fragedului băiețel care va purta coroana de oțel a lui Carol I, pe fețele tuturor se citea aceeași chinuitoare întrebare: care era să fie viitorul neamului în noua fază ce se deschidea după zbuciumările dinastice care zdruncinaseră din temelii așezământul țării”. III. REGELE MIHAI I (20 iulie 1927- 8 iunie 1930) 20 iulie 1927. Prințul moștenitor Mihai a devenit
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
șir. Din cauza pizmei cu care Îl urmărea pe episcopul Gebhard din Konstanz, unchiul celor doi prinți, al cărui tron tare ar fi poftit să-l ocupe, și a certurilor lor fără sfârșit cu mânăstirea Sankt Gallen, Otto devenise un spin chinuitor În carnea nobililor din Breisgau. Încă din timpul lui Bertold II, tatăl celor doi prinți, mânăs tirea acuzase Casa Zähringer că-i furase din terenuri și că-și Însușise o parte din minele de argint din apropiere de Belchen, un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
te văd, parcă-l Înțeleg, a adăugat bătrânul prelat, care, pe lângă multe alte calități, avea și umor din plin. Bertranda a născut În aceeași noapte. Nici nu-i de mirare, după toate greutățile prin care trecuse. O naștere grea și chinuitoare. O ascunsesem, la porunca monseniorului, Într-o aripă izolată a palatului și-am stat toată noaptea la ușa de după care se auzeau gemete care-ți rupeau inima. Era prima oară când mă aflam Într-o asemenea Împrejurare, adăugă călugărul clătinând
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
numărul de deținuți care au dat declarații scrise între 27 decembrie 1949 și 19 ianuarie 1950. La sfârșitul lui ianuarie 1950 bătăile au fost foarte rare, întrucât Țurcanu credea că poziția de nemișcat, introdusă abia de câteva zile, era mai chinuitoare. Țurcanu era informat de transferurile de deținuți care implicau victimele sale. Astfel, aflând că Victor Nanu și Radu Ciuceanu urmează să fie transferați la Târgșor la începutul lui februarie 1950, le-a dat indicații celor doi despre cum să se
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pat, după care li se cereau informațiile de care aveau nevoie. Majoritatea victimelor vorbeau după câteva runde de astfel de suplicii, iar cei care refuzau erau bătuți din nou noaptea, împiedicați să doarmă, ținuți în picioare ori în alte poziții chinuitoare. Popa dă exemplele lui Constantin Lupoaie, Aurel Stoica, Virgil Maxim, Dumitru Neagu, Constantin Ismana, care nu au fost lăsați să doarmă vreo 10-14 zile. Prima intervenție de calmare a spiritelor i-a aparținut lui Gheorghe Sucegan, în martie 1951, care
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
o explicație valabilă, pare mai credibilă varianta conform căreia acesta îl considera pe Bogdanovici vinovat pentru arestarea sa. Doar o astfel de ură cu implicații personale ar putea explica sadismul cu care l-a condamnat la o moarte lentă și chinuitoare (Bogdanovici a murit fără a mai avea dinți în gură, după ce îi fuseseră scoși, unul câte unul, cu lovituri de picior), deși nu excludem posibilitatea unei alte motivații. Ion Bogdănescu Nu există foarte multe date despre el, faima de care
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a participat la bătăi, a făcut propunerile pentru mutările din camere ce aveau ca scop introducerea în torturi a deținuților, a luat parte la ședințele în care s-a hotărât aplicarea de noi metode de tortură (ținerea deținuților în poziții chinuitoare, înțeparea sub unghii cu acul, picătura chinezească). Un amănunt important oferă atunci când pretinde că el, Popa și Șerbănescu au convenit să ascundă administrației metodele folosite. În toate acțiunile lui Ionescu e evidentă dorința sa de a ieși din închisoare, cazul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Gherla, iar Cornel Popovici enumeră torturile la care l-a supus el: lovituri cu bâta la fund și la palmă, lovituri cu palma peste față și cu pumnul în piept. L-a ținut nedormit trei-patru zile și apoi în poziție chinuitoare pe marginea patului timp de două săptămâni. Popovici adaugă că, în urma acestor torturi, Keropeian 'a rămas foarte desfigurat și distrus'. Nu se cunosc motivele pentru care i-au fost batjocorite familia și credința într-un mod atât de inuman, însă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
tot timpul căutam odihna patului, deoarece oboseam foarte repede. Crizele tot mai dese se manifestau prin alternarea perioadelor de frisoane puternice, cu cele de febră cemi urcau temperatura corpului dincolo de 40șC. Mai erau și alte manifestări neplăcute... Erau atât de chinuitoare aceste crize încât, la un moment dat, nemaiputând suporta, m-am rugat... Mam rugat în egală măsură Domnului Iisus, dar și lui Shri Mataji. Aici a intervenit slăbiciunea naturii noastre umane care Îl acceptă cu ușurință pe Domnul Iisus dar
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
-un telefon a neuitare. Să aibă și ea motiv să mai tragă ștergarul frumos brodat de pe aparat, să nu-l biruie praful. De-ar ști ei cum adoarme seara bătrâna fixând cu ochii înlăcrimați dușmanul cel încăpățânat în muțenia-i chinuitoare! Și se mai plânge c-o dor ochii de la televizor! Femeie cu frica lui Dumnezeu, n-am auzit-o niciodată hulind sau bârfind, cât despre înjurături... ferească Sfântul! Viețuiește, alături de cumnata ei - tanti Voica - vecină gard în gard și la fel de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Revista Bucovinei nr.1/1943. „Acest suflet delicat de scriitor s-a legat de viața Basarabiei, sa împletit cu ea și n-a părăsit-o decât în iunie 1940, în fața forței oarbe. El a suferit de o boală grea și chinuitoare” - zice Moldovanu. Iar Liviu Marian dezvăluie: „Cândva am avut peste 70 de kilograme; azi am aproape cu jumătate mai puțin: un pumn de oase și piele, uscate, veștede, dar grele, foarte grele, cât de grele! Ca niște uriașe obezi de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Grama), după care, timp de cîteva zile, nu ți se dădea apă, apoi îți dădeau apă cu foarte multă sare în ea. În afară de faptul că organismul era foarte slăbit, după luni și ani de înfometare, torționarii inventau pozițiile cele mai chinuitoare: să intri și să ieși de sub prici, la "șerpărie", în zece secunde, dar ore în șir, la comandă; să stai în șezut nemișcat, pe scîndura priciului, cu privirea fixată la degetul mare de la picioare sau cu mîinile întinse la vîrful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
general; teroarea intrată în oase, ne spune, n-a mai ieșit din noi ani de zile. Aflați în libertate, s-au izolat singuri, stăpîniți, unii dintre ei, și acum de o frică maladivă. Revenirea la normal a fost îndelungă și chinuitoare, rănirea sufletului e de obicei bruscă, dar cicatrizările cer timp. Costin Merișca, Dumnezeu să-l odihnească, mult a pătimit cît a fost pe pămînt, se arată încrezător în șansele recuperării celor "reeducați": "Acei dintre noi încă timorați, și nu numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fii martor al acuzării, vei avea, ce-i drept, zile destul de bune, dar nopțile vor fi îngrozitoare. N-o să mai poți închide un ochi. O să trebuiască să trăiești numai cu somnifere și calmante: abrutizat și moțăind ziua toată, iar noaptea chinuitor de treaz. O să te perpelești, ca un nebun. Cată-ți de treabă. Hai, nu mai ezita. Trebuie să faci închisoare. Mi se rupe și mie inima, dar n-ai încotro. Dealtfel, chiar dacă apari acum ca martor al acuzării, nu fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
căpitanul judecător Prună l-a concediat fără întîrziere. Este condamnat la cinci ani de detenție. Calvarul detenției începe cu Jilava, vechiul fort de apărare al Capitalei convertit în pușcărie. Intră în celulă după miezul nopții, frînt de oboseală după trecerea chinuitoare printre furcile administrative ale preluării. Are senzația că a intrat într-un mormînt. "M-a izbit doar o putoare de neînchipuit, o putoare esențială, cosmică amețitoare, ucigașă otravă. Cineva dintr-un pat din stînga intrării m-a apucat de mînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se face că își cususe pe pînză, în căptușeala unui pieptar, primul vers versul-cheie al cîtorva sute de decastihuri, din care, peste ani, va și publica un volum, sub pseudonimul Andrei Ciurunga". În august 1959 părăsește Jilava și, după o chinuitoare călătorie, în septembrie ajunge în lagărul de muncă forțată de la Salcia, undeva în Balta Mare a Brăilei unde va lucra pînă la istovire, la îndiguire. * Florin Constantin Pavlovici, autorul Torturii pe înțelesul tuturor, face un adevărat rechizitoriu instanțelor militare, regimului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
disprețul față de orice convenție, sfidarea timpului, a falsei pudori și, În fapt, a ceea ce noi numim moarte?! Până a fi descoperit acest ascuns și teribil Prezent și parcurgând toate bolgiile suferințelor multiple pentru a ajunge la „el” - recunoscându-mi, apoi, chinuitorul și deconcertantul traseu sau rătăcire În opul citat mai sus al mult mai dăruitului autor ce a fost Proust! -, Dionysos a fost ani lungi chipul, figura care-mi ascundea Prezentul pe care, Încă o dată, ca și Proust, Îl căutam fără
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ale balanței” - pentru cultul individului. Sinceritatea, văzută nu atât ca o calitate morală, ci ca o artă; un autor, mai ales dacă este prozator, creator de ample construcții evenimențiale și de caractere complexe, vii, va trebui să facă exerciții Îndelungate, chinuitoare și dezamăgitoare nu de puține ori, pentru a ajunge cu adevărat la ceea ce se cheamă măiestrie literară; care, la urma-urmelor, nu e decât o formă mai Înaltă a sincerității! Și, În acest caz, autorul de care vorbim, ajuns la maturitatea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a Îngrămădit pe creștetul meu nu puține din stupefacțiile dureroase și contondente pe care i le cauza comunismul. Nu, nu mă plâng, pentru simplul motiv... sau pentru două motive, cel puțin: unu, am traversat de bine-de rău aceste lungi, Întortocheate, chinuitoare perioade de existență care pentru mulți semnifică paradisul vieții și doi: ele, aceste segmente de viață ne-ucigându-mă, ne-pervertindu-mă - pericol, poate, mai grav decât moartea, nu rareori! -, m-au Întărit, cum se spune; mi-au dăruit, În sfârșit!, simțul realității sociale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
propriei noastre morți! Cu condiția de a nu expedia fenomenalitatea ei În absurd, categorie azi foarte uzitată de nu puține arte și de artiști, care cred, prin aceasta, că se pot și ne pot debarasa de acele câteva mari și chinuitoare Întrebări pe care și le pune orice ins sensibil și rațional. Tragică, În optica lui Hegel, așa cum Îl Înțeleg eu, este o stare vecină cu nebunia, a unui individ, dacă prin nebunie Înțelegem și altceva decât clasicele stări psihotice studiate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care, uitând de primele lor declarații și angajamente, s-au pomenit și ei târâți În curentul puternic și grosolan al luptelor politice și partizane. Nu, nu am și n-am avut niciodată nimic de „reproșat” acestor repetate și, nu rareori, chinuitoare singurătăți! Ele, Într-un fel sau altul, țin de vocația mea și e un fapt, „un proces” care Îi Întovărășește, sub orice climat sau regim politic, pe cei care vor să facă o reală și rezistentă operă de creație. Dar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Întoarcerea mea În țară În aprilie ’72, deși marginalizat de toată lumea, „geniul meu creator” a trăit o bucurie a „eliberării morale” formidabilă, ce s-a dovedit iute Înalt creatoare și am „aruncat pe piață” - se’nțelege, după lupte acerbe și chinuitoare și nu numai cu „forurile”, dar și cu unii colegi prestigioși (vezi refuzul lui Marin Preda de a publica Bunavestire după ce o ținuse doi ani În sertar și-mi făcea asidue propuneri s-o tai În jumătate!Ă - patru cărți
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ne ferim și care ne sunt realele valori: pur și simplu printr-o „metodă” pe care chimia și medicina o aplică mereu - prin „contrast”! Sensibilitatea este o formă a „suferinței” și ea mi-a „cauzat” nu puține ceasuri și zile chinuitoare, pînă la Îndoiala asupra unor lucruri sigure, verificate. Înzestrat cu o anume corpolență și putere fizică, puțini, chiar și cei care mi-au citit textele, „o” bănuiesc; sau o atribuie doar „scriitorului”. Dar ea, dragii mei, este o „a doua
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și care mi-a dat prima reală, dar și falsă reprezentare asupra realității; apoi prin „cealaltă”, cea „străină”, unde a trebuit să mă ascund pentru a nu fi „depistat”, izolat și aruncat afară. Dar... eu Învățasem din tinerețe multiplele și chinuitoarele tactici ale „ascunderii” și, aceasta, datorată faptului că pronia, pronia mea nu m-a răsfățat prea tare și, la o vârstă când congenerii mei visau la o medie bună sau la o fată frumoasă ce pășea gingaș pe trotuarul de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se Întâlnesc, deși trăiesc Într-o intimitate perfectă și continuă. După „sfântul Fiodor Mihailovici”, eu nu cunosc altă „rețetă” decât suferința, pentru a ajunge la acel mal al demnității reale, profunde, la umanitate. Nimeni n-„o” vrea, această brutală, murdară, chinuitoare și detracantă „suferință”, eu Însumi, având un instinct sănătos al „tendinței spre noroc și spre fericire”, am fugit de „ea” cu toate puterile mele fizice și intelectuale. Dar acum, la bilanțul unei lungi vieți și cariere, trebuie să-„i” mulțumesc
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]